Vlaicu Ionescu. Un fel de Nostradamus
https://www.ziarulmetropolis.ro/vlaicu-ionescu-un-fel-de-nostradamus/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puţine sunt domeniile unde românii, în ţară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la Bucureşti, apoi Conservatorul de muzică şi Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

Un articol de Georgeta Filitti|6 iunie 2017

În deceniul al șaselea, când opțiunile din tinerețe ori denunțuri ale celor din preajmă aveau să coste pe mulți libertatea, V.I. a fost și el arestat o vreme. Doar că acest răstimp nu pare a-i fi afectat aparițiile publice în domeniul său predilect: pictura. Reușește astfel să deschidă două expoziții personale, în 1968 și 1969, la București. Mai mult, a fost evaluator al unor colecții particulare. În patrimoniul său s-a aflat singura lucrare a lui Rafael Sanzio din România, Madona cu pruncul (Madona Nerucci). Invitat să expună în Germania, a rămas o vreme acolo, apoi s-a stabilit la New York. A reușit să scoată din țară prețioasa pânză renascentistă și pe urmă a făcut troc cu ea ca să–și poată scoată fetele din România. Procedeul poate părea azi singular, dar istoria românilor dintre 1945 și 1989 e plină de atari schimburi, răscumpărări, vânzări – manevre disperate ale unora de a-și salva apropiații, dublate de rapacitatea autorităților comuniste de a pune mâna pe valută, obiecte de preț ș.a.

În cazul lui Vlaicu Ionescu, pictura a însemnat doar un început de drum pentru că, așa cum întrebase altă dată, în urma unor exerciții de yoga, o entitate transcendentă, care îi va fi cursul vieții, aceia a răspuns ”Vei fi un fel de Nostradamus”. Întemeiază în Statele Unite The International Center for Nostradamus Studies și în 1976 publică un prim studiu despre celebrul prezicător francez (Mesajul lui Nostradamus despre era proletară). Se prefigura acolo distrugerea sistemului comunist și prăbușirea URSS. Cu referire la România, Vlaicu Ionescu declara că a putut descifra în catrenele francezului o serie de evenimente majore din istoria ei: Unirea principatelor, Războiul pentru independență, invazia sovietică din 1944, revoluția din 1989, moartea lui Nicolae Ceaușescu.

Dar deslușirile sale par să fi mers și mai departe căci în 1987 publică lucrarea Nostradamus. Istoria secretă a lumii, cu referire la lumea americană și cea anglo-saxonă. I s-au adăugat alte cercetări, aprofundate, dintre care amintim: Nostradamus resuscitat sau recenta împlinire a unei profeții, Zvârcolirile  comunismului profetizate de Nostradamus, Sf. Ioan Pithagoricianul. Câteva aspecte numerologice și ciclologice ale Apocalipsei, Un manuscris necunoscut al lui Newton asupra Marii Opere Ermetice.

Domeniul abordat de V.I. a fost privit de mulți cu reticență. Dar el există, are o bibliografie extrem de bogată și autorul român se află printre cei mai remarcabili promotori. A redactat articolul despre Nostradamus pentru Enciclopedia Astrologică (1992) scoasă de Editura Hachette la Paris și în anul următor volumul Ultimele victorii ale lui Nostradamus, tot la Paris, în Editura Filipacchi.

Curiozitatea a biruit și în România unde, după 1994, i-au apărut volumele Prăbușirea imperiului sovietic și viitorul României în profețiile lui Nostradamus, Mesajul lui Nostradamus către români, Nostradamus, profet al lumii moderne, Nostradamus. Epistola către Henric al II-lea, Nostradamus și scepticismul dogmatic. Președinții americani Richard Nixon și W. J. Clinton (acesta din urmă, la București, în limba engleză).

Încrezători sau sceptici, merită să ne plecăm asupra spuselor lui V.I., chiar dacă mesajul vizează trecutul iar de cele despre viitor ne desparte încă o pâclă deasă.

23
/02
/17

Se întâmpla de Dragobete, în anul 1929. Pentru prima oară în România, miza unui concurs de frumusețe era participarea la celebrul „Miss Univers”. După desfășurarea semifinalelor, organizate pe județe, Magda Demetrescu, “orfană de doar 17 ani, adoptată şi crescută de una dintre mătuşile sale.”- potrivit presei vremii - avea să fie declarată la începutul lunii martie „Miss România”.

14
/02
/17

MEMORIA CULTURALĂ „Sînt actor, deci liber de a fi oricînd adolescent“, mărturisea Grigore Vasiliu Birlic, într-o scrisoare adresată teatrului şi publicului. „Cei trei pereţi între care ne mişcăm sînt din carton vopsit, dar simbolizează adevărul, binele şi frumosul. Iar voi — onorat şi iubit public — consideraţi-vă invitaţi la cel mai nobil banchet: totul s-a făcut pentru voi, prin voi“. Ziarul Metropolis vă prezintă un text emoţionant, publicat de marele actor, acum 60 de ani, în revista Teatrul.

14
/02
/17

A interpretat într-un mod cu totul original personaje aflate la granița dintre tragic și comic. A rămas în memoria cinefililor prin rolurile jucate în cele peste 50 de filme și a fost, de asemenea, un excepțional pedagog, printre studenții săi numărându-se Horațiu Mălăele, Mariana Mihuț, Valeria Seciu (cea care avea să-i devină soție), Dan Condurache și Maria Ploae. 

07
/02
/17

Când tradiţia îţi rămâne străină, când te crezi demiurg, în măsură să hotărăşti soarta a milioane de oameni, poţi desfigura un oraş. Consecinţe nebănuite se întind apoi pe zeci de ani. Aşa s-a întâmplat cu Bucureştiul nostru, supus unui experiment de „sistematizare” barbară care i-a adus o tristă faimă: oraşul cu cele mai cumplite distrugeri în vreme de pace.

08
/01
/17

Într-o zi de 8 ianuarie (1935) se năștea, la Tupelo, Mississippi, Elvis Presley. La vârsta de 10 ani, acesta primea în dar prima sa chitară. Instrumentul muzical i-a fost oferit viitorului cântăreț cu scuza că bicicleta pe care și-o dorea era prea scumpă pentru bugetul familei...

07
/01
/17

Prima încercare a lui Elvis Presleyde a deveni muzician a decurs după cum urmează: și-a luat inima în dinți și vechea sa chitară într-o mână și s-a prezentat la audiții pentru o preselectie. Din juriu făcea parte cântăreţul Jimmy Denny, căruia nu i-a plăcut vocea lui Elvis. L-a întrebat pe viitorul star din ce îşi câştiga existenţa. "Sunt şofer", a spus Elvis. "Foarte bine - a răspuns Jimmy Denny -, întoarce-te la volanul tău, n-ai ce căuta aici".

06
/01
/17

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!

29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

10
/12
/16

La începutul epocii regulamentare, în noiembrie 1832, autorităţile statului au simţit nevoia creerii unei publicaţii (Buletinul Oficial), prin care să comunice populaţiei „punerile la cale, măsurile, orânduirile de slujbe, hotărârile de judecată şi poruncile” din diferitele ramuri administrative, ca şi dispoziţiile legislative după care „să se povăţuiască fiecare”.

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.