-->

„Royal Fashion” duminical
https://www.ziarulmetropolis.ro/royal-fashion-duminical/

,,Royal Fashion”, spectacolul companiei Passe-Partout, adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului şi pantomimei, în ritm de muzică clasică şi modernă, etape ale istoriei lumii.

Un articol de Andrei Crăciun|30 iunie 2014

Nu mă aflu printre cei care îndrăznesc să creadă că poți lăsa cuvintele deoparte când cauți viața, ca timp, faptă și idee. Iată-mă deci așteptând cu neîncredere în Sala Studio a Teatrului Național din București, plină până la refuz, începerea unui spectacol în limbaj non-verbal, un altfel de teatru zice-se, o nouă reprezentație a companiei Passe-Partout, condusă de Dan Puric.

Iritat nu doar de parfumurile la modă, amețitoare, ale doamnelor în relativă etate, oricare va fi fost aceasta modă la vremea tinereții lor, ci și de zgomotul bârfei cotidiene pe care acestea o practică cu eleganță, conchid că prin numărul cuvintelor se poate măsura bogăția limbajului dar nu și forța lui. Am ajuns la “Royal Fashion” în București.

Un jurnalist față cu istoria

Compania Passe-Partout susține reprezentații din 1999, conturându-și o identitate centrată pe credința că teatrul este o comunicare ce merge dincolo de cuvânt. Se utilizează dansul, în toate formele acestuia, de la ritmurile de step la balet și dans de stradă, se forează în tăcere, ca stare, prin pantomimă. Se naște un teatru care de aproape cincisprezece ani a impresionat importante scene ale lumii.

Jurnalistul acceptă evidențele reci ale elegantului volum de prezentare a companiei, achiziționat la intrarea în teatru, așteptând însă să verifice el însuși cazul.

Modă și istorie, idee și artă

Spectacolul începe. Zgomotul produs de o mitralieră revoluționară însoțește proiecția unor imagini ce trimit la destinul tragic al Romanovilor, la moartea violentă a unei lumi dar și la nașterea uneia noi. Asemeni istoriei, moda este un lung șir de atentate la identități anterior bine definite. Există o istorie a modei dar reversul nu este valabil.

Istoria nu este tocmai o modă: fie ele roșu-sângeros, verde-violent, portocaliu-democratic, revoluțiile germinează îndelung în societate, fiind cel mult potențate într-un “atelier de creație”. Iar Dan Puric își asumă rolul de artist angajat în societate. Militează prin cuvinte în afara scenei, adeseori prin ceea ce criticii au denumit “delir misticoid”. Dar granițele între omul public, actorul, directorul de companie de teatru cu siguranță nu sunt ușor de trasat.

royal fashion

,,Royal Fashion” adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului și pantomimei, în ritm de muzică clasică și modernă, etape ale istoriei lumii: regalitatea franceză sau rusă și grandoarea curților, farmecul unui turnir în care cavalerii concurează pentru inima prințeselor. Vedem și un Napoleon subjugat de a sa Josephine, imperialismul cucerind Europa.

Revoluția din Octombrie și instaurarea bolșevismului este un subiect asupra căruia se revine de-a lungul spectacolului, prin momente ce introduc ideea de disoluție și dispariție a unei lumi idilizate a regalității. Ca format, unii dintre spectatori au identificat o serie de asemănări cu modul în care Mel Brooks a abordat în a sa “Istoriei a lumii – Partea I” o tematică similară.

Ca fond, intențiile lui Dan Puric sunt cu totul și cu totul altele, într-un spectacol închinat acelor atribute ce au definit ideea de regalitate: eleganță și echilibru, armonie și calitate. Iar costumele Doinei Levintza nu poți să nu le apreciezi ca fiind într-un perfect acord cu viziunea scenaristului și regizorului.

Adevărații eroi

Revoluțiile își devorează cel mai adesea făptuitorii. Iar dacă trupa lui Dan Puric face o revoluție în teatru noi nu trebuie să uităm artiștii săi. Actorii – dansatorii, cei care fac posibilă o reprezentație de această natură, se înalță deaspura oricărui partizanat de idei, în atemporalitate, dincolo de regalitate, imperialism sau bolșevism.

Ei sunt adevărații eroi, în povești care capătă forță prin prestația lor. Stăpânesc excelent scena, sunt armonios conectați la ritmul muzicii lui Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven sau … Bodyrockers – “I like the way you move” poate fi considerată o apreciere brutal de modernă, sintetizând însă și ea acea stare în care simti că arta te poate înalța dincolo de timp și spații culturale.

Final de lume și spectacol

În flăcări, trenul istoriei a ajuns într-o gară ce avea să se dovedească decisivă pentru secolul al XX-lea, Revoluția din Octombrie. Spectacolul se încheie pe fondul muzical al melodiei lui Sting – “Saint Agnes and the Burning Train”. Tensiunea de final se eliberează prin aplauzele unei săli fermecate. Limbajul gesturilor nu este suficient, “Bravo!” devine din șoaptă un strigăt entuziast.

Sursele nu s-au înșelat, jurnalistul confirmă: compania aceasta de dans reprezintă unul din acei piloni pe care România se poate sprijini, tinzând spre redobândirea unui echilibru, în plina sa derivă identitară. Dan Puric rămâne, așadar, genial în viziunea sa despre lume, atunci și numai atunci când folosește limbajul non-verbal.

Foto din spectacolul Royal Fashion: Tomoaki Minoda

14
/07
/26

Membrii juriului Concursului Internațional George Enescu 2026, alături de foști laureați și invitați de prestigiu ai scenei internaționale, vor susține, între 4 și 18 septembrie, șase recitaluri camerale extraordinare pe scena Ateneului Român. Seria reprezintă una dintre tradițiile definitorii ale Concursului Enescu și oferă publicului ocazia de a asculta artiști care modelează astăzi standardele interpretării muzicale la nivel internațional.

14
/07
/26

Ivan Gallery, în colaborare cu Fragment Gallery din New York, prezintă expoziția A Line in Use, deschisă în perioada 16 iulie – 15 august, care reunește lucrările artiștilor Giulia Crețulescu, Gavril Pop, Adrian Ganea, Dan Beudean, Simona Runcan și Ivana Mladenović. Curatoriată de Daniela Custrin, expoziția propune o investigație intergenerațională asupra geometriei ca limbaj formal și condiție politică.

13
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, a susținut duminică, 12 iulie 2026, un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul a marcat încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026 şi a fost realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ambasadei României în Italia.

09
/07
/26

Organizat de Reading is Cool și revista MATCA, NOD Festival este punctul de întâlnire dinamic al profesioniștilor din domeniul literar și al artiștilor din domenii influențate de literatură, fie că este vorba despre teatru, film sau muzică, cu publicul consumator de cultură. Festivalul își propune să depășească formatul tradițional al unui eveniment literar și să creeze conexiuni între industrii, idei și comunități.

08
/07
/26

Ediția a 36-a a Festivalului Național de Teatru, program permanent al UNITER – unul dintre cele mai importante evenimente teatrale din România, spațiu al expunerii diversității și complexității fenomenului teatral românesc – va avea loc la București, în perioada 16-25 octombrie 2026.

08
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține pe 12 iulie 2026 un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cea de-a 74-a ediție a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026.

07
/07
/26

Vineri, 10 iulie, Muzeul Micul Paris din București programează o nouă reprezentație a concertului La Grande Belleza, susținut de soprana Alexandra Știrban și chitaristul Maxim Belciug, cu pagini din Händel, Scarlatti, Mozart, Bellini ori Puccini.

06
/07
/26

Între 31 iulie și 2 august, clubul Control din București devine gazda primei ediții Stray Lights Festival, un nou eveniment dedicat muzicii care există în afara categoriilor și formulelor previzibile. Timp de trei zile, publicul va putea descoperi artiști care navighează între post-punk, noise rock, shoegaze, ambient, experimental și alte teritorii sonore greu de încadrat, dar imposibil de ignorat.

06
/07
/26

E seara zilei de 7 iulie 1967. John Merivale, actorul cu care Vivien Leigh avea o relație de mai mulți ani, pleacă la teatru lăsând-o pe ea acasă să se odihnească. E anul 1967. Vivien Leigh are 53 de ani și suferă de mult timp de tuberculoză și de tulburare bipolară.

03
/07
/26

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”

02
/07
/26

Sâmbătă 4 iulie 2026, începând cu ora 19, lirica românească ocupă scena unuia dintre cele mai importante evenimente dedicate poeziei contemporane în Regatul Unit. În cadrul celei de-a noua ediții a Festivalului European de Poezie (European Poetry Festival – EPF), publicul londonez este invitat la o seară dedicată creației poetice românești – o premieră în istoria festivalului.