„Les traducteurs” (2019), în regia lui Régis Roinsard, a intrat în cinematografele de la noi din 5 februarie, distribuit de Independenţa Film. Un lungmetraj captivant, care ţese o adevărată enigmă în jurul unui bestseller, fentându-şi spectatorul la fiecare pas.
Un articol de Alina Vîlcan|11 februarie 2021
Imaginați-vă că o carte ar stârni atâta interes în rândul publicului, încât nouă traducători din tot atâtea țări ar fi închiși într-un buncăr pentru a lucra la traducerea simultană a acesteia. Pare o premisă utopică, mai ales pentru noi, cei care trăim în țara cu cel mai scăzut consum de carte din Europa, însă cu atât mai atrăgătoare pentru visători.
Și totuși, scenariul filmului „Les traducteurs” are la bază o poveste reală – aceea din spatele romanului „Inferno” (2013), de Dan Brown, ai cărei traducători au petrecut două luni în spații secrete din Italia, pentru ca manuscrisul să fie păstrat în deplină siguranță. Tot astfel se întâmplă și în lungmetrajul semnat de regizorul francez Régis Roinsard.
În nouă aeroporturi din Europa, traducători de toate vârstele se îmbarcă pentru zboruri cu destinația Franța, unde vor lua parte la o aventură deloc obișnuită – traducerea unui nou volum din trilogia „Daedalus”. Ajunși la destinație, contactul lor cu lumea exterioară este complet întrerupt, accesul la internet și folosirea telefoanelor mobile sunt cu desăvârșire interzise. Își vor petrece următoarele săptămâni într-un buncăr luxos, cu pereții îmbrăcați în rafturi de dicționare, nefăcând altceva decât să traducă. La o primă vedere, o aventură fabuloasă pentru orice traducător pasionat.
Foto: Magali Bragard
Drama lor începe în momentul în care se întâmplă exact ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple – primele zece pagini ale manuscrisului devin dintr-odată disponibile online. Din acest moment, oricare dintre cei nouă traducători este suspect în fața celorlalți și mai ales în fața editorului obsedat de câștig, care nu ezită să își arate latura malefică. Buncărul luxos, cu pereții îmbrăcați în dicționare, devine o adevărată închisoare.
Ceea ce atrage încă de la început atenția spectatorului este titlul trilogiei, „Daedalus”, amintind de personajul Stephen D(a)edalus, considerat un alter-ego al lui James Joyce, cât și de sursa sa mitologică, arhitectul închis în propriul său labirint, de către regele grec Minos, pentru a nu-i putea dezvălui tainele.
Un alt aspect aparte la filmul lui Roinsard este faptul că pune accentul pe traducător. Obișnuit să rămână în umbra scriitorului, traducătorul capătă aici o biografie, iar prin fața spectatorului se perindă diverse tipologii umane, fiecare cu povestea sa, din care nu lipsesc clișeele, de la frumoasa traducătoare rusă, mereu identificându-se cu eroina poveștii traduse, la daneza depresivă care mai presus de orice și-a dorit să scrie și până la tânărul traducător britanic, cel mai suspect dintre suspecți și totodată cel mai carismatic. În rolurile acestora, regăsim actori de naționalități diferite, de la Olga Kurylenko, Riccardo Scamarcio și Sidse Babett Knudsen la Eduardo Noriega, Alex Lawther și Anna Maria Sturm și de la Frédéric Chau și Maria Leite la Manolis Mavromatakis. Lambert Wilson și Sara Giraudeau completează distribuția.
Foto: Magali Bragard
În „Traducătorii”, regizorul Régis Roinsard (de altfel, și co-scenarist alături de Daniel Presley și Romain Compingt), aflat la al doilea lungmetraj, după „Populaire” (2012), reușește să creeze un adevărat mister în jurul unei cărți. O trilogie-bestseller, al cărei autor ar putea fi și nu ar putea fi un bătrân anticar pledând împotriva vânzării de carte cu metodele vânzării de pastă de dinți. Căci dincolo de mister, filmul lui Roinsard are o miză – aceea de a te face să te gândești până unde poate merge mania de a vinde în zilele noastre.
Revenind la mister, s-a spus că acesta amintește de romanele britanicei Agatha Chirstie, față de care regizorul nu își ascunde admirația. Însă, așa cum despre bestsellerul din centrul filmului aflăm că împletește tradiția literară franceză cu cea britanică, tot astfel putem vedea în sursele misterului de aici și o latură pur franceză, descinsă direct din cărțile lui Maurice Leblanc, fiindcă furtul manuscrisului se înscrie cum nu se poate mai bine în categoria unei fascinante aventuri în stilul elegant al lui Arsène Lupin, gentelemanul spărgător.
Dincolo de toate acestea, te atrage dinamica decupajului, alternând scene bizare de interior cu exterioruri urbane mereu în mișcare, într-un ritm care accentuează suspansul. Prin mister, accente livrești, rafinamentul decorurilor, diversitatea tipologiilor, miza axată pe o critică la adresa lumii contemporane, „Traducătorii”, în regia lui Régis Roinsard, este un film complex, recomandat mai ales celor interesați de povești din spatele cărților, celor care adoră să dezlege mistere și visătorilor.
Regizorul Régis Roinsard (de altfel, și co-scenarist al filmului, alături de Daniel Presley și Romain Compingt) reușește să creeze un adevărat mister în jurul unei cărți. O trilogie-bestseller, al cărei autor ar putea fi și nu ar putea fi un bătrân anticar pledând împotriva vânzării de carte cu metodele vânzării de pastă de dinți. Căci dincolo de mister, filmul lui Roinsard are o miză – aceea de a te face să te gândești până unde poate merge mania de a vinde în zilele noastre.
