La început de stagiune 2016-2017, Ziarul Metropolis vă recomandă zece premiere nou-nouţe, pentru care merită să vă faceţi luntre şi punte ca să ajungeţi în sala de teatru. Regizori importanţi, poveşti frumoase, spectacole promiţătoare…
Un articol de Monica Andronescu|25 septembrie 2016
Început de stagiune 2016-2017. Teatrele din București și din țară se bat în organizarea de festivaluri, așa încât în septembrie și octombrie e inflație de festivaluri peste tot, iar premierele se anunță una câte una. Ziarul Metropolis a ales zece premiere ale începutului de stagiune care dau o imagine coerentă a teatrului românesc din acest moment, cu bune și cu rele, reprezentative pentru diversele tendințe din peisajul nostru teatral. Așadar, în ordine alfabetică, zece spectacole pentru gusturi eterogene, zece spectacole la care vă veți bucura sau vă veți pune probleme, zece spectacole care vă vor pune oglinda în față.
„Amadeus” de Peter Shaffer, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis din București.
„Amadeus” pune o problemă chinuitoare: dreptatea lui Dumnezeu. Sau, mai simplu, cum alege Dumnezeu să-și împartă harul. Și aduce față în față două personalități perfect contradictorii: Mozart și Salieri. Cel dintâi, copilul-minune, geniul dezinvolt, nebun, infatuat, răsfățat, copilăros, dar prin care curge muzica lui Dumnezeu, care transcrie fără ștersături notele dictate de undeva de sus. Și cel de-al doilea, bărbatul responsabil, care face pact de suferință și asceză cu Dumnezeu, omul bine văzut la Curte, dar a cărui muzică sună chinuit și plictisitor. Aceste două personalități sunt interpretate de Andrei Huțuleac și George Costin. Excelenta punere în scenă, scenografia care exploatează și pune în valoare spectaculos atât textul, cât și spațiul de la sala mică a Teatrului Metropolis, precum și calitatea interpretării sunt argumente esențiale pentru a merge să vedeți spectacolul „Amadeus”.
„În adâncuri” de Maxim Gorki, în regia lui Yuri Kordonsky, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj.
Spectacolul va avea premiera pe 7 octombrie și se anunță unul dintre evenimentele stagiunii la Cluj. Având la bază celebrul text al lui Maxim Gorki, „Azilul de noapte”, care vorbește despre o lume pierdută, din clasa de jos a unei societăți care-i respinge, un tâlhar, un lăcătuș și soția lui bolnavă, un baron fără avere, un actor alcoolic și alții asemenea lui, o lume întunecată și decăzută, o lume care-și caută salvarea și dragostea, spectacolul lui Yuri Kordonsky propune o viziune nouă și personală asupra acestei povești care a născut de-a lungul timpului spectacole și ecranizări celebre.
„Biedermann si incendiatorii” de Max Frisch, în regia lui Tompa Gabor, la Teatrul German de Stat din Timișoara.
Tompa Gabor montează în premieră la Teatrul German de Stat din Timișoara și a ales celebrul text al lui Max Frisch, o parabolă despre inacțiune. Omul obișnuit aflat față în față cu pericolul iminent preferă să nu acționeze și așteaptă să se întâmple… Așteaptă ca incendiatorii să-i dea foc casei…. Comic, grotesc, o cantitate considerabilă de absurd picant sunt notele în care se desfășoară montarea de la TGST, unde pompierițele, personajul colectiv îmbrăcat în galben strident, fac deliciul publicului cu cântecele lor pline de umor.
„Goldberg Show. Facerea lumii și alte întâmplări”, adaptare de Anca Măniuţiu după „Variaţiunile Goldberg” de George Tabori, regia Mihai Măniuțiu, la Teatrul Național din Iași.
O farsă grotescă, „Goldberg Show” îl are pe Marcel Iureș în rolul principal, alături de trupa Teatrului Național din Iași. Un anume Mr. Jay, stăpân al teatrului și regizor, e totodată Dumnezeu, stăpânul şi regizorul lumii. Locul acțiunii este un teatru din Ierusalim, unde Mr. Jay, asistat de Goldberg, supravieţuitor al unui lagăr de concentrare, repetă cu o trupă de teatru cele mai dramatice momente de la Facerea lumii încoace. Variaţiunile sunt un mix din secvenţe biblice – păcatul originar, povestea lui Cain şi a lui Abel, Moise şi Aaron, răstignirea lui Iisus – cu vieţile private ale actorilor şi cu felurite întâmplări şi poveşti de la repetiţiile pentru spectacolul biblic.
„Idolul și Ion Anapoda” după G.M. Zamfirescu, regia Mariana Cămărășan și Toma Dănilă, la ARCUB Gabroveni, București.
Cu o distribuție în care spectatorii îi pot vedea pe Oana Pellea, Richard Bovnoczki, Florina Gleznea, Cristina Casian, Istvan Teglas, spectacolul propune o poveste caldă și romanțioasă, după textul lui G.M. Zamfirescu, publicat în 1935. Mariana Cămărășan adaptează povestea pentru spectatorul de azi, păstrând însă intactă atmosfera boemă a epocii interbelice. Ceea ce s-ar putea chema o comedie romantică, „Idolul și Ion Anapoda” are toate datele să vă facă o seară mai frumoasă…
„Liliom” de Molnár Ferenc, regia Kovács Zsuzsánna, la UNTEATRU, București.
Celebra poveste a lui Liliom și a iubitei lui Julika este, în varianta de la UNTEATRU, una dintre propunerile cele mai interesante ale acestui început de stagiune. După Victor Ioan Frunză și Andrei Șerban, care au montat același text, la Teatrul din Brăila, respectiv la Teatrul Bulandra, UNTEATRU vine cu o variantă într-o altă cheie. Aflată la debut, regizoarea nu se avântă în interpretări foarte curajoase, ci alege mai degrabă să urmeze cu sinceritate și corectitudine povestea, mizând în primul rând pe jocul actorilor, iar Ionuț Vișan și Sabrina Iașchevici sunt două nume de descoperit.
„Martiri” de Marius von Mayenburg, regia Radu-Alexandru Nica, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu”, secția germană.
Problema incomodă pe care o pune în discuție textul lui Marius Von Mayenburg este, la prima vedere, fundamentalismul religios. Iar, la o privire ceva mai profundă, extremismul de orice fel. Într-o Europă, într-o lume a începutului de mileniu III, în care fundamentalismul religios face victime aproape în fiecare zi, povestea adolescentului pe nume Benjamin, care devine peste noapte dependent de Biblie, propune discuții și dispute absolut necesare. Despre creștinism, despre bigotism, despre ateism, despre emancipare, despre libertate, despre homosexualitate, despre toleranță, despre antisemitism, adică despre toate acele probleme care încing spiritele și rețelele de socializare ale lumii noastre.
„O scrisoare pierdută” (foto) de I.L. Caragiale, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis din București.
După „O noapte furtunoasă”, text montat la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” anul trecut, spectacol cu o viață mult prea scurtă, Victor Ioan Frunză a pus în scenă acum la Teatrul Metropolis, la Sala Mare, „O scrisoare pierdută”, într-o variantă surprinzătoare. Cu muzică live, cu o calitate a interpretării cum rar se găsește pe scenele din România, cu o abordare regizorală care urmărește în primul rând „omenescul-preaomenesc” din personaje, spectacolul este una dintre cele mai valoroase montări contemporane. În rolurile cunoscute îi veți regăsi pe cei mai îndrăgiți actori ai trupei lui Victor Ioan Frunză: Andrei Huțuleac, Nicoleta Hâncu, George Costin, Adrian Nicolae, Sorin Miron, Alin Florea, Alexandru Pavel.
„Soldatul de ciocolată” de George Bernard Shaw, regia Andrei Șerban, Teatrul Odeon București.
După câteva avanpremiere cu public, așa cum îi place lui Andrei Șerban să facă la toate spectacolele lui, „Soldatul de ciocolată” își începe viața oficial, din această toamnă, pe scena de la Sala Majestic a Teatrului Odeon. După ce a montat același text la Malîi Teatr, invitat de Lev Dodin, Andrei Șerban a adus și în România această piesă, pentru prima dată montată la noi, o poveste plină de umor, despre oameni și război. Pus în scenă atipic, cu o formă de artificialitate declarată în construcția personajelor, gomflate până la limita cu grotescul absolut, spectacolul mizează pe o distribuție excelentă.
„Suntrack”, regia și scenariul Radu Afrim, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.
„Un fel de docu-fiction inocent”, așa cum își numește Radu Afrim spectacolul, „Suntrack” este o creație originală despre multiculturalism, un spectacol cu și despre orașul Brăila, un spectacol în care caută și reinventează pe scenă atmosfera Brăilei din ritmuri muzicale. Montarea se bazează pe o documentare minuțioasă, făcută pe străzile Brăilei, cu oameni simpli, dând la iveală întregul amalgam de nații și influențe: români, greci, lipoveni, turci, tătari…
Foto: Adriana Grand, „O scrisoare pierdută”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis
