Într-o zi de 8 martie (1896) se năşteau Zavaidoc (Marin Teodorescu), faimosul cântăreţ român din perioada interbelică , scriitorul Radu Tudoran („Toate pânzele sus!”) şi actriţa Gina Patrichi.
Un articol de Petre Ivan|8 martie 2016
Zavaidoc a fost unul dintre cei mai mari cântăreţi de muzică populară românească şi lăutărească din perioada interbelică.
În acele vremuri, muzica lui Zavaidoc era la mare căutare, iar vocea lui puternică răsuna în saloanele pline ale restaurantelor vestite. A avut numeroase turnee în cele mai importante oraşe ale ţării şi a făcut furori la Paris, în 1937, la Expoziţia Universală, când a însoţit delegaţia României.
Patronii de restaurante se băteau să-l aducă pe Zavaidoc în localurile lor, pentru patima cu care cânta ţinând oamenii la masă nopţi întregi. Artistul s-a stins din viaţă la vârsta de 48 de ani din cauza unei nefrite şi a unui puseu de hipertensiune arterială.
De asemenea, într-o zi de 8 martie s-a născut şi scriitorul Radu Tudoran, cunoscut, în special, pentru popularul său roman, ecranizat în serial – „Toate pânzele sus!”.
Unii îi spun „fratele lui Geo Bogza” și l-au criticat ca autor de romane „de consum”. De fapt, Radu Tudoran (Nicolae Bogza, pe numele din certificatul de naștere) rămâne unul dintre cei mai mari prozatori români, din toate timpurile.
Fiindcă a scris articole în care critica în mod egal extremismul de dreapta, dar și politica Uniunii Sovietice, a fost trecut pe linie moartă spre sfârșitul anului 1947, fiind obligat să se ocupe de traduceri, ca mijloc de subzistență.
S-a stabilit la Brăila, unde și-a construit o corabie cu care voia să plece în lume, dar n-a mai apucat din pricina restricțiilor impuse de regimul comunist.
A dat lovitura cu „Toate pînzele sus”, publicat în anul 1954, care devine aproape instantaneu un succ
es răsunător la publicul de toate vârstele, cu sute de mii de exemplare tipărite.
Tot pe 8 martie s-a născut şi actriţa Gina Patrichi.
Citiţi şi Actriţa de la pagina 1. Gina Patrichi: „Nouă, femeilor, ne rămâne primăvara“
Tot într-o zi de 8 martie (1935), la Tokyo,era găsit mort, pe stradă, câinele credincios Hachikō, rămas în istorie pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani după decesul acestuia.
Povestea acestuia a fost transpusă pe peliculă în 1987 în filmul japonez Hachiko Monogatari.
Remake-ul din 2009, cu Richard Gere, Hachiko: A Dog’s Story, urmăreşte relaţia specială, apărută spontan, între un profesor universitar şi un câine pe care îl găseşte pe stradă şi îl duce în casa lui.
Ani de-a rândul, loialul animal Hachiko şi-a însotit în fiecare dimineaţă stăpânul la staţia de cale ferată aşteaptându-l în fiecare seară la aceeaşi oră şi în acelaşi loc să se întoarcă. Într-o zi însă, profesorul a murit în urma unui atac de cord. Câinele nu a ştiut şi a continuat să îl aştept imp de 9 ani, în speranţa că va reuşi în cele din urmă să-şi revadă stăpânul – o adevarată lecţie despre iubire, loialitate şi compasiune, primită din partea unui animal.
Foto Zavaidoc, Gina Patrichi Radu Tudoran, 8 martie – wikipedia
