Zece fragmente superbe din „Viață de vânzare”
https://www.ziarulmetropolis.ro/zece-fragmente-superbe-din-viata-de-vanzare/

Romanul „Viaţă de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză şi note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 şi face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, şi-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

Un articol de Andrei Crăciun|18 iulie 2018

În „Viață de vânzare”, un tânăr, Henio, descoperă într-o zi cum literele ziarului pe care îl citea se transformă în gândaci, așa că decide să se sinucidă, fiind scârbit de omenire. Își ratează moartea, și începe să-și vândă viața,care e cumpărată de tot felul de oameni (inclusiv o femeie-vampir). O capodoperă deopotrivă ciudată și profundă, „Viață de vânzare” oferă fragmente de o tulburătoare frumusețe. Am selectat pentru dumneavoastră zece dintre acestea.

1

N-am nevoie de funeralii, nici de mormânt. Doar un singur lucru: mi-am dorit întotdeauna să am o pisică siameză; în același timp, mi s-a părut prea mare bătaia de cap, așa că, până la urmă, nu mi-am luat. V-aș fi recunoscător dacă, după moartea mea, ați crește o pisică siameză în locul meu. Și aș vrea, așa cum mi-am imaginat eu întotdeauna, să-i dați lapte, dar nu într-o farfurioară obișnuită, ci într-o lopată mare. O lăsați să lipăie o înghițitură-două și pe urmă o pocniți cu lopata peste bot, ca să-i șiroiască laptele pe față. Țin foarte mult la acest aspect, așa că vă rog să aveți grijă mare.

2

Șoarecele avea gura țuguiată, ca de vulpe, și câteva mustăți rare în vârful botului. Ochii mici îi erau făcuți din mărgele negreu. Până aici, nimic neobișnuit. Atâta că, spre deosebire de alți șoareci de jucărie, el era îmbrăcat în cămașă de forță. O cămașă albă, solidă, care-i prindea labele și-i zădărnicea orice mișcare. Pe piept scria, în engleză: Atenție! Nebun furios.

3

A avut senzația că treptele se transformaseră într-o cascadă albă, ale cărei șuvoaie îi treceau peste piept, însă chiar atunci a pășit pe peron. A venit și trenul. S-a urcat, simțindu-se rupt de oboseală. Vagonul era puternic luminat, de parcă ajunsese în rai. Curelele de susținere din plastic alb tremurau pe bare, la unison. Hanio s-a agățat de una dintre ele. A avut senzația că, dimpotrivă, cureaua îi înhață mâna și nu-i mai dă drumul.

4

În timp ce se plimba prin cartierul Shinjuku, i-a atras atenția posteriorul unei fete care tocmai intra într-un magazin cu reduceri. În primul rând, observase faptul că fata nu purta palton, chiar dacă nu era o zi prea friguroasă; posteriorul ei, îmbrăcat într-o fustă cadrilată de un verde șters, avea bogăția celor pictate de Renoir și, scăldat în lumina soarelui de iarnă, părea că vorbește despre însăși esența vieții. Emana prospețime, ca tubul de pastă de dinți care strălucește nou-nouț când e scos din cutie și promite o dimineață înviorată.

5

Așa i se întâmpla lui mereu: aștepta să se petreacă ceva. Cam asta însemna „a trăi”. Mai degrabă era mort pe când lucra la Tokyo Ads, unde toți își petreceau zilele în birouri prea luminate și cu tot felul de dotări ultramoderne, îmbrăcați în costume ultimul răcnet, muncind fără să se murdărească pe mâini. Iar acum, când hotărâse să moară și aștepta ceva de la viitor, sorbindu-și coniacul, nu crea oare o contradicție?

6

El, unul, făcuse tot posibilul să moară mai repede. Spre deosebire de el, cuplul pe care-l avea acum înaintea ochilor nu se grăbea deloc să moară. În grădină poposiseră, purtate de vânt, câteva flori de cireș. Camera era răcoroasă și ferită de lumina amiezii. Mâna albă a bătrânului răsfoia paginile volumului de poeme. Cei doi soți își împleteau moartea, în liniște, așa cum împletești un pulover, în așteptarea iernii reci.

7

El îi cunoștea bine pe hipioți, de pe vremea când lucra în publicitate. Erau în căutarea nonsensului, însă niciunul nu-l găsise pe cel veritabil. Cu toții – iar Reiko era un bun exemplu – ajungeau așa din motive cât se poate de banale. Frica irațională de sifilis, sau faptul că nu le plăcuse școala.

8

Reiko și-a scos hainele, iar el a rămas surprins să-i vadă trupul frumos, care inspira limpezime. Își imaginase că va vedea urmele drogurilor, însă nu era așa nici pe departe. În lumina slabă din încăpere, pielea ei moale părea că adăpostește un suflet singuratic și neliniștit. Sânii tineri și sănătoși ieșeau în relief ca doi tumuli pe o câmpie. Trupul ei gol avea ceva arhaic. Până la talie părea clădit într-un stil ușor exagerat, însă abdomenul alb, lucind în penumbra camerei, emana liniște și prosperitate. Oriunde-i atingeau pielea degetele lui Hanio, se creau mici valuri care se propagau pe întregul corp. Fata nu scotea o vorbă, ca un copil părăsit și înfricoșat. Hanio i-a văzut o clipă durerea, gravată adânc între sprâncene, și a rămas complet uimit. La sfârșit, pe așternut a rămas o mică pată de sânge, ca o insuliță.

9

Voia să ajungă în siguranță, cât mai departe. A mers pe drumuri ocolite și s-a furișat prin case, a trecut din străduță în străduță, la lumina palidă a lămpilor cu neon, pășind peste trupuri de șobolani morți și pe lângă prostituate care-l trăgeau de mânecă. A ajuns într-o zonă cu locuințe foarte sărăcăcioase, lângă o linie de cale ferată înălțată. Drumul nu era asfaltat. În lumina foarte slabă a lămpilor stradale se zăreau bolovani împrăștiați în toate părțile. Fusese atât de concentrat pe fugă, încât nu-și dăduse seama că era lac de sudoare. Tocmai voia să cotească pe o alee, când a auzit pași furișați, undeva în spatele lui. Se auzeau numai când pășea și el; când se oprea, se opreau și ei.

10

Toți oamenii aparțin unei organizații sau alteia și plănuiesc să-i asasineze pe cei singuri.

Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

Foto: Yukio Mishima fotografiat de Hosoe Eikō / Pinterest

25
/01
/17

În perioada 26 februarie – 9 aprilie, Club Revdepov organizează la București un atelier de poezie sub îndrumarea Simonei Popescu. Prima ediție a atelierului de poezie a avut loc în toamna lui 2014 și s-a finalizat cu o lectură publică a celor mai bune poeme.

25
/01
/17

Iubitorii de carte sunt așteptați în această seară, de la ora 19.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), la lansarea romanului Noaptea de foc al celebrului scriitor şi dramaturg francez Eric-Emmanuel Schmitt. La eveniment vor participa Chris Simion, Mihaela Dedeoglu, Marieva Ionescu şi Marius Constantinescu. Cristian Iacob va oferi publicului un scurt spectacol lectură din roman în dramatizarea şi regia lui Chris Simion.

24
/01
/17

Editura Nemira publică o selecție deosebită, dedicată iubitorilor de scrisori redescoperite în sertare și arhive, ca mărturii intime, scoase la lumină în epoca e-mailului și a SMS-ului: 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile, în selecția lui David H. Lowenherz. Lansarea are loc miercuri, 1 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas Cișmigiu.

20
/01
/17

Marți, 24 ianuarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta nr. 38), va avea loc un eveniment dedicat volumului Scrisori către Vera, de Vladimir Nabokov, volum aflat în topul vînzărilor Editurii Polirom la Salonul Internațional de Carte Gaudeamus, ediția 2016. Participă: Veronica D. Niculescu, traducătoarea volumului și Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom”. Moderează: Emanuela Ignățoiu-Sora

19
/01
/17

Romanul „Cinci colțuri” (cea mai recentă carte a lui Mario Vargas Llosa), în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, a văzut lumina tiparului la Humanitas Fiction, la sfârșitul anului trecut, în seria de autor dedicată marelui scriitor peruan.

17
/01
/17

În această seară, de la ora 19.00, la ceainăria Cărturești Verona, editura Nemira lansează o carte fundamentală pentru istoria ideilor, tradusă pentru prima dată în România: Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale, de Matila C. Ghika. Volumul cuprinde o scrisoare către autor semnată de Paul Valéry, prefață de Basarab Nicolescu și este tradusă din limba franceză de Adrian Pătrușcă.

16
/01
/17

Cartea „Zgomotul timpului” a fost publicată anul trecut în colecția Babel de la Editura Nemira (ediția a II-a, traducere de Virgil Stanciu).

16
/01
/17

Poetul, prozatorul, criticul literar și publicistul Mircea Cărtărescu a fost desemnat, duminică seară, câștigător al celei de-a XXVI-a ediții a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia, care se acordă, în fiecare an, pe 15 ianuarie, la Botoșani.

09
/01
/17

Cartea de povestiri „Dragoste la 17.50 $” (traducere din limba engleză și note de Cristian Neagoe), de Charles Bukowski, a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2016.

09
/01
/17

După un an cu o mulțime de cărți interesante apărute în România, din care însă puține sunt reale evenimente editoriale, Ziarul Metropolis vă propune un top 10 al celor mai semnificative apariții din anul care tocmai s-a încheiat.