VIDEO Victor Rebengiuc: Comunismul e o pedeapsă care s-a aplicat poporului român
https://www.ziarulmetropolis.ro/victor-rebengiuc-comunismul-e-o-pedeapsa-care-s-a-aplicat-poporului-roman/

Pe 1 noiembrie, la Muzeul Naţional al Literaturii a avut loc o proiecţie specială a lungmetrajului „Balanţa” în regia lui Lucian Pintilie, urmată de un dialog între actorul Victor Rebengiuc şi scriitorul Marius Chivu, în cadrul proiectului CINEMACITIT.

Un articol de Monica Andronescu|5 noiembrie 2018

Programul cuprinde proiecţii de film românesc urmate de un dialog între regizor/scenarist/actor şi o personalitate literară din România. Filmele prezentate reprezintă ecranizări remarcabile ale unor texte de referinţă din literatura română, dar şi producţii recente premiate la mari festivaluri internaţionale sau adaptări libere după romane autohtone. Cu acest prilej, Victor Rebengiuc a vorbit despre extraordinara colaborare cu Lucian Pintilie, regizorul cu geniu, și despre felul cum s-a schimbat lumea…

Despre film, ieri și azi

Nu obișnuiesc să fiu spectatorul fidel al filmelor mele. Iar de când sunt bătrân am făcut destul de puține filme, pentru că nu sunt scenarii pentru oamenii în vârstă, toți regizorii se luptă să caute, să scrie, să construiască scenarii cu oameni tineri, care iubesc, care au alte activități decât ar putea să aibă un bătrân pensionar. Iar în acest film ceea ce este de admirat este Pintilie, regizorul filmului, care este genial. Toată opera lui e, de altfel, genială. Și tocmai de asta a avut de suferit, pentru că a avut geniu, pentru că a știut să nu facă niciun compromis niciodată. Întotdeauna a fost de partea adevărului, l-a susținut și l-a afirmat. A avut de suferit, dar nu i-a păsat. Îl regret foarte mult. Nu e mult de când a plecat dintre noi, dar îi simt lipsa și mi-e dor de el.

Despre lucrul la „Balanța”

Mi-aduc aminte la scena de la masă. Trebuia să beau acolo și beam și tot beam… Beam apă, în loc de vin, desigur, dar pe la a douăzecea dublă i-am spus: „Nu mai pot, nu mai pot să beau, am băut mult…” Și unul dintre actori zice: „Păi fă-te și tu așa puțin, că bei”. Și izbucnește Pintilie: „NUUU! Să nu aud asta că se preface că bea. Bea! Bea! Bea!” Și avea dreptate. Nu poți să mimezi… Pintilie era grozav. Tot sarcasmul lui împotriva comunismului, din partea căruia el a avut de suferit. A suferit cumplit. Lui i-a fost interzis să lucreze în România. A mai pățit cineva asta?! Marea fericire a fost că a putut să plece și să lucreze în străinătate. Și o singură dată… pentru că Europa Liberă striga întruna că lui Pintilie nu i se dă voie să facă un film, l-au chemat de la CNC și l-au întrebat de ce urlă Europa Liberă că nu i se dă voie? „Ce? Ai dat vreodată un scenariu și nu ți s-a dat voie?”, l-au întrebat. Și el a zis că da, a dat vreo 20 de scenarii. Așa că până la urmă i-au dat voie, dintre toate scenariile propuse de el, să facă „D-ale carnavalului”. Ce s-au gândit ei? Asta e o comedie, e Caragiale, ce poate să facă? Ei bine, a făcut un film care se cheamă „De ce trag clopotele, Mitică?”, un film foarte puternic, extraordinar, care a fost interzis. De-abia după 1990 a putut fi difuzat pe ecrane.

Despre lucrul cu Lucian Pintilie

Se lucra ca la teatru, se repeta, ceea ce la film nu prea se obișnuiește… El avea tot timpul întregul film în cap. De-asta, după 1990, când s-a întors, n-a mai vrut să facă teatru. A vrut să facă numai film. Pentru că în teatru actorii trădează. Uită rigoarea. Or, Pintilie era foarte riguros și ținea foarte mult să faci ceea ce voia el să faci, ceea ce cerea el. Pentru că el avea o întreagă construcție în cap. Și se considera trădat când actorii uitau de indicațiile lui și se lăsau cuceriți de succesul facil de public. Iar în film nu puteai face decât ce voia el. Trăgea câte 15-20 de duble. Munceai de te rupeai, oboseam cu toții cumplit, dar ne plăcea la nebunie. Cu alți regizori nu se întâmpla neapărat asta… Cu alții era mai simplu. Pintilie te făcea să te minunezi tu de ce erai în stare să faci. De la el a pornit valul regizorilor care au luat apoi premii pe la Cannes sau Berlin. Ei se trag din fibra lui regizorală și unii dintre ei chiar recunosc…

Despre comunism

Eu n-am fost împotriva comunismului numai din cauza atitudinii regimului față de artiști și de artă. Ci față de tot. Mi s-a părut un regim greșit. Era o pedeapsă care s-a aplicat poporului român. N-a fost o bucurie nicio clipă. Și nu s-a schimbat nimic. E la fel. Ba poate chiar totul e mai pronunțat azi. Hoția, pilele, nepotismul, totul…

Despre minciună

Asta e construcția mea, așa am fost crescut, nu știu să mint. Teatrul nu e o minciună… Că, dacă e minciună, atunci nu mai faci lucrul acela. Poate aș fi avut nevoie uneori să mă salvez cu o minciună. Dar dacă nu pot? Imediat mă dau de gol. Așa că nici nu încerc.

Despre teatru, ieri și azi

Nu mi se pare că teatrul era mai important atunci… Atunci era singura activitate de spectacol vie. Filme nu existau. Moromeții, care acum are mare succes de public, în 1988 la premieră nu l-a văzut nimeni. Era doar un alt film cu țărani… Succesul Moromeților l-a făcut televiziunea. La teatru nu merg doar oamenii cu amintiri și doar pentru distracție. E vorba de un public tânăr care acum își formează amintirile. Și nu sunt puțini. Teatrul înlesnește comunicarea asta vie între spectatori și sală și e o bucurie, e ceva special, o simbioză, de care și noi, actorii, și publicul are nevoie. Plus că teatrul e efemer, dispare… Da, regret spectacolele lui Ciulei de la Bulandra, „Un tramvai numit dorință”, „Lungul drum al zilei către noapte”. De ele îmi pare rău că nu vor mai putea fi văzute niciodată. Spectacole extraordinare care nu mai există.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.