CRONICĂ DE FILM Nominalizat la premiile Academiei Europene, „Waiting for August” tratează, în manieră observaţională, dar şi cu un lirism bine temperat, problema copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate. Emoţionantul documentar belgiano-român regizat de Teodora Ana Mihai este proiectat în cadrul One World Romania (16-22 martie).
Un articol de Ionuţ Mareş|14 martie 2015
Este aproape inevitabil ca documentarele despre drama pe care o reprezintă plecarea părinților la muncă în străinătate, acutizată în ultimii 15 ani, să emoționeze.
După „Podul de flori” (2008), documentarul realizat de Thomas Ciulei în Republica Moldova, și mai recentul „Aici… adică acolo” (2012), regizat de Laura Căpățână Juller, „Waiting for August” (2014, coproducție Belgia-România), debutul cineastei Teodora Ana Mihai, tratează, fără complexe, aceeași temă, din nou din perspectiva celor rămași acasă.
În acest caz este vorba de șapte frați (trei fete și patru băieți) care locuiesc singuri într-un apartament de la marginea orașului Bacău. Născută în 1981 în București, stabilită de mică în Belgia și cu studii de cinema la New York, regizoarea o urmărește, pe parcursul a circa jumătate de an, pe Georgiana.
Abia împlinind 15 ani și cu un examen de clasa a opta în față, Georgiana a rămas cu grija fraților săi (cel mai mic are șase ani), în așteptarea revenirii prozivorii a mamei lor acasă de la muncă în Italia, în luna august.
Ca în cele mai multe situații de acest fel, mama este doar o voce la telefon, în convorbiri scurte, sub presiunea timpului, sau, uneori, o imagine pixelată, neclară și sacadată pe Skype.
O voce care anunță când vor ajunge pachetele cu cadouri (dulciuri, haine și baloane), care dojenește blând și încurajează ferm. O voce împărțită, pe rând, de fiecare din cei șapte copii, care adresează direct sau doar sugerează aceeași întrebare obsesivă: Când vii acasă?
Stilul observațional, brut, cu cadre scurte, fără „talking heads” sau comentariu din off, adoptat de Teodora Ana Mihai, spart doar pe alocuri de pasaje de legătură descriptive acoperite de o muzică afectivă, nu permite judecăți de valoare.
Nu știm de ce tatăl lipsește și nici ce se întâmplă în afara acestei familii aflate într-o poziție precară (transpare totuși riscul ca cei mai mici dintre frați să-i fie luați mamei de către autorități). Tânăra cineastă nu-și judecă personajele, nu investighează cauzele situației lor și nu oferă explicații.
Camera de filmat este martorul tăcut, invizibil, care îi surprinde pe cei șapte copii în intimitatea lor, dezvăluind candoare și unitate, iubire și maturizare forțată.
Teodora Ana Mihai găsește un echilibru între detașarea necesară și intrinsecă unei abordări observaționale oneste, cât mai apropiate de principiile realismului cinematografic, și un lirism al situațiilor care declanșează implicarea emoțională a spectatorului.
INFO
„Waiting for August” (România, 2014)
Regia: Teodora Ana Mihai
Rating: ●●●●○
