Zece fragmente superbe din „Viață de vânzare”
https://www.ziarulmetropolis.ro/zece-fragmente-superbe-din-viata-de-vanzare/

Romanul „Viaţă de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză şi note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 şi face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, şi-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

Un articol de Andrei Crăciun|18 iulie 2018

În „Viață de vânzare”, un tânăr, Henio, descoperă într-o zi cum literele ziarului pe care îl citea se transformă în gândaci, așa că decide să se sinucidă, fiind scârbit de omenire. Își ratează moartea, și începe să-și vândă viața,care e cumpărată de tot felul de oameni (inclusiv o femeie-vampir). O capodoperă deopotrivă ciudată și profundă, „Viață de vânzare” oferă fragmente de o tulburătoare frumusețe. Am selectat pentru dumneavoastră zece dintre acestea.

1

N-am nevoie de funeralii, nici de mormânt. Doar un singur lucru: mi-am dorit întotdeauna să am o pisică siameză; în același timp, mi s-a părut prea mare bătaia de cap, așa că, până la urmă, nu mi-am luat. V-aș fi recunoscător dacă, după moartea mea, ați crește o pisică siameză în locul meu. Și aș vrea, așa cum mi-am imaginat eu întotdeauna, să-i dați lapte, dar nu într-o farfurioară obișnuită, ci într-o lopată mare. O lăsați să lipăie o înghițitură-două și pe urmă o pocniți cu lopata peste bot, ca să-i șiroiască laptele pe față. Țin foarte mult la acest aspect, așa că vă rog să aveți grijă mare.

2

Șoarecele avea gura țuguiată, ca de vulpe, și câteva mustăți rare în vârful botului. Ochii mici îi erau făcuți din mărgele negreu. Până aici, nimic neobișnuit. Atâta că, spre deosebire de alți șoareci de jucărie, el era îmbrăcat în cămașă de forță. O cămașă albă, solidă, care-i prindea labele și-i zădărnicea orice mișcare. Pe piept scria, în engleză: Atenție! Nebun furios.

3

A avut senzația că treptele se transformaseră într-o cascadă albă, ale cărei șuvoaie îi treceau peste piept, însă chiar atunci a pășit pe peron. A venit și trenul. S-a urcat, simțindu-se rupt de oboseală. Vagonul era puternic luminat, de parcă ajunsese în rai. Curelele de susținere din plastic alb tremurau pe bare, la unison. Hanio s-a agățat de una dintre ele. A avut senzația că, dimpotrivă, cureaua îi înhață mâna și nu-i mai dă drumul.

4

În timp ce se plimba prin cartierul Shinjuku, i-a atras atenția posteriorul unei fete care tocmai intra într-un magazin cu reduceri. În primul rând, observase faptul că fata nu purta palton, chiar dacă nu era o zi prea friguroasă; posteriorul ei, îmbrăcat într-o fustă cadrilată de un verde șters, avea bogăția celor pictate de Renoir și, scăldat în lumina soarelui de iarnă, părea că vorbește despre însăși esența vieții. Emana prospețime, ca tubul de pastă de dinți care strălucește nou-nouț când e scos din cutie și promite o dimineață înviorată.

5

Așa i se întâmpla lui mereu: aștepta să se petreacă ceva. Cam asta însemna „a trăi”. Mai degrabă era mort pe când lucra la Tokyo Ads, unde toți își petreceau zilele în birouri prea luminate și cu tot felul de dotări ultramoderne, îmbrăcați în costume ultimul răcnet, muncind fără să se murdărească pe mâini. Iar acum, când hotărâse să moară și aștepta ceva de la viitor, sorbindu-și coniacul, nu crea oare o contradicție?

6

El, unul, făcuse tot posibilul să moară mai repede. Spre deosebire de el, cuplul pe care-l avea acum înaintea ochilor nu se grăbea deloc să moară. În grădină poposiseră, purtate de vânt, câteva flori de cireș. Camera era răcoroasă și ferită de lumina amiezii. Mâna albă a bătrânului răsfoia paginile volumului de poeme. Cei doi soți își împleteau moartea, în liniște, așa cum împletești un pulover, în așteptarea iernii reci.

7

El îi cunoștea bine pe hipioți, de pe vremea când lucra în publicitate. Erau în căutarea nonsensului, însă niciunul nu-l găsise pe cel veritabil. Cu toții – iar Reiko era un bun exemplu – ajungeau așa din motive cât se poate de banale. Frica irațională de sifilis, sau faptul că nu le plăcuse școala.

8

Reiko și-a scos hainele, iar el a rămas surprins să-i vadă trupul frumos, care inspira limpezime. Își imaginase că va vedea urmele drogurilor, însă nu era așa nici pe departe. În lumina slabă din încăpere, pielea ei moale părea că adăpostește un suflet singuratic și neliniștit. Sânii tineri și sănătoși ieșeau în relief ca doi tumuli pe o câmpie. Trupul ei gol avea ceva arhaic. Până la talie părea clădit într-un stil ușor exagerat, însă abdomenul alb, lucind în penumbra camerei, emana liniște și prosperitate. Oriunde-i atingeau pielea degetele lui Hanio, se creau mici valuri care se propagau pe întregul corp. Fata nu scotea o vorbă, ca un copil părăsit și înfricoșat. Hanio i-a văzut o clipă durerea, gravată adânc între sprâncene, și a rămas complet uimit. La sfârșit, pe așternut a rămas o mică pată de sânge, ca o insuliță.

9

Voia să ajungă în siguranță, cât mai departe. A mers pe drumuri ocolite și s-a furișat prin case, a trecut din străduță în străduță, la lumina palidă a lămpilor cu neon, pășind peste trupuri de șobolani morți și pe lângă prostituate care-l trăgeau de mânecă. A ajuns într-o zonă cu locuințe foarte sărăcăcioase, lângă o linie de cale ferată înălțată. Drumul nu era asfaltat. În lumina foarte slabă a lămpilor stradale se zăreau bolovani împrăștiați în toate părțile. Fusese atât de concentrat pe fugă, încât nu-și dăduse seama că era lac de sudoare. Tocmai voia să cotească pe o alee, când a auzit pași furișați, undeva în spatele lui. Se auzeau numai când pășea și el; când se oprea, se opreau și ei.

10

Toți oamenii aparțin unei organizații sau alteia și plănuiesc să-i asasineze pe cei singuri.

Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

Foto: Yukio Mishima fotografiat de Hosoe Eikō / Pinterest

08
/05
/16

Există întâmplări în viaţă care par a fi extrase din romane, iar cele din romane, de multe ori, par rupte din viaţă. Ioan Russu Şirianu povestește în memoriile sale cum, eliminat din școala de la Arad, îmbrăcat cu iţari şi surtuc, încălţat cu opinci, pleacă pe jos spre Bucureşti, nădăjduind că-şi va găsi de lucru la unchiul Slavici.  Pe drum, îl cunoaște pe George Coșbuc.

05
/05
/16

,,Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. Cartea aceasta (un roman, nu o colecţie de eseuri!) este scrisă ca un teribil epistolar în două părţi.

27
/04
/16

Rămăşiţele pământeşti ale lui Pablo Neruda au fost reînhumate pe țărmul Oceanului Pacific, în grădina casei sale din Isla Negra, pe coasta centrală chiliană. În urmă trei ani, trupul scriitorului fusese exhumat pentru a clarifica dacă poetul a fost asasinat în timpul dictaturii lui Augusto Pinochet.

26
/04
/16

Actrița Oana Pellea va fi, vineri, alături de Cristina Casian și Barbu Ollănescu-Orendi, oaspetele Serilor "Acasă". În cadrul evenimentului, sub genericul "Acasă la boierii Ollănești și la Amza Pellea" vor fi prezentate cărţile: "Jurnal 2003-2009", de Oana Pellea, "Să râdem cu Nea Mărin", de Amza Pellea și "Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi", de Barbu Ollănescu-Orendi.

24
/04
/16

“În dulcele stil clasic”, „Donul liniştit”, „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, „Moara cu noroc”, „Leo Africanus” sau chiar... „Abecedarul” sunt cărţi care au trasat direcţii în personalitatea şi cariera actualilor lideri ai României. De Ziua Internațională a Cărții, revista Q Magazine a “interogat” câteva dintre personalităţile zilei pe tema cărţii preferate. Vă prezentăm mai jos scurte fragmente din acest demers.

22
/04
/16

În mai puţin de o lună, în capitală debutează cea de a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Peste 100 de poeţi din peste 20 de ţări vor sosi la Bucureşti în perioada 18 – 22 mai, prilejuind publicului iubitor de poezie ocazia de a participa la peste 20 de evenimente: lecturi publice, mese rotunde, dezbateri și performance-uri.

22
/04
/16

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

21
/04
/16

Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Miguel de Cervantes, în 22 aprilie, va marca și sfârșitul unei serii de 17.000 mesaje postate pe Twitter care reproduc integral romanul "Don Quijote" al scriitorului emblematic al literaturii spaniole. Autorul acestei ingenioase transcrieri este un inginer informatician spaniol de 55 de ani.

21
/04
/16

Vacanţe filocalice, de Gabriel Pătraşcu, şi Crux, de George State sunt volumele câştigătoare ale Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2015, la secţiunea „Proză”, respectiv „Poezie”. Ambele volume vor fi lansate în cadrul Salonului Internaţional de Carte „Bookfest”, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie, la Romexpo Bucureşti.

20
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, la Club A din Bucureşti (Str. Blănari nr. 14), în cadrul „Cafenelei critice”, va avea loc un dialog cu Matei Vişniec despre ultimul său roman, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă..., apărut recent la Editura Cartea Românească, disponibil şi în format digital. Invitați: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cosmin Ciotloş; Amfitrion: Ion Bogdan Lefter

19
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, iubitorii de carte sunt aşteptati la librăria Humanitas Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) pentru lansarea celui mai nou roman al lui Amos Oz, Iuda, o realizare literară care repune în discuție, din perspectiva etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de trădare.

15
/04
/16

La ediția actuală a Târgului de Carte de la Londra, Institutul Cultural Român a așezat în centrul programului românesc figura lui Mircea Eliade, marele scriitor și istoric al religiilor care a petrecut, în 1940/41, opt luni în sediul din Belgrave Square nr. 1, ca atașat cultural al României în Regatul Marii Britanii.

14
/04
/16

Săptămâna viitoare (18 - 22 aprilie), şase poeţi britanici contemporani vin la Bucureşti, pentru a stiliza traduceri din poezia română contemporană. Pe lista celor peste 40 de poeţi români ale căror versuri vor fi traduse în limba engleză se află nume precum: Ana Blandiana, Nora Iuga, Angela Marinescu, Emil Brumaru sau Mircea Cărtărescu