Zece motive pentru care Xavier Dolan e un regizor cool
https://www.ziarulmetropolis.ro/zece-motive-pentru-care-xavier-dolan-e-un-regizor-cool/

Cinemaul lui Xavier Dolan nu este unul al contemplării, al preţiozităţii, al frumuseţii căutate. Dimpotrivă, stilul său este definit de o dezinvoltură aproape polemică, de o jovialitate dezarmantă, de redarea unei intensităţi emoţionale autentice.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 septembrie 2015

Ca introducere, câteva trivialităţi necesare. Xavier Dolan e canadian, e născut în 1989 (!) şi a realizat până la această vârstă nu mai puţin de cinci lungmetraje.

În acelaşi timp, este actor (a jucat în trei din filmele sale, dar şi în ale altora), monteur, producător, îşi scrie propriile scenarii şi concepe singur costumele. A debutat la 19 ani, cu „J’ai tué ma mère” (2009), prezentat la Cannes în programul Quinzaine des Réalisateurs, unde a şi câştigat câteva premii.

În 2010, cu „Les amours imaginaires”, „avansează” în secţiunea Un Certain Regard de la Cannes şi primeşte premiul Regards Jeunes. Doi ani mai târziu, revine în acelaşi program, cu „Laurence Anyways”, care îi aduce actriţei principale, Suzanne Clément, trofeul de interpretare (cealaltă actriţă-fetiş a sa este Anne Dorval).

A urmat, în 2013, „Tom à la ferme”, inclus de această dată în competiţia Festivalului de Film de la Veneţia, unde a câştigat premiul criticii (FIPRESCI).

În 2014 s-a întors la Cannes, în premieră în competiţia oficială. „Mommy”, considerat de critică cel mai bun film al său, i-a adus Premiul Juriului, împărţit cu legendarul Jean-Luc Godard. În acest an, tânărul cineast a făcut parte chiar din juriul de pe Croazetă.
În prezent lucrează la un nou film, „Juste la fin du monde”, cu Marion Cotillard, Léa Seydoux, Vincent Cassel sau Gaspard Ulliel în distribuţie.

Însă toate acestea nu sunt decât date, informaţii, statistici. Nu zecile de nominalizări şi premii îl fac pe Xavier Dolan unul din cei mai inovatori şi îndrăzneţi cineaşti ai momentului. Ele nu sunt decât confirmarea unui talent al cărui stil exploziv se remarcă prin câteva tuşe originale.

● Cinemaul lui Xavier Dolan nu este unul al contemplării, al preţiozităţii, al frumuseţii căutate, al seriozităţii care se aşteaptă de la filmele „de artă”. Dimpotrivă, stilul său este definit de o dezinvoltură aproape polemică, de o jovialitate dezarmantă, de redarea unei intensităţi emoţionale autentice. Şi de curajul de a redefini construcţia cadrelor şi combinaţiile de culori, de a regândi raportul imagine-coloană sonoră, de a sfida regulile clasice.

● Nu se fereşte de filmul de gen, deşi apropierea este înşelătoare. Îi place să jongleze cu mărci ale melodramei, doar pentru a le aşeza pe noi poziţii şi a le submina uzura, schimbându-le rostul şi redându-le importanţa. S-a distrat şi în conveţiile limitate ale thriller-ului.

● Protagoniştii săi sunt tineri sensibili, neîncadrabili, de obicei gay, înconjuraţi de femei (mamă, prietenă, iubită, vecină) deopotrivă fragile şi puternice, cu care intră permanent în coliziune, dar de a căror afecţiune sunt dependenţi. De fapt, toate personajele par a se agăța unele de altele în căutarea unui sprijin pentru a nu-și pierde complet echilibrul interior.

● Tema homosexualităţii, deşi prezentă, în prim-plan sau în fundal, nu este un scop în sine, pentru că cineastul canadian este interesat de adâncimile şi nuanţele sufleteşti, trecând dincolo de etichetele de suprafaţă.

● Chiar dacă implică aproape mereu numai două-trei personaje, construcţia narativă ocoleşte căile bătătorite. Surprizele pândesc la fiecare schimbare de direcţie. Şi asta pentru că situaţiile, aparent familiare, sunt întotdeauna neaşteptate, iar personajele nu sunt simboluri, concepte, arhetipuri.

● Dimpotrivă, personajele sunt, de fapt, atomi de energie în mişcare neîntreruptă. Explozii de emoţii intense. Ele îşi construiesc propria lume, diferită radical de cea din jurul lor. Un univers aproape autist, cu reguli personale, unde totul este reacţie afectivă, surescitare. Nu există psihologizare, comportamentele nu sunt explicate, ci doar produc efecte.

● De altfel, deşi atenţia pentru corpuri nu lipseşte, ceea ce îl interesează cel mai mult pe Dolan sunt chipurile personajelor, ca expresii ale stărilor interioare. De aceea şi majoritatea cadrelor sunt strânse pe aceste chipuri expresive, umane, vii.

● Montajul nu este niciodată convenţional. Tăieturile sunt abrupte, asocierile de cadre sunt dintre cele mai neaşteptate, fiind ghidate de „logica” sentimentelor. Montajul nu face decât să reflecte sau să amplifice trăirile personajelor.

● La fel de surprinzătoare şi bogată este şi coloana sonoră. Muzica aleasă – care variază de la pop şi dance la clasică – fie completează imaginile, îmbogăţindu-le sensurile, fie este decuplată total de ceea ce livrează cadrele, declaşând astfel un amestec de stări provocator.

xavier dolan 4

● Ironii, jocuri de asocieri, replici sprinţare, trimiteri cinematografice, literare sau muzicale şi o splendidă – prin stranietate – limbă franceză din Quebec – filmele lui Dolan au o capacitate de seducţie din faţa căreia este greu să te fereşti. Şi ar fi păcat să încerci să o faci.

07
/07
/20

PREVIEW Două cinecluburi în aer liber - F-SIDES şi CINEVARA - le oferă cinefililor din Bucureşti şansa să vadă filme realizate de femei şi filme din patrimoniul cinematografiei.

07
/07
/20

Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, care vor fi proiectate, în prezența realizatorilor, între 31 iulie și 9 august, la Cluj-Napoca.

05
/07
/20

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Nicolas Bedos, „La Belle Époque” (2019), prezentat anul trecut la Cannes în afara competiției și programat să deschidă ediția amânată din acest a TIFF-ului clujean, este o comedie tipic franceză cu vedete. Eternul subiect al cuplurilor în criză este ambalat puțin diferit, însă fără nimic memorabil.

04
/07
/20

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacole de improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

Pagina 1 din 26412345...102030...Ultima »