INTERVIU Voica Oltean (19 ani) s-a remarcat în filmul „Breaking News” (regia: Iulia Rugină). În prezent, a terminat anul I la UNATC, lucrează la două seriale de televiziune şi un nou spectacol de teatru.
Un articol de Andrei Crăciun|8 august 2019
Voica Oltean, actriță. Ai terminat anul I de facultate, la UNATC. Ai rămas corigentă, ai luat toate examenele? Cum a fost această experiență a studenției?
Am luat toate examenele, n-am restanțe. Am luat examenele cu cea mai mică notă din facultate – din an. Sunt pe ultimul, ultimul loc. Nu m-a întristat. Eu n-am fost niciodată cu notele… La liceu (n.r. – actrița a studiat la Dinu Lipatti, la secția Actorie) n-am fost niciodată un copil de nota zece. Totuși, cred că mai mult contează ce fac în afara școlii. Muncesc. De fapt, verbul ăsta… Asta cu muncitul mi se pare așa… Am lucruri de făcut (n.r. – actrița se pregătește să apară în două seriale de televiziune și într-un spectacol de teatru). Iar aici am avut noroc că nici pe părinții mei nu i-au interesat niciodată notele sau să bage frica în mine… I-am sunat: mama, tata, am luat două castinguri foarte importante, dar sunt pe ultimul loc în an la facultate. Mi-au spus să mă gândesc foarte bine unde am greșit, dacă ai greșit, și să încerc să fac mai bine. Deci… nu.
Ai primit premii pentru cariera ta în film (n.r. – actrița a fost protagonista lungmetrajului Breaking News, 2017). Cum a fost să debutezi cu atât de mult succes?
Da, la Karlovy Vary. Premiul pentru Debut. E ca o carte care se deschide – acum e la Mureș, la părinții mei, mi-a luat-o mama pentru că era aruncată într-o cutie, plină de praf, unde îmi țin eu mai multe lucruri, de exemplu scrisori… Mie îmi place foarte mult să primesc scrisori. Ultima dată am primi una de Crăciun. Pur și simplu am primit o scrisoare – mână în mână, nu prin poștă, nu s-a mers până la capăt procesul, dar măcar s-a încercat. Cred că e unul dintre cele mai faine cadouri pe care le-am primit. O scrisoare… Am Facebook, am Instagram, dar sunt mai de modă veche. Pe Insta pun poze cu pisicile mele, cu mine, cu locurile în care mă duc, nu și cu scrisorile – alea rămân pentru mine. În vara asta nu cred că o să mă mai duc pe undeva. Pentru Crăciun mi-am propus să plec în Finlanda, la Moș Crăciun, cu renii… O să fie frig, dar o să mă echipez.
Vorbește-ne despre anii de liceu. Cum au fost anii de liceu – s-au înregistrat emoții la română, la mate s-a dat de greu? S-a învățat carte? A fost un liceu bun pentru dumneata?
Lipatti e un liceu bun, dar… Eu nu știu cât am dat pe la liceu, pentru că filmam pentru Breaking News. Am ajuns în clasa a IX-a în Lipatti, viața de cămin (n.r. – actrița s-a mutat în București din Târgu Mureș), prima țigară fumată, nu știu ce… În liceu m-am apucat și de fumat, în prima zi de liceu. Nu aș spune că m-a stricat Bucureștiul, dar în prima pauză m-am dus și am cerut o țigară de la o colegă. Doamne, nici nu știam să fumez! Nu știam să fumez și credeam că nu voi fuma vreodată… Am fumat singură – am leșinat aproape. A doua zi n-am luat-o de la capăt. După câteva luni, însă, a venit rolul din Breaking News și trebuia să fumez în film și… Bine, nu a fost vorba doar că filmam, adevărul e că și chiuleam mult. Mergeam la mine în camera de cămin, în primul an, cel puțin. Povesteam, râdeam, ascultat muzică. Pentru Bacalaureat am învățat o lună. Am o părere proastă despre ce trebuie să învețe copiii pentru Bac: ar trebui să învățăm să ne descurcăm într-o societate ca asta, de secolul XXI, să învățăm să fim niște oameni decenți, cultură generală – n-am nicio problemă; băi, dar să dai Bac-ul la română și să înveți pe de rost niște comentarii?! Asta înseamnă că tu știi limba română? Eu am zis de la mine, dar cei mai mulți dintre colegii mei învățau pe de rost. Poți să zici tu că ești smart și scrii de la tine, dar în același timp ai nevoie de nota aia de la Bac, să te duci și tu la o facultate mai bună… Și intri în jocul ăsta. Admiterea de la UNATC a fost foarte mișto, n-am intrat ultima, am intrat a 17-a. Am ajuns ultima în urma procesului de educație din primul an, și cumva ar trebui să le mulțumesc lor că încă sunt în anul II. Am fost o problemă în colectiv. Am personalitate, am foarte multă personalitate, și cred că asta nu e bine mereu. Cred că am ceva de spus – chiar am ceva de spus. O să mă conformez, însă – o să termin școala, fiindcă am nevoie de diplomă, și chiar aș vrea să învăț ceva în facultate. Cred că trebuie să mă resetez. Altfel, eu am ce să fac de la zece dimineața la șapte seara. Nu cred că sunt un om nesimțit sau un copil din ăla, un adolescent… Când am învățat să tac – mi s-a reproșat altfel: te uiți urât, s-a văzut pe fața ta disprețul… Deci, no.
Voica Oltean, cu ce te-ai ales din lungmetrajele în care ai jucat?
Printre altele, cu două tatuaje. O steluță după documentarul despre prostituție pentru BBC – e după un caz adevărat, cu o fată care a fost traficată de foarte mică, de la 12 ani, prin metoda lover-boy și tipul ăsta ca un semn de iubire i-a tatuat el o stea pe mână, și eu am simțit să fac asta, acum fata e bine. Și mai am Furia Roșie Turbo, după Breaking News. Știu că pare ceva superficial. Aparte de lungmetraje, mai am semnătura lui tata. Am ales-o pentru că arată foarte bine foarte estetic. Nu a fost niciodată în viața lui de acord cu tatuajele, când eram eu mică avea niște preconcepții… Jesus! I-am zis într-o zi tata, mă duc să îmi fac un tatuaj cu semnătura ta, trimite-mi o poză cu semnătura ta. Și mi-a zis: bine, dar gândindu-mă că o să fie pe corpul tău pentru totdeauna, îmi dau seama că e urâtă, poți să o stilizezi un pic? Cool, nu? Tata e născut în 1973. E open-mind, dar cred că eu l-am făcut așa, acum viața fratelui și surorii mele e mult mai ușoară. Eu cu mama n-am fost niciodată prietene, deși mi-aș fi dorit. Fratele și sora mea sunt prieteni cu mama, eu am fost cu tata. Cred că am avut noroc de părinți foarte deschiși, care nu vor să rămână în urma vremurilor.
Unde ți-ai propus să ajungi în carieră, Voica Oltean? Ai vreun plan, o țintă – te îndrepți înspre ceva anume?
Nu știu ce să răspund. Vreau să fiu acolo unde mi-e locul, n-o să fiu nici cea mai bună, dar nici cea mai proastă… Cel mai mult vreau să îmi placă ce fac, vreau să ajung să îmi permit să iau doar proiecte care îmi plac. Acum nu prea pot să aleg, ar fi dubios. Aș vrea să fac doar lucruri de calitate, acolo vreau să ajung. Vreau să am o familie, copii, o fată, să fiu prietenă cu ea. Vreau să fiu bine – să fiu fericită. Acum sunt fericită cu viața mea, sunt într-un moment bun. Mai am căderi, dar probabil din cauza vârstei. Am avut o adolescență în care a trebuit să fac niște alegeri care nu erau neapărat potrivite pentru vârsta mea. Am avut o adolescență foarte mișto, oricum am momente în care simt că am trei ani. Nu mi s-a terminat nici măcar copilăria. Câteodată însă mi se pare că vorbesc de parcă aș avea treizeci de ani… Aș vrea să rămân de vârsta mea, să nu sar niște etape. Oricum, tinerii de vârsta mea mă sperie, pentru că… Mă bag în aceiași oală cu ei și pe mine, cred că suntem destul de superficiali și cred că ne interesează niște lucruri care peste cinci ani nu va mai exista. Toate chestiile din online – acum vreo trei ani erau toate fetele care se machiau se făceau vloggerițe, pe Insta, toate făceau tutoriale. Acum, de o săptămână, există tutoriale despre cum să te iubești așa cum ești – și sunt mii de videoclipuri cu fete care stau și se demachiază, ca să arate cine sunt ele. Mi se pare… Facem lucruri că așa e cool în acest moment, și chiar n-ar trebui, n-ar trebui! Să nu se integreze, să stea singuri, să citească o carte, să facă altceva… Mi-aș dori să facem lucruri pentru noi, nu pentru alții.
Concluzii?
Îți ziceam – într-un alt interviu, acum doi ani – că lupt pentru țara asta. Nu mai lupt. Acum lupt pentru mine. Am avut o etapă în care am ieșit în stradă, ca toată lumea… Apoi, mi-am dat seama că fratele meu, care are zece ani și vrea să se facă fermier, e mai inteligent decât unii de acolo din conducere, din Guvern și… Vorbește mai coerent ca ei. Și atunci am zis că e comic. A fost tragic, a fost dramatic, hai să schimbăm, nu se mai poate! Dar a devenit comic să vezi că oamenii ăștia nici nu știu pe ce lume sunt! Așa că lupt pentru mine, să am ce să mănânc, să am ce să le dau pisicilor. Oricum nu-mi trebuie mult, sunt vegetariană de cinci ani, îmi e milă de animale, îmi e foarte milă… La facultate ni se spune că asta e o meserie în care ne mâncăm unii pe alții, mai călcăm pe capete, pe cadavre, pe… Nu. Nu! Eu nu o să fac așa ceva. E loc pentru toți, dar trebuie multă muncă, evident. Nu am chef să calc pe niciun cadavru. Și da, vreau să fiu bună, să fiu din ce în ce mai bună, talentul, fără muncă, se duce… Trebuie să înveți să faci meseria asta – sunt chestii tehnice, trebuie să citești foarte mult. Dar mai presus de toate, pe cuvântul meu că eu vreau să fiu un om bun. Nu o să calc pe nimeni – eu vreau să am un echilibru în viață, e o meserie, pe bune, pe care o iubesc, și chiar nu știu să fac altceva, dar asta e limita.
Am avut o adolescență foarte mișto, oricum am momente în care simt că am trei ani. Nu mi s-a terminat nici măcar copilăria. Câteodată însă mi se pare că vorbesc de parcă aș avea treizeci de ani… Aș vrea să rămân de vârsta mea, să nu sar niște etape. Oricum, tinerii de vârsta mea mă sperie, cred că suntem destul de superficiali… (Voica Oltean, actriță, 19 ani)
Foto: Adi Bulboacă
