Volumul „Surâsul Jaguarului”, de Salman Rushdie, la Polirom
https://www.ziarulmetropolis.ro/volumul-surasul-jaguarului-de-salman-rushdie-la-polirom/

„Surâsul jaguarului”, un incitant volum scris de Salman Rushdie în urma unei călătorii în Nicaragua, a apărut de curând la Polirom, anunţă site-ul editurii. O prezentare plină de empatie a unei lumi aflate într-o prefacere radicală după alungarea dictatorului Somoza şi instaurarea unui guvern revoluţionar, cartea, în ediţie cartonată, vede lumina tiparului în colecţia „Biblioteca […]

Un articol de Andrada Văsii|28 ianuarie 2013

„Surâsul jaguarului”, un incitant volum scris de Salman Rushdie în urma unei călătorii în Nicaragua, a apărut de curând la Polirom, anunţă site-ul editurii. O prezentare plină de empatie a unei lumi aflate într-o prefacere radicală după alungarea dictatorului Somoza şi instaurarea unui guvern revoluţionar, cartea, în ediţie cartonată, vede lumina tiparului în colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, în tălmăcirea din limba engleză a Danei Crăciun.

 

Nicaragua anului 1986 este o ţară frământată şi surprinzătoare: guvernul sandinist poartă un război de uzură cu gherilele Contra, în Managua este penurie de alimente, în timp ce şapte poetese recită versuri în ruinele de la Grand Hotel, regiuni întregi sunt afectate de atentate, foştii revoluţionari au ajuns politicieni şi o mulţime de voluntari străini vin să participe la reconstrucţia ţării.

Asumându-şi masca jurnalistului, Rushdie izbuteşte să reproducă o stare de spirit şi să reconstituie dintr-un mozaic colorat, de poveşti, momente istorice, dialoguri şi detalii cu parfum local, o lume a contradicţiilor, a speranţelor şi dezamăgirilor, a aspiraţiilor şi provizoratului.

Salman Rushdie debutează în 1975 cu „Grimus” (Polirom, 2008), dar romanul care l-a impus definitiv a fost „Copiii din miez de noapte” (1981; Polirom, 2005, 2007), distins cu Booker Prize în 1981 şi The Booker of Bookers în 1993.

Au urmat volumele „Ruşinea” (1983; Polirom, 2001, 2008), „Versetele satanice” (1988; Polirom, 2007), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989.

De asemenea, a publicat „Harun şi Marea de Poveşti” (1990; Polirom, 2003, 2008), „Ultimul suspin al Maurului” (1995; Polirom, 2002, 2010), „Pământul de sub tălpile ei” (1999; Polirom, 2003, 2008, 2011), „Furie” (2001; Polirom, 2012), „Shalimar clovnul” (2005; Polirom, 2006), „Seducătoarea din Florenţa” (2008; Polirom, 2009, 2011), „Luka şi Focul Vieţii” (2010; Polirom, 2010).

Pe lângă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri „Orient, Occident” (1994; Polirom, 2005, 2009) şi volumele de publicistică „Patrii imaginare” (1992; Polirom, 2008) şi „Dincolo de limite” (2002; Polirom, 2006).

În toamna anului 2012 publică simultan, în mai multe ţări, un volum de memorii din perioada fatwei, a cărui ediţie românească a apărut la Editura Polirom, cu titlul „Joseph Anton: Memorii”.

Sursa: Agerpres

02
/12
/13

Iulia Rugină, Oana Răsuceanu și Ana Agopian inventează povești și le transformă în filme, ca de exemplu „Love Building”, o comedie romantică despre relațiile de cuplu. De ce ai nevoie ca să faci film și cum se scrie un scenariu „în trei”? Ne spun chiar ele, în cinci secvențe.

01
/12
/13

Napasta, spectacol de succes al Teatrului Național din Bucureşti, se va muta în eleganta și spațioasa Sală Studio, începând cu reprezentațiile din 7 și 8 decembrie 2013, beneficiind cu această ocazie de o audiență mult sporită.

01
/12
/13

„Pentru noi, actorii, demarcația dintre generaţii este foarte, foarte vagă”, spunea Aura Buzescu, în anul 1964. Marea actriță a secolului trecut i-a avut ca studenți pe Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Mircea Albulescu.

30
/11
/13

Tablourile ,,Gladiole", de Nicolae Tonitza, estimat la 80.000 - 130.000 de euro, şi ,,Hora", de Camil Ressu, evaluat la 45.000 - 70.000 de euro, vor fi scoase la vânzare la prima licitaţie organizată de Grimberg, ,,Întâlnire cu capodopere", pe 10 decembrie.

30
/11
/13

„Să joci ani de-a rîndul personaje fără o problematică importantă, să te fîţîi pe scenă de colo – colo strîmbîndu-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cîrciumă, mi se pare un lucru foarte trist“, spunea Alexandru Tocilescu, în 1974.