„Eu plec cu viaţa mea în teatru; teatrul vine cu viaţa lui în viaţa mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenţei lui: ‘Doamne, am obosit aşteptându-te!’ Totdeauna arta mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii.” – Leopoldina Bălănuţă. Se împlinesc, astăzi, 20 de ani de la moartea uneia dintre marile actriţe ale teatrului românesc.
Un articol de Petre Ivan|15 octombrie 2018
Leopoldina Bălănuţă s-a născut la 10 decembrie 1934, la Păuleşti, judeţul Vrancea. În 1957 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”. În acelaşi an şi-a început activitatea artistică la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. În 1959 a venit la Bucureşti, la Teatrul pentru tineret şi copii (devenit Teatrul Mic), unde a jucat circa patru decenii.
Leopoldina Bălănuţă
A fost actriţă de teatru şi film, interpretând roluri în piese din dramaturgia naţională şi universală pe scenă, la TV, la Radio şi în filme; a creat numeroase recitaluri de poezie, pe versuri de Eminescu, Nichita Stănescu, R. M. Rilke, Ion Barbu; a debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa „Prima întâlnire”.
În ultimii ani ai vieţii, Leopoldina Bălănuţă a fost directoare a Teatrului Mic.
A primit numeroase premii de interpretare pentru teatru şi film, printre acestea numărându-se şi premiul ACIN 1972 pentru rolul din filmul „Nunta de piatră”.
În 1967, a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În 1997, Leopoldinei Balanuţă i-a fost decernat ”Premiul de Excelenţă” al UNITER, pentru excepţionala interpretare din ultima sa apariţie pe scena Teatrului Naţional, în spectacolul ”O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu.
A fost căsătorită, mai bine de două decenii, cu actorul Mitică Popescu.
S-a stins din viață pe 15 octombrie 1998.
Foto: Leopoldina Bălănuţă – facebook
