12 ani de sclavie. Stăpâni devianţi şi sclavi neputincioşi
http://www.ziarulmetropolis.ro/12-ani-de-sclavie-stapani-devianti-si-sclavi-neputinciosi/

CRONICĂ DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 Decembrie 2013

CRONICA DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Cu „12 ani de sclavie” („12 Years a Slave”), al treilea său lungmetraj, regizorul Steve McQueen se instalează confortabil în mainstream-ul cinematografiei americane, căruia îi infuzează însă o doză salutară de prospeţime.

Ar putea părea straniu că un cineast european, fie el britanic şi de culoare, abordează un subiect atât de specific istoriei SUA ca sclavia (scenariul, bazat pe autobiografia personajului real Solomon Northup, este semnat exclusiv de John Ridley, „12 ani de sclavie” fiind primul film la a cărui scriere nu a contribuit şi McQueen).

Numai că noul lungmetraj este doar în subsidiar despre sclavie. Filmul continuă, de fapt, căutările cineastului, preocupat de fizicalitate, de felul în care corpul devine un câmp de confruntare politică sau cu propriile slăbiciuni, de portretistică, de întrebări în loc de răspunsuri.

Bazat de asemenea pe o poveste reală, „Hunger” (2008) trata subiectul luptei pentru independeţă a naţionaliştilor irlandezi avându-l ca lider pe Bobby Sands. Ajuns în închisoare, el s-a folosit de greva foamei pentru a-şi susţine revendicările.

În „Shame” (2011), lupta nu mai era una politică, ci intimă: dependenţa unui bărbat de sex, inspirată de asemenea din câteva cazuri adevărate bine documentate.

Cele trei filme mai au doi numitori comuni. Unul este prezenţa actorului Michael Fassbender. În „Hunger”, filmul care l-a făcut cu adevărat cunoscut, şi în „Shame” deţinea rolul central, în timp ce în „12 ani de sclavie” are o memorabilă partitură secundară de contre-emploi.

O altă constantă este cooperarea cu unul din cei mai talentaţi directori de imagine, Sean Bobbitt, care testează în toate cele trei filme diverse accente ale esteticii naturaliste.

12 ani de sclavie

Chiwetel Ejiofor şi Brad Pitt, într-o scenă din filmul „12 ani de sclavie“

Povestea muzicianului de culoare ajuns, la mijlocul secolului al 19-lea, dintr-un om liber din statul New York într-un sclav trecut de la un proprietar la altul în Sud este tratată de Steve McQueen cât mai puţin eroic şi cât mai puţin sentimental (pentru perimetrul mainstream în care este circumscrisă).

Riscul unei glorificări a căutării libertăţii era mare, mai ales că protagonistul, Solomon Northup, interpretat nuanţat de bine alesul Chiwetel Ejiofor, este cel prin ai cărui ochi este redată aproape întreaga aventură.

În „12 ani de sclavie”, la fel ca în „Hunger” şi „Shame”, Steve McQueen nu edulcorează realitatea pe care o reconstituie, ci insistă, fără a cădea în mizerabilism, asupra chinurilor şi umilinţelor lui Solomon Northup. Asupra slăbiciunilor morale (biciuirea unei colege de suferinţă) şi răbufnirilor de demnitate (bătaia pe care i-o administrează unui stăpân).

Pentru un plus de autenticitate şi pentru a nu permite spectatorului să se instaleze într-o zonă confortabilă, camera redă minute în şir supliciile la care este supus protagonistul, cum este şi momentul în care acesta, după ce a fost târât prin noroi, atârnă de o un copac cu o funie de gât, sprijinindu-se doar pe vârfurile picioarelor.

Atât sclavii, dar mai ales stăpânii sunt prezentaţi critic. Majoritatea sclavilor sunt temători, nu au conştiinţa libertăţii şi nu par să-şi dorească să iasă din situaţia în care se află, unii fiind dispuşi chiar la compromisuri doar pentru a-şi salva viaţa sau pentru o existenţă mai bună.

Numai că Steve McQueen nu judecă, fiind mai curând interesat de nuanţele unei realităţi istorice complexe (chiar dacă nu lipseşte meteahna privirii atotştiutoare din prezent aruncată asupra trecutului, vizibilă în mai multe replici şi în special în personajul lui Brad Pitt, starul fiind şi unul dintre producători).

Există însă o vizibilă tentă caricatural-satirică în felul în care sunt înfăţişaţi majoritatea albilor din Sud: de la negustorii de oameni, din care se remarcă cinicul întruchipat de Paul Giamatti, la proprietarii de sclavi interpretaţi, printre alţii, de Benedict Cumberbatch, Paul Dano, Sarah Paulson şi, mai ales, Michael Fassbender.

Latifundiarul cu barbă roşcată şi alură de pastor jucat de Fassbender pare a găsi în postura de pretinsă superioritate asupra servitorilor o plăcere care dezvăluie pe alocuri un sadism cu scânteieri fals mistice şi erotice, o bolnăviciune care, extrapolată, ar încerca să explice parţial flagelul sclaviei.

„12 ani de sclavie” nu este un film despre adaptarea omului-sclav la libertate, ci despre cum face faţă un om-liber posturii de sclav, decăderii la stadiul în care se activează instinctele supravieţuirii, iar noţiunile din sfera moralităţii îşi pierd contururile clare. Ideea este regăsibilă şi în cazul victimelor totalitarismelor de mai târziu şi transcende tematica la primă mână a filmului, trimiţând într-o zonă a marilor concepte exprimate remarcabil cinematografic.

Filmul lui Steve McQueen va intra de la 3 ianuarie în cinematografele româneşti, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

INFO

12 ani de sclavie (12 Years a Slave, SUA, 2013)

Regia: Steve McQueen

Cu: Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt, Michael Fassbender

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din „12 ani de sclavie“ – capturi film

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

25
/05
/17

„Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), va fi lansat miercuri, 7 iunie 2017, ora 11.00, la Sala Symposium a Bibliotecii Naționale a României, în prezența unor importante personalități din mediul cultural și academic, precum și a Ministrului Culturii, dl. Ioan Vulpescu.

25
/05
/17

În 1977, nimeni auzise despre săbii laser, jedi sau bikini de cupru, și oamenii nu se salutau încă cu formula ''Forța fie cu tine''. Însă, lucrurile erau pe cale să se schimbe - George Lucas, un tânăr regizor de 33 de ani, pregătea cel de-al treilea film al său, o saga intergalactică despre lupta dintre bine și rău avându-l în prim-plan pe Luke Skywalker, un băiat fermier cu un trecut vag. În urmă cu 40 de ani, într-o zi de 25 mai (1977) avea loc loc premiera filmului Războiul stelelor, în regia lui George Lucas, una dintre cele mai de succes pelicule din istorie.

25
/05
/17

O retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori ai celebrului Nou Val ceh va putea fi văzută, cu susţinerea Centrului Ceh, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara.

24
/05
/17

Corespondenţă de la Cannes: În "The Square", regizorul suedez Ruben Östlund ia peste picior mai multe subiecte dintr-o societate civilizată: echitatea socială și raporturile de putere între indivizi, limitele libertății de expresie, lumea publicitară și efectele perverse generate de media, arta contemporană și artists talk(s).

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

Concertmaistrul Filarmonicii din Viena, Volkhard Steude, poate fi din nou ascultat de publicul din România. Pe o pe o vioară Antonius Stradivarius 1714, care i-a fost pusă la dispoziție de Banca Națională a Austriei, violonistul va interpreta binecunoscuta și îndrăgita Sonată Nr.9 în La major, op.47 –Kreutzer de Beethoven, dar și alte două sonate compuse de doi dintre marii B din istoria muzicii: Beethoven și Brahms.

24
/05
/17

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București vă invită în perioada 20 mai – 8 iunie la Gala Absolvenților. Un eveniment de tradiție care lansează în lumea artistică promoția 2017 a Facultăților de Teatru și Film.

24
/05
/17

Primul muzician din istorie distins cu Premiul Nobel pentru Literatură împlinește, astăzi, 76 de ani! Cântărețul, compozitorul și poetul Bob Dylan (Robert Allen Zimmerman) a compus de-a lungul carierei sale peste 400 de cântece și a influențat prin creația sa generaţii întregi de muzicieni.

24
/05
/17

400 de evenimente - lansări de carte, activități pentru copii, spectacole, piese de teatru și concerte - vor avea loc în cadrul celei de-a XII-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest, deschis, astăzi, la ora 12,00, la Romexpo.

23
/05
/17

Actorul britanic Roger Moore, celebru pentru rolurile sale din seria James Bond, a murit în Elveția, după o scurtă luptă cu cancerul. Actorul avea 89 de ani. "Cu inima grea, anuntam decesul iubitului nostru tata, Sir Roger Moore, astazi in Elvetia, dupa o scurta dar curajoasa lupta cu cancerul", au scris copiii actorului pe Twitter.

23
/05
/17

Inspirăm prin arte și cultură ” este motto-ul Fundației Calea Victoriei, proiectul creat acum exact 10 ani de Sandra Ecobescu, fostă corporatistă îndrăgostită de valorile umaniste și de cultură. Numele Fundației recuperează și celebrează o tradiție culturală puternică a Bucureștiului, Calea Victoriei fiind asociată în înfloritoarea perioadă interbelică cu spiritul modern, european și cultivat al Capitalei.

23
/05
/17

Teatrul Metropolis din București a deschis noua sală de spectacole multifuncțională „Gloria”, cu spectacolul „Podu’ ” în regia lui Horațiu Mălăele, avându-i în distribuție pe Horațiu Mălăele, George Ivașcu și Meda Victor. Sala a fost amenajată în cadrul cinematografului „Gloria”, modernizat și consolidat în ultimii doi ani.

Page 1 of 62012345...102030...Last »