Vlad Viski, despre trecutul și viitorul literaturii queer din România
https://www.ziarulmetropolis.ro/vlad-viski-despre-trecutul-si-viitorul-literaturii-queer-din-romania/

INTERVIU Vlad Viski, curatorul secţiunii de literatură a proiectului Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?] explică de ce există nevoie de acest muzeu şi vorbeşte despre motivele pentru care scriitorul Adrian Schiop va fi trainer într-un atelier de scriere creativă queer.

Un articol de Liliana Matei|20 aprilie 2021

Cum a apărut ideea acestui muzeu?

Vlad Viski: Cred că discuțiile privind o instituție muzeală queer au loc pe scena culturală de mai mulți ani, în diverse grupuri, din mai multe discuții. Există inclusiv inițiative similare, cert este că pentru noi a devenit o prioritate în contextul sărbătoririi a 20 de ani de la abrogarea articolului 200, respectiv dezincriminarea relațiilor între persoane de același sex. În ultimii 20 de ani producția culturală queer s-a dezvoltat sub forma unor insule artistice, mai apropiate sau mai îndepărtate una de alta, iar dezideratul nostru este de a reuni zecile de voci și identități queer care au contribuit la formarea acestui arhipelag queer. Noi venim în fața publicului cu o viziune empatică și dispusă să asculte, dar care își propune în același timp și o chestionare în cheie critică și queer a relației noastre cu societatea, cu trecutul, cu artiștii, cu instituțiile partenere, respectiv Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național al Literaturii Române și Centrul de Teatru Educațional Replika.

De ce crezi că există nevoie de o secțiune de literatură queer în cadrul Muzeului?

Literatura queer s-a dezvoltat în România pe mai multe paliere, într-un context relativ conservator, dar și cu anumite oportunități. De exemplu, zona douămiistă a venit cu frondă, cu mai mult curaj, cu o capacitate de a explora noi și noi zone, inclusiv identitare, ceea ce a facilitat apariția unui Adrian Schiop, dispus să scrie despre propria viață, angoasele și trăirile marginalilor. Pe de altă parte, obsesia pentru o estetică lipsită de elemente politice a aruncat de multe ori exprimarea queer într-o zonă marginală, căci politicul este văzut mereu cu suspiciune și invalidat.

Secțiunea de literatură a TRIUMF AMIRIA vine să spună o altă poveste, să recupereze nume și personaje despre care s-a vorbit prea puțin până acum, dublată și de o încurajare de viitor, prin ateliere de scriere creativă queer și traduceri queer, printr-un eveniment de tip open mic dedicat poeziei queer, prin dezbateri și multe alte surprize.

Ce le spui celor care sunt de părere că nu există o cultură queer și, deci, că nu aveți ce să strângeți laolaltă pentru acest muzeu?

Cred că programul complex și ambițios al TRIUMF AMIRIA, care include peste 30 de artiști și artiste în secțiunea de arte vizuale și un festival de teatru cu opt spectacole, dintre care minim două premiere, reprezintă dovada cea mai clară că avem o cultură queer, avem producție culturală queer în acești 20 de ani de la abrogarea articolului 200. Mai încet sau mai rapid, s-a construit o scenă queer, pe măsură ce tot mai mulți oameni au simțit nevoia de a-și exprima trăirile și pune pe tapet identitățile, într-un dialog continuu cu publicul și cu instituțiile.

De ce ați simțit nevoia să scrieți un manifest despre Triumf Amiria?

Manifestul TRIUMF AMIRIA reprezintă baza de la care pornim, care prezintă într-o manieră structurată și poetică principiile directoare după care ne ghidăm. Da, pentru mulți dintre noi furia este cuvântul de ordine care ne definește relația cu puterea și cu societatea, dar pentru noi a fost extrem de important să arătăm toate fațetele complexe ale construirii unei instituții muzeale. Lucrăm cu paradoxuri, redefinim norme, dansăm tango cu femininul și masculinul și dincolo de această binaritate și propunem o viziune critică queer care să plaseze în istoria recentă artefactele culturale. Queer pentru că trecut, dar și pentru viitor, iar manifestul reprezintă o piatră de temelie de la care pornim.

Care sunt exemplele tale preferate de literatură queer și de ce?

Cum spuneam și mai sus, literatura queer a avut parte și de oportunități, dar s-a dezvoltat și pe un teren arid, iar mie îmi place să dau acest exemplu al cactușilor, care sunt niște plante fascinante, care se adaptează la mediu, sunt fluorescente noaptea, înfloresc rar și au flori colorate și mari, fără miros. Așa și cu literatura queer. Îmi plac poeziile Dianei Geacăr din volumul „bună eu sunt diana și sunt colega ta de cameră”, apărut în 2005, cred că și în zona de pop editura Herg Benet a venit în fața publicului cu romane ca „Cimitirul” de Adrian Teleșpan sau „Păpușile” Cristinei Nemerovschi, iar mai recent avem poeți ca Răzvan Andrei cu „Jazz pentru iguane” sau Tudor Pop cu „Softboi Mimosa”.

De ce l-ai ales pe Adrian Schiop ca trainer pentru acest atelier?

În cel mai recent roman al său, „Să ne fie la toți la fel de rău”, Schiop vine din nou în fața publicului cu o poveste de dragoste în Ferentari printr-o rafinare a stilului său cinic, cu un ochi care observă foarte bine personaje, situații, surprinde umorile și trăirile marginalilor, ceea ce este apetisant, în definitiv, pentru orice scriitor. Stilul frugal al lui Schiop a impus un anumit stil de a scrie queer, iar de asta pot beneficia persoanele participantele la atelierele de scriere creativă queer care vor începe pe 6 mai.

Atelierul de scriere creativă queer sub îndrumarea lui Adrian Schiop a lansat un apel pentru înscrieri, cu deadline până pe 30 aprilie, deschis atât autorilor și autoarelor publicați/te deja în volum, dar și tinerilor/relor scriitori și scriitoare care se află la început. Persoanele interesate să participe sunt rugate să ne trimită un text literar cu tematică queer (proză, poezie, eseistică, memorialistică, text jurnalistic), având între 600 și 4000 de cuvinte, la [email protected]. Atelierul va avea 12 ședințe și se va desfășura pe zoom. Sesiunile vor avea loc în perioada mai-iulie 2021, vor dura trei ore fiecare și vor explora texte literare din sfera queer, dar și vor găzdui discuții despre textele scrise de participanți.

Foto: Mihai Neagu

22
/05
/22

„Se estimează că un procent cuprins între 62 și 70% din populația generală se îndoiește într-un moment sau altul din carieră de legitimitatea statutului sau succesului”, afirma psiholoaga cliniciană Pauline Rose Clance în prima parte a anilor `80, când a început să studieze sindromul impostorului.

19
/05
/22

Asociația Bloc Zero a lansat primul număr al revistei de bandă desenată documentară POC!

10
/05
/22

După doi ani (2020 şi 2021), în care Premiile au fost acordate online și transmise în direct pe pagina de Facebook a revistei (cu laureaţii şi membrii juriului intervenind doar în faţa camerelor video), după ce, din motive de pandemie, Premiile au fost amînate din primăvară în toamnă, anul acesta revista noastră va acorda, din nou, Premiile Observator cultural la Teatrul Odeon, marţi, 17 mai, de la ora 19.00.

10
/05
/22

Salonul Internațional de Carte Bookfest, cel mai important salon de carte din România şi singurul eveniment al industriei editoriale care a reuşit să capete o dimensiune internaţională marcantă, revine în peisajul evenimentelor culturale din capitală după trei ani de absență pandemică. Peste 100.000 de vizitatori sunt așteptați la ediția din acest an a Bookfest, în perioada 1-5 iunie, în Pavilionul B2 al Complexului Expozițional Romexpo.

18
/04
/22

Cea mai recentă carte a scriitoarei Elena Ferrante, Invențiile ocazionale, a fost publicată recent în traducere la Editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi. World Fiction. Este vorba despre un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare, texte însoțite de o serie de ilustrații ingenioase semnate de Andrea Ucini – un tur de forță vizuală.