Zece feluri în care vede viața Leonardo DiCaprio
https://www.ziarulmetropolis.ro/zece-feluri-in-care-vede-viata-leonardo-di-caprio/

Vedeta incontestabilă a acestor zile, actorul Leonardo DiCaprio, proaspăt premiat cu un Oscar pentru Cel mai bun rol masculin, pentru „The Revenant”, crede că în ultimă instanţă banii şi succesul nu aduc fericirea. Vă prezentăm în zece citate felul cum vede viaţa Leonardo di Caprio.

Un articol de Monica Andronescu|1 martie 2016

1

Îmi dau seama că nu pot schimba cursul istoriei. Sunt actor, joc într-un film și asta e. Trebuie să înțelegem că nu suntem decât niște clovni plătiți să facă ceva. Când a venit succesul, la început a fost bine să nu-mi mai fac griji pentru bani.

2

Am fost norocos că am putut să-mi cumpăr toate lucrurile la care visam când eram tânăr. Dar, la sfârșitul zilei – și cred asta cu adevărat, e vorba de cu totul altceva. Nu de acumulat bogății și nici de succes. Pentru că în ultimă instanță banii și succesul nu aduc fericirea. Chiar nu! Ceea ce contează este dacă ai reușit să-ți împlinești ideea de a fi dus o viață interesantă, dacă ai contribuit în vreun fel la lumea din jur.

3

Ca să fiu sincer, nu cred că m-am așteptat niciodată la un Oscar. Nu asta e motivația mea. Mă motivează faptul că pot lucra cu oameni minunați și pot crea o operă la care să privesc mai târziu și de care să fiu mândru.

4

Am reușit să rămân întreg la minte, să n-o iau razna în lumea astea a cinemaului, pentru că în afara camerei de luat vederi sunt tot un copil.

5

În ultimii ani m-am simțit mai bine decât oricând. Mereu spunem asta, până în ziua în care ne dăm seama: Dacă nu le place chestia asta, dă-i naibii! Ce poți să faci? Te resemnezi cu viața și cu cine ești. Acum sunt om în toată firea. Nu trebuie să impresionez pe nimeni. Te întrebi chestii de genul: ce vreau să fac? Interesantă întrebare! Ce vreau să fac? Ce mă face cu adevărat fericit? Am învățat ce trebuie să fac. Știu că ar trebuie să fiu într-un anumit loc și să fac un anumit lucru. Dar din colo de asta trebuie să te întrebi cu adevărat, cu toată profunzimea: Ce vreau eu să fac?

6

S-a întâmplat de câteva ori să stau față în față cu moartea – un atac al rechinilor în Africa de Sud sau un alt incident, când nu mi s-a desfăcut parașuta. E ciudat, dar ce simți în acele momente e ca și cum te-ai întoarce la origini. Nu e cu nimic mai dramatic decât atunci când primești un bilet de parcare… Simți ceva de genul: la naiba, de ce trebuie să se întâmple azi? Sunt atât de tânăr, am o viață minunat în față… Nu e nimic mai profund, e doar dorința nebună de a supraviețui.

7

În cazul „Romeo și Julieta”, e vorba despre doi oameni care se întâlnesc într-o noapte și se căsătoresc în aceeași noapte. Cred în dragoste la prima vedere, dar încă nu mi s-a întâmplat.

8

Să crezi în iubire, să fii gata să renunți la orice pentru ea, să-ți riști viața – iată tragedia capitală!

9

Am locuit cu mama la Hollywood și Western, un colț plin de traficanți de droguri și prostituate. Era înfricoșător. Tot mâncam bătaie. Am văzut oameni făcând sex pe alei. Țin minte că aveam cinci ani când m-a pus la zid un tip în trenci. Văzând în jurul meu distrugere, dependenți de heroină, m-am gândit de două ori dacă să mă apuc de droguri. E rău. Dacă faci pasul ăsta și încerci, drogurile îți iau în stăpânire viața. Nu mai ești tu însuți. Iar asta n-am vrut niciodată. În copilărie n-am avut mulți prieteni. Eram eu și părinții mei. Și datorită lor cartierul n-a avut un efect rău asupra mea. Tata m-a prezentat unor artiști, o dată la câteva luni mergeam la câte o paradă hippie… în lenjerie intimă, cu bastoane și plini de noroi. Iar mama a făcut tot ce a putut ea ca să ajung la cele mai bune școli.

10

Nu sunt un pesimist. În fapt, sunt optimist și cred că vom evolua ca specie. Dar nu pot să nu observ că există ceva în ființa umană extrem de distructiv.



11
/11
/13

Timp de trei zile, între 14 și 16 noiembrie, la Sala Union („Paul Călinescu”) a Cinematecii Române, vor putea fi vizionate cele mai interesante și expresive scurtmetraje și mediu metraje ale studenților și absolvenților școlilor de film din București (promoțiile 2012, 2013).

11
/11
/13

CRONICĂ DE FILM Inspirat din nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade şi promovat ca primul horror românesc, „Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei, este un film de o platitudine regretabilă, care nu doar că nu produce fiorii scontaţi, dar frizează uneori şi ridicolul.

09
/11
/13

Lucian Pintilie, unul dintre cei mai mari regizori de film din România (unii critici spun că este chiar cel mai important cineast român), împlineşte, astăzi, 80 de ani! Opozant al sistemului comunist, creator de şcoală de film, părinte al „noului cinema românesc“ (pentru că cei mai mulţi regizori au învăţat să facă film de la el, iar „Reconstituirea“ a fost făcut „înaintea timpului său“), Lucian Pintilie şi-a construit o carieră redutabilă, prin pelicule care au primit de multe ori o ştampilă fermă: „capodopere“.

07
/11
/13

The Bed is Broken, premiat la atelierul de film documentar Aristoteles Workshop 2012, a fost ales în selecţia oficială a uneia dintre cele mai importante competiții din lume: Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Amsterdam (IDFA).