Ce au în comun tururile ghidate în atelierele artiştilor bucureşteni, prânzurile cu Marius Manole şi cadourile pentru copiii internaţi la secţia de oncologie de la Spitalul Fundeni? Pe Daniela Staicu, 30 de ani. Pasionată de arta plastică şi de faptele bune.
Un articol de Adina Scorţescu|4 iunie 2015
Dacă primește un e-mail de la Daniela Staicu, va fi semnat ori „Om bun voluntar responsabil comunicare, Merci Charity Boutique”, ori „Art in Bucharest tour developer”. În funcție de context.
Dacă vrei s-o întâlnești în carne și oase, alege să mergi seara la vernisaje, spectacole de teatru și concerte. Sau să-ți bei cafeaua la Merci, locul în care Daniela este „angajat”, ca voluntar, din toamna anului trecut.
Aici a ajuns la recomandarea unei prietene jurnaliste. „Am venit într-o seară, prin februarie 2013; am cunoscut-o pe Alina (n. red. – Alinea Țiplea, fondatoarea Merci Charity Boutique). M-am așezat la un ceai, mi-au plăcut decorul, muzica… era intim și nu se fuma. Am aflat de la Alina și povestea locului – cum că o parte din banii pentru consumație se donează pentru anumite cauze – respectiv copiii de la Institutul Oncologic București. Mi-a plăcut foarte mult! Așa că m-am întors și am început să voluntariez.”
În septembrie 2014, a descoperit programul Fundației Vodafone, „Voluntar de profesie”. A aplicat cu proiectul „Zâna Merciluță” (care își propune să ofere asistență stomatologică tuturor copiilor de la Institutul Oncologic București) și a câștigat. Ceea ce înseamnă că a primit un grant prin care să poată fi angajată la Merci, ca să implementeze proiectul. A renunțat la jobul pe care îl avea de șapte ani și și-a adus laptopul aici, pe o masă de lemn acoperită cu milieuri, într-o ceainărie care arată ca sufrageria bunicii – cu mobilă veche, desperecheată, cutii, poze, perne.
Aici dă lecții de franceză și de engleză, face pachete pentru copiii din spital, programează ore la stomatolog și concepe proiecte de suflet „Noi construim evenimente interesante, pentru care tu faci o donație, care merge mai departe către copii. Nu mergem pe mesaje emoționante, de genul «Donează pentru copilul X, bolnav de cancer în stadiu terminal». Nu; pur și simplu faci ceva plăcut și, în același timp, o faptă bună. Uite, tu bei cafeaua asta și 40% din prețul ei merge mai departe, la un copil.”
Prânzul cu o personalitate a pornit pe același format. Cum ar fi să iei masa și, în același timp, să ai parte de o discuție interesantă cu o personalitate pe care o admiri? Invitații de până acum au fost tenismanul Horia Tecău, actorul Marius Manole, jurnalistul Alex Dima, criticul de film Irina Margareta Nistor.
Daniela Staicu, Marius Manole și Alina Țiplea, după un prânz caritabil organizat la Merci Charity Boutique
„La prânz am fost și noi de fiecare dată, într-un colț. Începutul e mai timid. „Stai la masă cu cineva pe care îl vezi la televizor sau pe scenă, la teatru, care îți spune: «Salut, Daniela! Am auzit că-ți place ce fac…» Îți dai seama că te lovește o panică maximă!” (râde)
Dar, din fericire, invitații sunt învățați cu asta, așa că încălzesc ei atmosfera. Apoi încep și întrebările – despre meserie, despre ce fac în timpul liber. Totul durează două-trei ore, iar donația sugerată este de 100 de euro.
Un alt proiect a început mai recent, la sfârșit de mai: o serie de evenimente în aer liber. Primul concert a avut loc în grădina Muzeului Naţional George Enescu (Calea Victoriei, nr. 141); au cântat Adrian Naidin la violoncel, apoi Gianina Corondan & friends.
Toți banii strânși la evenimente se duc înspre copii bolnavi de cancer (cam 30, internați la secția de oncopedie de la Fundeni) – sub formă de tratamente stomatologice, alimente, rechizite, mici surprize – o pereche de iepuri pe care un copil și i-a dorit mult, o pisică, un concert privat dat de Connect-R. Uneori primește telefoane de mulțumire. Alteori, e anunțată la telefon că unul dintre copii nu mai este…
Ce face ca să nu se deprime, să nu fie copleșită de suferința din jur? Nu face nimic. „Te deprimi. Te deprimi și-ți trece. Că îți dai seama că așa nu ești bun de nimic, deci nu mai rezolvi nicio situație. Încet încet, te ridici și gândești pozitiv. Pentru că atunci când ești în forma ta cea mai bună, poți să ajuți cel mai mult.”
Când nu e la Merci, Daniela reprezintă diverși artiști (cum ar fi Dorina Horătău, care a expus textile la Bienala de Artă Decorativă de la Riga) și se ocupă de Art in Bucharest – tururi ghidate în atelierele artiștilor plastici bucureșteni.
Cum sunt artiștii? Imaginează-ți cum ar fi să fie soare în fiecare zi!
Tururile au loc o dată la două săptămâni, de obicei sâmbăta. „Fac asta de doi ani și două luni; am ajuns la turul numărul 44. Vreau să-ți spun că e o lume atât de mare, sunt atât de mulți artiști! E cumva underground, dar nu în sensul tradițional. Sunt oameni care trec pe lângă noi și nici nu știi că sunt artiști. În general, când ne gândim la artiști, ne imaginăm ceva generic – un om care muncește la el în atelier și, din când în când, mai face o expoziție. E păcat… căci sunt fascinanți și te încarcă de energie! Vreau să-i aduc mai aproape de români!” Deocamdată, îi aduce mai aproape de englezi, francezi și alte naționalități, căci majoritatea participanților sunt expați. Prin urmare, tururile se fac în engleză.
La unul dintre tururile Art in Bucharest, adică la artist acasă
„Intri în atelier și artistul îți spune: «Cu ce vă servesc? O cafea, un ceai, un fruct?» Este o ospitalitate care bucură pe foarte mulți străini, pentru că nu sunt învățați cu așa ceva. Apoi ne așezăm, ne uităm, punem întrebări. Încercăm să furăm secretul. Nu prea se poate. (râde) Dar ce se poate este să te încarci de energie!”
Sunt ateliere pe care le-a vizitat și de zece ori, dar – de fiecare dată – povestea e spusă altfel.
Printre preferatele ei sunt cel al lui sculptorului Lucian Țăran („Are niște pisici înfoiate, senzuale, cu sâni și forme voluptoase. Mie îmi plac foarte mult, dar pe unii îi șochează”), cel al Rodicăi Lomnășan („Tocmai s-a întors din Cipru, unde a locuit câțiva ani. Are niște lucrări foarte calde, vesele, parcă se simte soarele Ciprului…”) și atelierul Floricăi Prevenda, din Pangratti.
„Știi, e strada aceea care are pe o parte numai ateliere. La parter – de sculptură, la etaj – de pictură. Atelierul Floricăi e alb, deschis… se potrivește foarte bine cu personalitatea ei. În plus, are un colț în care te așezi la cafea și de unde ai o perspectivă a lucrărilor de jos, de la baza treptelor. Florica e calmă și ambițioasă, deși asta pare o contradicție în termeni. Iarnă sau vară, se trezește la 5 dimineața și vine la atelier. Cu poftă de a lucra! Și, când vorbești cu ea, parcă îți dă din pofta aia.”
Cum sunt artiștii, dacă îi cunoști îndeaproape? „Nu știu cum să zic că sunt artiștii… «boemia» e un clișeu, care mi se pare că are o conotație mai degrabă negativă… Cum sunt ei e foarte frumos. Imaginează-ți cum ar fi să fie soare în fiecare zi! Cam asta îmi transmit ei mie.”
Cum e o viață împărțită între artiști și proiecte caritabile? Nu se împarte. „Nu am program fix, lucrez tot timpul pentru toate. Dacă nu sunt la un tur, sunt la Merci. Sau la o expoziție sau la un spectacol. E un stil de viață… Poate sună un pic egoist, dar eu mă încarc de la toți oamenii ăștia. Îmi dau sens; și zâmbete. Așa mi se pare firesc să fie. Nu «de luni până vineri, de la 9 la 6».”
Foto: arhiva personală
