Zidul și imnul
https://www.ziarulmetropolis.ro/zidul-si-imnul/

Germania are graţia unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mişcă, nu se emoţionează, nu are regrete, doar suferă de o eficienţă care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuţ care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori şi cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărţea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

Un articol de Dede's|26 iunie 2016

Până la ora închiderii acestui articol nu știm cine e la rând, Italia sau Spania, dar acest lucru contează mai puțin dacă adversarul Germaniei va încerca să se repeadă cu capul înainte în zid.

Un alt tip care a ieșit la pensie fără să apuce să muncească ceva avea un sfat pentru toți cei care într-un moment al vieții lor au în față un zid: „prostul pune mâna pe baros și încearcă să-l spargă, muncește mult și face gălăgie, deșteptul  îl ocolește sau îl sare, că până acum nu am întâlnit niciun zid ridicat până la cer sau lungit până la marginea pământului”.

Concluzia e simplă, fără un pic de șmecherie, Germania e de nebătut. Vom trăi și vom vedea cine va ști cum să ocolească zidul, sau cine va găsi fisura îneuropeanul metropolis beton.

Dar să nu pomenim doar de învingători, de ei sunt pline cărțile de istorie. Întrebarea este următoarea, noi spectatorii neutri  cu ce rămânem de pe urma participării Slovaciei la acest turneu? Cu vetusta creastă a lui Marek Hamșik, copiată și de un coleg născut mai târziu, dar în primul rând cu imnul acestei țări, cel mai frumos (părere absolut personală)  dintre cele 24 ascultate la acest european.

„Nad Tatrou sa blýska – Fulger peste munții Tatra”, cântec popular slovac pe versurile lui Janko Vlastimil Matúška, m-a făcut să tresar ori de câte ori a fost intonat, poate și pentru faptul că prin vene încă îmi curge un strop din sângele unui soldat român căzut la datorie în acești munți. Pentru cei care încă nu au înțeles, fotbalul nu este doar depre cornere, cartonașe și goluri. Dacă ne-am raporta doar la acestea nu ar avea absolut niciun farmec.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook, wikipedia, euro 2016

15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.

14
/06
/16

Buffon. Barzagli-Bonucci-Chiellini. Stop. La Chiellini voiam să ajung. Trec rapid peste locul comun că tustrei, plus Buffon, care e vârful de lance al acestui supertrident defensiv, alcătuiesc cea mai solidă apărare de la Euro 2016. Aş zice că e şi cea mai carismatică, în ciuda reputaţiei dubioase pe care o au practicanţii dogmei Herrera. Adică e suficient să-l vezi pe Chiellini bătând cuba ca boxerii, cu Buffon, după nişte duble parade in extremis, pentru a tranşa partea asta…

Pagina 3 din 3123