Vocea noastră în Europa. Prezența României la Salon du Livre – prima zi
https://www.ziarulmetropolis.ro/vocea-noastra-in-europa-prezenta-romaniei-la-salon-du-livre-prima-zi/

Salon du Livre şi-a deschis joi seară porţile pentru a 39-a oară. Este cel mai mare eveniment dedicat cărţii în Franţa. Ediţia din acest an celebrează Europa şi valorile noastre comune.

Un articol de Andrei Crăciun|16 Martie 2019

Și în 2019, prezența României este importantă în Salon, standul ICR primind deja oaspeți reprezentativi precum Frank Riester, ministrul francez al Culturii, sau Pierre Buhler, președintele Institutului Francez.

Corespondență din Paris

Vineri dimineață, la Porte de Versailles, în Paris, iubitorii de carte deja nu mai au răbdare să vadă ce li s-a pregătit în Salon. Este unul dintre cele mai importante evenimente de gen din Europa și din întreaga lume.

La standul României s-au desfășurat mai multe întâlniri remarcabile. Balul a fost deschis cu o dezbatere despre importanța traducerilor ca limbă a Europei (parafrazându-l pe Umberto Eco), la care au luat parte traducătorii Florica și Jean-Louis Courriol, Adriana Babeți și Andreea Răsuceanu, moderator fiind Bogdan Ghiu. Ziua a continuat cu „Însoțitorul lui Iisus”, de George Arion, dezbatere moderată de Daniela Zeca-Buzura, cu invitați de marcă: Danielle Nees, George Arion sau Alain Berenboom. Un moment deosebit a fost dedicat basmelor românești din Maramureș, cărora Estelle Cantala le-a dedicat o lucrare (ilustrată de Marie Legrand, prezentat alături de La jeune fille plus sage que le juge (de Mariana-Cojan-Negulescu, ilustrații de Cécile Becq), publicată la Albin Michel în 2018.

Anul României în Europa

Și romanul FEM de Magda Cârneci (traducere din română de Florica Courriol), publicat la Non Lieu în 2018, a prilejuit o întâlnire literară, pentru ca seara să se încheie cu o adevărată desfătare pentru iubitorii lui Panait Istrati și – atenție ! – iubitorii de benzi desenate și romane grafice (mai multe detalii despre ce s-a întâmplat în prima zi la Salon, cu o prezentare exhaustivă a personalităților care au onorat standul României găsiți aici.

Mesajul participării românești la Paris este – și asta trebuie subliniat: „2019 – L’année de la Roumanie en Europe/ Anul României în Europa”.

Momentul zilei: depășind trecutul

De la prânz, pe Scène Europe, în inima Salonului, au urcat patru doamne din România: scriitoarele Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu (câștigătoare la zi a Premiului European pentru Literatură), Adriana Babeți și moderatoarea Cristina Hermeziu. Discuția lor s-a desfășurat în jurul următoarei idei: depășind trecutul – treizeci de ani după întoarcerea în Europa.

A fost, poate, momentul zilei, pentru că scriitoarele au vehiculat teze puternice, care au avut ecou în rândul publicului (foarte numeros, de altfel).

Ioana Pârvulescu a început cu această constatare: zgomotul târgurilor de carte e același, la Paris ca la București sau la Londra (scriitoarea tocmai venea din Marea Britanie, de la Târgul de Carte din capitala Angliei).

Timpul cărților care călătoresc libere

Prima parte a discuției s-a centrat pe acest lucru incredibil pentru generații întregi: dispariția granițelor între România și Occident. Putem călători liber, frontierele ne sunt deschise, am ajuns peste tot acasă.

Și cel mai important – a spus Ioana Pârvulescu – este că, iată, de ani și ani și cărțile ne pot călători libere. Scriitorii noștri importanți sunt traduși, premiați și au prezențe constante la marile întâlniri ale oamenilor de litere de pe continent.

Adriana Babeți venea direct de la Timișoara, era trezită de la trei dimineața, Parisul e mohorât la acest început de primăvară, dar nimic nu poate umbri bucuria unui român care poate ajunge în câteva ore din România în Franța. Povestindu-și călătoria, Adriana Babeți zâmbea.

Au fost vremuri când din Banat se fugea în Iugoslavia, traversând Dunărea, riscându-ți viața.

Vremurile acelea au trecut.

Se vor întoarce?

Memoria, dar și uitarea

Mai departe, Adriana Babeți a vorbit foarte frumos despre memorie, dar și despre uitare – cât trebuie să ne amintim, cât trebuie să uităm, pentru a ne putea continua totuși viața, ca oamenii și națiune?

Scriitoarele au elogiat momentul în care ne aflăm: în care milioane de români își află un rost în familia europeană, călătoresc, muncesc, aparțin acestei lumi. Europa a devenit țara mare a românilor, s-a spus, și e foarte bine că s-a spus așa.

Gabriela Adameșteanu a vorbit despre cât de importantă este această libertate, amintindu-și de timpurile Partidului Unic. În totalitarism mașinile de scris erau investigate periodic (la fel ca oamenii) – la o mașină de scris se putea scrie un manifest anticomunist, iar dictaturile cunosc puterea cuvintelor libere.

S-au evocat acele vremuri, când materialele din Occident ajungeau greu în România și până și profesorii de franceză vorbeau o limbă moștenită dinainte de război, când erau cărți în franceză în librăriile din București.

ADN-ul cultural al României

Dar România a avut – și în cel mai deplin întuneric – privirea orientată tot către Occident. De aici veneau marile idei și Ioana Pârvulescu a punctat decisiv: acum e atât de ușor să-ți faci un test ADN, să vezi care-ți sunt rădăcinile, iar ADN-ul cultural al României este, neîndoielnic, profund european.

Adriana Babeți l-a introdus în discuție pe Milan Kundera, vorbind despre tragedia Europei Centrale, iar Ioana Pârvulescu și-a amintit cum a făcut rost de romanul Viața e în altă parte, carte interzisă cândva în România.

S-a vorbit mult despre Monica Lovinescu și ce a însemnat această voce a libertății, venită pe unde scurte, pentru generațiile care nu puteau ieși din lagărul care era cândva țara noastră.

O statuie pentru Monica Lovinescu

Monica Lovinescu a avut o emisiune la Radio Europa Liberă care a ținut, cumva, România în Europa. Vocea ei dădea încredere și curaj, scriitoarele au fost de acord că Monica Lovinescu și-a sacrificat opera – ar fi putut fi o mare scriitoare – pentru a ține vie această speranță pentru românii de acasă.

Este o eroină și un model, a remarcat, fără rest, Ioana Pârvulescu (care este într-un grup care a inițiat demersuri pentru o statuie a Monicăi Lovinescu la București!).

S-a vorbit – îndeosebi pentru publicul francez (conversația fiind în franceză) – despre nedreptățile (care au decurs în tragedii) la care a fost supusă familia Monicăi Lovinescu rămasă în țară.

Gabriela Adameșteanu a vorbit despre cât de importantă a fost în destinul cărții Dimineața pierdută cronica pe care i-a scris-o Monica Lovinescu.

Marele roman visat

Fiica lui Eugen Lovinescu visa la un mare roman românesc despre dizidență și închisori, despre tortura în formă continuată și despre cei care nu și-au vândut sufletele. Nu a apucat să-l scrie, dar acum – a arătat Gabriela Adameșteanu – fiecare e liber să scrie acest roman visat cândva de Monica Lovinescu.

Totodată, tinerii nu-l scriu, pentru că tinerii scriitori români au fost copii sau adolescenți în comunism și au, firesc, alte teme majore. Ioana Pârvulescu a vorbit despre cum era viața de zi cu zi în acea închisoare care era comunismul.

S-a rostit numele lui Virgil Ierunca (soțul Monicăi Lovinescu) și s-au amintit închisorile politice și teribilul Experiment Pitești.

Epilog surprinzător: „I Need a Hero”

Și chiar când se vorbea despre Gulagul nostru în Salon au început să răsune glasurile unor copii care n-au cunoscut dictatura.

Copiii Europei Libere care asaltau standurile de fantasy ale editurilor și cântau în cor pe melodia I Need a Hero.

Sunt alte generații în lume, ele au și vor avea alți eroi, dar memoria este o afacere cultural europeană și vocea României s-a auzit clar la Paris: trăim timpuri când din nou Europa e în pericol, dar noi am făcut un drum lungă până aici, acasă.

Și ne-am întors în Europa ca să rămânem.

De la prânz, pe Scène Europe, în inima Salonului, au urcat patru doamne din România: scriitoarele Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu (câștigătoare la zi a Premiului European pentru Literatură), Adriana Babeți și moderatoarea Cristina Hermeziu. Discuția lor s-a desfășurat în jurul următoarei idei: depășind trecutul – treizeci de ani după întoarcerea în Europa.

05
/02
/19

CĂRȚI DE NEOCOLIT Tiparul apare în țara noastră la 1508 dar setea de cunoaștere, de informare a strămoșilor noștri este o realitate confirmată de existența numeroaselor copii ale unui manuscris răspândit în întreaga Europă, cu precădere în Bizanț, și anume ”Alexăndria”.

04
/02
/19

Editura Vellant începe anul cu întrebări însemnate: ce înseamnă să fii bărbat în secolul XXI? „Evoluția bărbatului” este un text echilibrat care are forța să ne schimbe atitudinea față de bărbatul de azi. Cartea lui Grayson Perry contribuie semnificativ la o conversație necesară despre masculinitate.

03
/02
/19

CĂRȚI DE NEOCOLIT. Între capodoperele literaturii române, "Țiganiada" lui Ion Budai Deleanu (1760-1820) ocupă un loc de excepție. Și explicația trebuie căutată nu numai în faptul că țiganii reprezintă o populație alogenă cu care conviețuim de peste 600 de ani, ci și pentru descrierea general umană pe care o conține.

31
/01
/19

Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu“, Editura Humanitas şi Asociația ARCCA organizează a doua ediţie a seriei de conferinţe „Despre lumea în care trăim”, un festival de conferinţe şi dialoguri culturale şi ştiinţifice pe teme de actualitate, susţinute de specialişti şi oameni de cultură de prestigiu, care va avea loc la […]

29
/01
/19

După ce a cucerit lumea cu „Citind Lolita în Teheran”, scriitoarea Azar Nafisi a revenit cu „Lucruri nespuse” - o colecție de amintiri care își poartă cititorul în mijlocul evenimentelor din Iranul ultimului secol.

28
/01
/19

La început de an 2019, declarat Anul Cărții în România, vă propunem un top al celor mai bune apariții editoriale ale anului trecut, din zona ficțiune. Ziarul Metropolis a realizat un top al celor mai bune cinci romane publicate în 2018 în România.

27
/01
/19

Și pentru că 27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, vă propunem spre lectură „Omul în căutarea sensului vieții” (Editura Vellant), cronica experiențelor îngrozitoare trăite de psihiatrul Viktor Frankl în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre.

25
/01
/19

METROPOLIS SPECIAL. Pe 25 ianuarie 1882 se năștea, la Londra, Virginia Woolf. 137 de ani mai târziu, vă invităm să ne-o amintim răsfoindu-i jurnalul.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

Page 4 of 91« First...23456...102030...Last »