Prima ediţie a festivalului Cucu Bau, va avea loc între 14 şi 17 mai, fiind curatoriat de criticul de film Andrei Rus, programul reunind titluri din întreaga istorie de peste 130 de ani a cinematografiei, construind o experienţă care traversează stiluri, epoci şi sensibilităţi diferite.
Un articol de Liliana Matei|6 mai 2026
Filmele selectate explorează sexualitatea nu doar ca temă, ci ca limbaj cinematografic: de la comedii pornografice timpurii la explorări contemporane intense, de la erotism ludic la zone unde dorința se intersectează cu anxietatea, politica sau identitatea.
„Sunt sexul și sexualitatea încă tabu în societatea noastră? Probabil că nu, căci în diverse medii și contexte se discută tot mai deschis și mai des despre ele, iar cultura de la noi le-a abordat din multe unghiuri în ultimii 30 de ani. Și totuși, la nivelul discursului public continuă să persiste o reticență și o jenă în privința emancipării și discutării deschise și pe scară largă a acestor subiecte, în multe cazuri cu un impact nociv, chiar discriminatoriu asupra vieților unor categorii largi ale populației”, scrie Andrei Rus într-o notă curatorială care însoțește micro-festivalul de cinema erotic, ce se desfășoară în luna mai la Apollo111.
Deși în ultimii ani discursul public față de sexualitate pare mai relaxat decât în trecut, rămâne o jenă difuză în fața reprezentărilor directe, inclusiv în cinema. CUCU BAU își propune să testeze această limită și să creeze un context în care publicul poate privi împreună filme pe care, de regulă, le-ar consuma în intimitate. Selecția include titluri esențiale ale cinemaului erotic de artă, unele dintre ele notorii pentru impactul lor, atât critic, cât și comercial, dar și pentru reacțiile controversate pe care le-au generat.
În program se regăsesc titluri precum debutul regizoarei Chantal Akerman, „Eu tu el ea” („Je Tu Il Elle”, 1974), experimentul semnat de Agnès Varda „Iubirea Leilor” („Lions Love (… and Lies)”, 1969), filmul câștigător al Ursului de Aur la Berlin în 2001, „Intimitate” („Intimacy”, r. Patrice Chéreau, 2001), radicalul „Salon Kitty” (r. Tinto Brass, 1976), clasicul „Emmanuelle” (r. Just Jaeckin, 1974), senzualul „Betty Blue – 37.2 grade dimineața” („Betty Blue – 37.2 le matin”, r. Jean-Jacques Beineix, 1986), dar și povești queer precum cele din „Taxi până la toaletă” („Taxi Zum Klo”, r. Frank Ripploh, 1980) și „Necunoscutul de pe lac” („L’inconnu du lac”, r. Alain Guiraudie, 2013) sau midnight screenings cu filme mute, care vor rula în timpul petrecerilor de noapte de la Apollo111.
„Ambiția principală a acestui proiect este resensibilizarea raportului nostru intim cu sexualitatea exprimată în cinema. Nu este doar despre a vedea, ci despre a simți și a gândi mai atent ceea ce vedem”, spune Andrei Rus. „Ideea unor proiecții constante cu astfel de filme s-a născut în mintea mea acum vreo 10 ani, în timpul unei vizite la Cinemateca din Paris, unde tocmai se încheia un weekend dedicat cinemaului erotic și pornografic. Cineva mi-a povestit că proiecțiile avuseseră loc atât pe timp de zi, cât și toată noaptea, și că spectatorii chiauni pe care i-a prins dimineața în sala de cinema au putut savura la răsărit croasante în formă de sâni și penisuri la braseria de la parter. Mi-am imaginat că trebuie să fi fost eliberator și distractiv să participi la o astfel de adunare – nu doar să te uiți împreună cu necunoscuți la filme pe care în mod uzual le-ai viziona în singurătate la tine acasă, ci și să împărțiți aceeași sală de cinema mai multe zile și nopți în continuu și să luați parte ulterior la un soi de happening de desacralizare ludică a sexualității și a unor simboluri strâns asociate cu ea.
Acasă, în România, unele dintre cele mai incitante experiențe trăite într-o sală de cinema au fost proiecțiile organizate de mai bine de 20 de ani de Mihai Chirilov la TIFF, într-o secțiune a festivalului ce propunea constant și filme explicite la nivel sexual. Acolo publicul părea că știa la ce venise și savura experiența, însă am trăit zeci de momente inconfortabile la București și în alte orașe mai mici unde spectatorii se simțeau vădit jenați de vederea unor corpuri nude și a unor interacțiuni erotice, foindu-se în fotolii sau chiar părăsind sala de cinema în semn de protest. Cea mai marcantă astfel de situație am trăit-o la o proiecție a filmului gay „Necunoscutul de pe lac”, care conține într-adevăr câteva secvențe hardcore. L-am inclus în selecție și din acest motiv – nu doar pentru că este o veritabilă capodoperă.
Fiind o ediție-pilot experimentală a proiectului, mi-am propus să sap în memoria mea cinefilă după filme din întreaga istorie de 130 de ani a cinematografiei internaționale care să reflecte nu doar multitudinea de abordări ale sexualității – atât la nivel tematic, cât și estetic -, ci să se și constituie într-o narațiune posibilă”, mai spune curatorul. „Am căutat tot felul de conexiuni între filmele pe care le vom prezenta, în așa fel încât spectatorii ideali – adică cei care ar participa la absolut toate proiecțiile – să fie purtați, prin recurența anumitor motive, de la disperare la extaz, de la iubiri monogame pasionate la poliamorie, de la explorarea dezinvoltă a sexualității la una marcată de blocaje interioare de tot felul.
Filmele programului sunt clasice ale cinemaului soft și hardcore de artă, iar unele dintre ele au constituit puncte de reper în evoluția genului, fiind succese remarcabile de public și de critică. Registrele lor sunt cât se poate de diferite și virează de la abordări comice (mai ales în filmele mute) la unele de-a dreptul coșmarești. Unele celebrează bucolic iubirea carnală, în schimb altele, din contră, o asociază cu angoasa existențială și chiar cu moartea. Printre ele se numără destule care au șocat – și vor șoca în continuare – audiențele din întreaga lume prin includerea unor secvențe de o duritate grafică sau prin caracterul lor explicit până la extrem. Însă, fără excepție, sunt filme care nu doar creează emoții puternice variate în timpul vizionării, ci invită la reflecție și discuții ulterioare.
Așadar, așteptați-vă la experiențe cât se poate de transgresive, pregătiți-vă să fiți amuzați, excitați, dar și stânjeniți uneori. Plonjați în aceste filme cu totul și raportați-vă la ele, dacă puteți, ca la bijuterii prețioase și rare care și-au permis și au avut temeritatea să abordeze cu franchețe una dintre cele mai importante instanțe ale vieții și naturii umane. Puține dintre ele („Emmanuelle” și scurtmetrajele queer porn ale lui Peter de Rome, de pildă) recreează acea lume feerică tipică pornografiei unde toate dorințele și gândurile personajelor se învârt în jurul dorințelor de explorare sexuală. Majoritatea plasează sexualitatea în cadre mai ample – social-politice („Salon Kitty”), identitare („Je, tu, il, elle”, „Intimacy”), sau sunt critici directe și acerbe asupra desensibilizării generate de consumul de pornografie („Norul plutitor” sau „Ia-mă”). Aceasta este, de altfel, ambiția principală a acestui proiect: resensibilizarea raportului nostru intim cu sexualitatea exprimată și expusă în mod explicit în cinema”, explică Andrei Rus, care pariază pe acest proiect: „CUCU BAU ori va fi intens, ori merită să dispară de unde s-a ivit.”
După proiecțiile de la București, o parte dintre filmele CUCU BAU vor fi proiectate la Cinema ARTA din Cluj-Napoca, în perioada 22 – 24 mai.
