Viorel Comănici: Alexandru Repan și Horaţiu Mălăele mi-au rămas apropiaţi sufleteşte
https://www.ziarulmetropolis.ro/viorel-comanici-alexandru-repan-horatiu-malaele-mi-au-ramas-apropiati-sufleteste-dintre-colegii-mei-de-scena-de-a-lungul-timpului/

Viorel Comănici este un actor cald, bonom, de o seninătate aparte fermecătoare. Mersul său dezvăluie un domn înzestrat cu fineţe, blândeţe şi calmul înţelepciunii vârstei. Când l-am cunoscut pe holurile Teatrului Nottara, la Sala George Constantin şi la Sala Horia Lovinescu, am conştientizat că am în faţă, da, un actor profund şi respectuos faţă de meseria lui, dar şi un artist cu trăiri şi căutări lăuntrice permanente.

Un articol de Alexandru Filimon|6 iulie 2017

Mi-a recitat o poezioară scrisă de el pe care am inserat-o în rândurile unui scurt interviu:    

”Cum să răspund la întrebarea: ’Ce a însemnat teatrul pentru mine?’. Teatrul este viaţa mea, plăcerea mea… bucuria mea. Am avut trei mari plăceri în viaţa mea: teatrul, natura şi femeile. Alexandru Repan, Horaţiu Mălăele mi-au rămas apropiaţi sufleteşte dintre colegii mei de scenă de-a lungul timpului. Pe toţi i-am iubit dar cei doi au rămas acolo pentru mine. Sunt multe amintiri frumoase, comice! Într-un turneu cu un spectacol în care jucam cu Emil Hossu am încercat să-l derutez şi am intrat în scenă îmbrăcat în alte haine, în alt costum. Voiam să-l fac să râdă. Şi, până la urmă, el a rămas de gheaţă şi am început să râd eu. A trebuit să ieşim din scenă din cauza asta. Îmi amintesc și de Horia Lovinescu. Am colaborat puţin cu Horia Lovinescu. L-am prins pe ultima sută de metri. Horia Lovinescu era un domn. Ca fire, l-am descoperit rigid. Era un om cultivat, fără îndoială. Mi-a plăcut o poveste de-a lui în care personajul era la Viena într-o sală, aşteptând la recepţia unui hotel, şi vede un tip în oglindă care i se părea foarte cunoscut dar care îi era foarte antipatic în acelaşi timp. Atunci, se apropie de oglindă şi constată că este chipul lui. M-a amuzat asta! Sunt multe spectacole de care sunt ataşat, cum sunt „Tigrul”, „Într-o dimineaţă”… de pildă. Am avut parte de multe bucurii în viața mea. Cât despre regrete… Je ne regrette rien! A fost minunat. Am scris şi o poezie:

Dispar încet, pe rând, actori bătrâni

Cu suflete alese

Bătrâni ce au fost odată tineri

Răsfăţaţi de public.

Îi întâlnesc din când în când pe bulevard

Mă opresc, mă înclin şi-i salut.

Schimbăm câteva vorbe, amintiri şi glume,

Şi paşii noştri se despart.

Părăsit-au scena, teatrul, filmul,

Totul a fost minunat.

Curând vom părăsi şi a vieţii scenă,

Ne întoarcem de unde am plecat.”

Viorel Comănici a absolvit, în 1965, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, unde a studiat Arta actorului sub îndrumarea profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Printre colegii săi se numărau Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru. La absolvire, a jucat rolul principal în ‚Mitică Popescu’ de Camil Petrescu, în regia lui George Dem Loghin, cu Dem Rădulescu asistent de regie.

În 1974, a revenit în Bucureşti şi a devenit membru al trupei Teatrului Nottara, unde a reîntâlnit o parte dintre colegii din studenţie. Alături de ei şi de actorii Ştefan Iordache, George Constantin, Gilda Marinescu, Ştefan Radof, Valeriu Arnăutu, Emilia Dobrin, Val Săndulescu, Valentin Teodosiu, Constantin Brezeanu, Horaţiu Mălăele şi mulţi alţii, a jucat în spectacole ale unor regizori străluciţi: Hamlet, de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974), Lady X, de Eugen Mirea, regia: George Rafael (1974), Şoc la mezanin, de I.D. Şerban, regia: Mircea Avram (1974), Întoarcerea la Micene, de Tossizza Averoff, regia: Dan Nasta (1975), Barbarii, de Maxim Gorki, regia: Alexa Visarion (1976), Audienţă la consul, de Ion Brad, regia: Ion Cojar (1977), Timon din Atena, de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1978), Mizantropul, de J.-B.P. Molière, regia: Dan Nasta (1979), Lăpuşneanu, de Costache Negruzzi, regia: Dan Micu (1982), Negru şi roşu, de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1983), Variaţiuni pe tema dragostei, de Aliosin Samuil, regia: Mircea Cornişteanu (1984), Martorii sînt de faţă, de Virgil Stoenescu, regia: Cristian Hadji-Culea (1985), Într-o dimineaţă, de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988), Henric al IV-lea, de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990), Actori şi trădători, de Tom Stoppard, regia: Tudor Mărăscu (1992), Misterele Londrei, de Eugen Rotaru şi Dan Ştefănică, regia: Dominic Dembinski (1995), Unde-i revolverul?, de Gábor Görgey, regia: Mircea Cornişteanu (1997), Aceşti nebuni făţarnici, de Teodor Mazilu, regia: Dominic Dembinski (1998), Doi gemeni veneţieni, de Carlo Goldoni, regia: Vlad Mugur (2000), Război şi pace, de L.V. Tolstoi, regia: Petre Bokor (2003).



25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.

22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.