INTERVIU Voicu Aaniţei este unul dintre tinerii strânşi în jurul lui Victor Ioan Frunză, regizorul care dă direcţia de scenă atâtor spectacole de excepţie, precum „A douăsprezecea noapte”, „Romeo şi Julieta” sau „Hamlet”, jucate cu deosebit succes la Teatrul Metropolis.
Un articol de Andrei Crăciun|1 februarie 2019
Voicu Aaniței joacă și în Zbor deasupra unui cuib de cuci, un alt spectacol remarcabil din programul Teatrului Metropolis (desigur, tot în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză).
DRUM. Voicu Aaniței, actor. De unde vine Voicu și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?
Sunt născut, crescut în București. Cred că m-am format cu tot ce mi s-a întâmplat, de la filmele pe care le-am văzut, la oamenii pe care i-am întâlnit.
Mai specific, am pornit pe drumul ăsta în liceu, în trupa de teatru amator„Brainstorming”, mai apoi în facultate și acum, aici unde sunt. Am avut mare noroc de colegi mișto și mentori buni.
Ce a însemnat în formarea dumneavoastră lucrul cu maestrul Victor Ioan Frunză?
„Aici”-ul de mai sus e lucrul cu domnul Frunză, care este unul dintre mentorii mai sus mentionați. A însemnat foarte mult. Știu că par cuvinte pe care le zice omul din complezență, dar chiar a însemnat. Am căpătat multă încredere de la el și m-a ajutat pe multe planuri. Cred că mare parte din ce sunt acum sunt datorită domnului Frunză. Și echipei, normal. Am colegi foarte cool care se întâmplă să fie și actori foarte buni. Ăsta-i un combo.
În „Colivia cu nebune” (direcția de scenă: Victor Ioan Frunză), la Teatrul Metropolis
SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această primăvară? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Voicu, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută am făcut niște pași un pic mai mari cu „Hamlet”, aici la Teatrul Metropolis, în rolul lui Guildenstern, avându-l pe veșnic-prietenul-de-care-nu-mai-scap-aparent Carol Ionescu, Rosencranz. Am scos un pic capul și în „Titanic Vals”, dar acolo îi puteți remarca mai bine pe ceilalți colegi mișto ai mei. Și stagiunea asta, tot sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, îi joc pe Billy Bibbit în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” și pe Jacob în „Colivia cu nebune”, evident, alături de aceeași echipă cool. Momentan nu știu ce urmează să lucrăm, sau dacă mai scoatem ceva nou până la toamnă. În rest, mă puteți vedea la Metropolis în „Romeo si Julieta”, „A douăsprezecea noapte”, „O scrisoare pierdută”, „Amadeus”, „Visul unei nopți de vară”, „Livada de vișini”, toate sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, dar și în „O noapte furtunoasă” de la Teatrul Arte dell’Anima, în regia lui Florin Liță, acesta fiind un proiect al generației noastre, făcut așa, mai domestic… între noi.
„Amadeus”, la Teatrul Metropolis
FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Am avut norocul să mă împrietenesc acum vreo doi ani cu Șerban Racovițeanu, coleg de generație la regie de film, la UNATC. M-a luat personaj principal, în „cel mai prost film din istoria UNATC” – Narcis și Fifi – si ne-am înțeles așa bine, că am zis să mai lucram. Am mai făcut un scurtmetraj care acum e în post-producție și lucrăm, când ne găsim timp, o serie de sketch-uri sub numele „Ceva bun”, împreună cu alți colegi din domeniu cu care suntem pe aceeași lungime de undă. Pe lângă Șerban, am mai lucrat cu Andrei Redinciuc și Adrian Piciorea, colegii mei de apartament, de facultate, prietenii mei. Andrei a vrut de mult timp să facă un scurtmetraj, să vadă cum e să fii regizor și a încercat cu Adrian și cu mine. Scurtmetrajul e tot în post-producție, dar am un feeling bun. Cât despre ce am spus mai sus, dacă sunteți curioși, pe Youtube găsiți canalul „Ceva bun” și pe Vimeo„cel mai prost film”. Și cam atât, încercăm să ne menținem nucleul puternic și să exersăm cum putem.
„Zbor deasupra unui cuib de cuci” (direcția de scenă: Victor Ioan Frunză), la Teatrul Metropolis
ROMÂNIA. Ce relație are Voicu cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României?
Asta e o întrebare la care n-am știut niciodată să răspund . Nu mă simt în măsură să vorbesc despre asta, nu mă simt suficient de informat ca să vorbesc despre asta. Cumva, mereu în jurul meu am auzit că lucrurile merg prost. De când mă știu, asta aud și înțeleg și văd de ce. Dar sunt atât de străin de subiect, încât mai multe nu am ce să spun. Poate nu e OK, poate ar trebui să fiu mai implicat, dar momentan sunt cum sunt. Mi se pare că sunt mulți tineri cu potențial în generația din care fac parte și în naivitatea mea sper să putem repara ceva. Dar, din nou, nu știu atât de multe încât să pot să am o părere fondată.
IDOLI. Are Voicu idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?
Când eram mic voiam să fiu ca Batman. Ușor-ușor, am început să nu mai am idoli. Am început să cunosc oameni pe care îi puneam pe piedestal și ajungeam să văd că sunt doar oameni. Și chiar cred că oamenii sunt oameni. Și nu e nimic rău în asta. Iar acum, clar, vreau să fiu Captain America.
„Colivia cu nebune”, la Teatrul Metropolis
NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?
Pff, sunt mulți tineri talentați. Echipa mai sus menționată de la Teatrul Metropolis. Alții mulți din generația mea. Dau numai câteva nume care îmi vin acum în cap: Andrei Redinciuc, Codrin Boldea, Alex Beteringhe, Alex Cătănoiu, Ana Crețu, Matei Arvunescu, Măriuca Bosnea, Adrian Piciorea, Denis Hanganu, Ștefan Mohor, Oana Predescu, Alex Banciu, Teo Dincă, Cosmin Dominte, Bianca Cuculici, Rareș Andrici și lista poate să continue încă vreo două interviuri, că sunt mulți mișto.Nu știu ce povață pot să am, abia mă descurc cu mine, habar n-am ce pot eu să le zic celor care vin din urmă. Când o să știu, o să le zic, promit!
Când eram mic voiam să fiu ca Batman. Ușor-ușor, am început să nu mai am idoli. Am început să cunosc oameni pe care îi puneam pe piedestal și ajungeam să văd că sunt doar oameni. Și chiar cred că oamenii sunt oameni. Și nu e nimic rău în asta. Iar acum, clar, vreau să fiu Captain America. (Voicu Aaniței, actor)
Foto: Adriana Grand, Teatrul Metropolis, arhiva personală a actorului
