„Zavera”. Teama de sentimente ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/zavera-teama-de-sentimente-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM După „Cealaltă Irina” (2009) şi „Q.E.D.” (2013), regizorul Andrei Gruzsniczki revine cu un nou lungmetraj, „Zavera” (2019), o dramă minimalistă – dar şi manieristă – despre un inginer constructor (Dorian Boguţă) a cărui viaţă e dată peste cap de moartea celui mai bun prieten (Șerban Pavlu).

Un articol de Ionuţ Mareş|28 noiembrie 2019

Parțial, e din cauza concursurilor organizate de Centrul Național al Cinematografiei (CNC), unde comisiile de evaluare tind să privilegieze un anume tip de scenariu realist minimalist. S-a creat un pattern, așa că numeroși scenariști, dintre care mulți sunt și regizori, rămân cam în aceeași zonă safe, cu mici variațiuni.

Parțial, e și din cauza lipsei de imaginație și mai ales a curajului de a risca, de a evita drumurile bătătorite, din partea unora dintre cineaști. Asta a dus în ultimii câțiva ani la proliferarea unei direcții destul de sterile în cinematografia română, care vine în siajul cinema-ului realist de forță consacrat de Puiu-Mungiu-Muntean, ce îl practică cel mai bine (chiar dacă nu întotdeauna la acelaşi nivel).

Este vorba de o serie de filme care nu sunt neapărat slabe, de lepădat, dar a căror insistență pe dedramatizare și pe sugestie și al căror dispozitiv regizoral (aproape numai cadre fixe, planuri-secvență) relevă, de fapt, un manierism, o reţetă.

De aceea, de pildă, cred că cele mai relevante filme românești din 2019 sunt cele care aduc un aer de prospețime și care își asumă riscuri, venind cu un alt tip de limbaj, uneori mai radical: „Ivana cea Groaznică”, de Ivana Mladenovic, „Touch Me Not”, de Adina Pintilie, sau „Gomera”, de Corneliu Porumboiu. Mai este și cazul unui film ca „Arest”, de Andrei Cohn, unde estetica realistă menționată este asumată până la capăt, ba chiar dusă la extrem și, de aceea, rămâne totuşi memorabilă (ajutată, e adevărat, și de subiect).

În direcţia manieristă, epigonică, se înscrie şi noul film al lui Andrei Gruzsniczki, „Zavera” (2019), care are în centru un bărbat din clasa de mijloc, un inginer constructor (Dorian Boguţă), a cărui viaţă e dată peste cap de moartea celui mai bun prieten, un arhitect (Şerban Pavlu), cu care a fost totodată partener într-o firmă.

Tragicul eveniment îl scoate parcă dintr-o letargie (greu de explicat, totuşi), deşi pare în acelaşi timp să îl arunce într-o criză existenţială: descoperă, cu ajutorul contabilei (Medeea Marinescu), că lucrurile în companie nu sunt tocmai în regulă, intră la bănuieli în ceea ce o priveşte pe soţie (Ioana Flora) și e nevoit să aibă tot mai mult grijă de mama sa bătrână și bolnavă (Coca Bloos).

Scenariul sună foarte familiar. Și nici mizanscena nu aduce nimic nou, cu excepția a două-trei secvențe de parastas din familia decedatului, când se iese din logica realistă, apare o rupere de stil și se alege o interesantă tușă parodică la adresa personajelor din jurul protagonistului, și implicit la adresa unei clase de mijloc caricaturizate, lucru sugerat și prin dialogurile afectate, ușor stridente.

Dorian Boguță se achită bine de rol și face un personaj convingător. Doar că dedramatizarea excesivă pentru care optează Andrei Gruzsniczki pare să arate mai degrabă o teamă de a reda chiar și cele mai firave emoții și sentimente ale personajelor (de pildă, dialoguri esențiale între cei doi soți sunt lăsate în afara percepției auditive a spectatorului).

Filmul e construit doar din frânturi de informații, din sugestii, din elipse, din piste narative false (ca prezența unei arme în câteva momente), din bănuielile pe care protagonistul le are față de oamenii de lângă el.

Facem cunoștință cu acest personaj în momentul în care începe să devină conștient de lumea din jur și îl abandonăm, la final, când ni se sugerează că s-a împăcat cu el însuși și cu ceilalți, că a acceptat, cel puțin pentru moment, că apropiații nu au fost așa cum a crezut el că sunt. Și că ceva s-a schimbat poate și cu el.

Însă toată această radiografie cerebrală a unei iluminări înăbușite, a unei potoliri a tumultului interior (acea zaveră din titlu), nu este suficient de ofertantă și de stimulantă, chiar dacă regia e îndemânatică. „Zavera” e un film corect, temător, care cere însă mult de la privitor și oferă destul de puțin la schimb.

„Zavera” poate fi văzut în cinematografe din 29 noiembrie.

11
/06
/20

Cele mai bune documentare de mediu din ultimul an, alături de producții recente care s-au remarcat prin povești nebănuite, vor putea fi vizionate online, gratuit, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, între 10-19 iulie.

10
/06
/20

Gala Premiilor Gopo, evenimentul care celebrează și recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice din România, va avea loc pe 29 iunie, într-o nouă formulă, adaptată condițiilor actuale, la Verde Stop Arena.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

08
/06
/20

Cea de-a 24-a ediție a FFE se mută din sălile de cinema în spațiul online și oferă acces gratuit de pe 8 până pe 21 iunie pe două platforme: în perioada 8-16 iunie pe platforma FFE.ro, iar între 17-21 iunie pe platforma TIFF Unlimited.

06
/06
/20

După această perioadă în care toată activitatea artistică a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova s-a desfășurat în locul de joacă online #teatruncasACASAteatru, a venit și momentul în care actorii și echipa Naționalului își reiau activitatea și pun primii pași pe scenă, respectând toate măsurile de siguranță impuse de actualele condiții de funcționare a instituțiilor de spectacol.

01
/06
/20

RECOMANDĂRI De la documentarele lui Serghei Lozniţa şi comediile de început ale lui Nanni Moretti şi până la dramele lui Krzysztof Zanussi, excentricităţile lui Serghei Paradjanov şi o amplă retrospectivă a cinema-ului indian, arhiva MUBI, pusă la dispoziţia abonaţilor, oferă numeroase tentaţii cinefile.

28
/05
/20

CRONICĂ DE FILM La unele documentare ne uităm pentru că ne interesează mai ales un autor sau un stil. Iar pe altele le privim în primul rând pentru subiect. Din a doua categorie face parte „Becoming” (2020), de Nadia Hallgren – un film despre Michelle Obama produs şi difuzat de Netflix.

22
/05
/20

O serie de interviuri reunite sub umbrela InspiraTIFF, un proiect nou conceput de echipa Festivalului Internațional de Film Transilvania, va fi difuzată săptămânal pe platforma de streaming TIFF Unlimited, începând din 25 mai. Primul invitat al jurnalistului Mihnea Măruță este regizorul Cristi Puiu, unul dintre cei mai valoroși invitați ai TIFF, prezent la Cluj cu toate filmele sale în ultimii 20 de ani.

19
/05
/20

CRONICĂ DE FILM Pentru că încă nu putem merge la cinema şi la festivaluri, rămânem tot la platformele cu filme accesibile din fotoliul de acasă. De data asta, vă recomandăm trei scurtmetraje foarte speciale, realizate de britanicul Jonathan Glazer, thailandezul Apichatpong Weerasethakul şi americanul Jonas Mekas şi disponibile pe MUBI.

Pagina 5 din 266« Prima...34567...102030...Ultima »