Doamna teatrului românesc, Olga Tudorache, s-a stins din viaţă, noaptea trecută, la vârsta de 88 de ani. Marea actriţă fusese internată în spital în ultimele zile, iar starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit considerabil săptămâna trecută.
Un articol de Petre Ivan|18 octombrie 2017
“Români, a murit OLGA TUDORACHE…! O ARTISTĂ cât pământul ăsta! Profesoara mea, mama mea!”, a scris Călinescu.
“Telefonul a sunat din nou în noapte. (…) Doamna Olga Tudorache a plecat…Regret din suflet! Am tot sperat…”, a scris, miercuri dimineaţă, şi medicul Monica Pop.
Olga Tudorache a fost internată la Spitalul Elias din Capitală în 9 octombrie, iar în 12 octombrie a fost transferată la Terapie Intensivă. Avea 88 de ani.
„Doamna Olga Tudorache a fost internată în Spitalul Universitar de Urgenţă Elias în data de 9 octombrie, pentru evaluarea stării de sănătate deteriorată progresiv în ultima perioadă. Evaluarea iniţială s-a făcut cu supravegherea permanentă a parametrilor vitali. În cursul dimineţii zilei de 12 octombire, starea generală s-a agravat în concordanţă cu evoluţia imprevizibilă a bolii. Din aceste motive, doamna Olga Tudorache, a fost internată începând din aceasta dimineaţă în secţia de terapie intensivă a SUUE, pentru supraveghere continuă şi continuarea tratamentului adecvat”, anunţa conducerea Spitalului Elias, scrie News.ro.
Dumnezeu s-o odihnească!
Olga Tudorache, „marea doamnă a teatrului românesc”
Olga Tudorache s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, în județul Bacău. A şovăit între muzică, teatru şi dans înainte de a alege teatrul. A jucat din 1951 pe scenă. Din 2012 s-a retras din viaţa publică, din cauza unor probleme de sanătate.
Olga Tudorache
Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă… – Olga Tudorache.
A absolvit în 1951 Institutul de Teatru. Din acel an a fost angajată timp de 15 ani la Teatrul Tineretului din Bucureşti, până în anul 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara, iar la noul teatru, Teatrul Mic, a rămas până în 1978.
Din anul 1976 a fost conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, la catreda de actorie, iar din 1990 a devenit profesor universitar şi până la pensionare, în 1997, a format şase promoţii de actori.olga tudorache
Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră. – Olga Tudorache.
Pe scena Naţionalului bucureştean, Olga Tudorache şi-a făcut o revenire spectaculoasă, în 1997, cu spectacolul „Regina mamă“ de Manlio Santanelli. De asemenea, la Teatrul Mic, spectatorii au admirat-o în roluri precum Ducesa de Gloucester în Richard al II-lea de Shakespeare, Vitoria Lipan în Baltagul de Mihail Sadoveanu sau Maria Vasilievna în Unchiul Vanea de Cehov.Olga Tudorache
În noiembrie 2005, Olga Tudorache a apărut în faţa publicului la Teatrul Metropolis într-o dublă ipostază: de regizor şi interpret al spectacolului „Peşte cu mazăre“.
În urmă cu 8 ani, într-o frumoasă seară de toamnă, Olga Tudorache îşi sărbătorea cea de-a 80-a aniversare pe scena Teatrului Metropolis.
Generaţia de azi se deosebeşte mult de a mea. Tinerii de azi sunt grăbiţi să ajungă, să parvină, s-au născut cu telefon şi televizor, noi le-am descoperit târziu, eu am trecut prin trăsura cu
cai, lampa cu gaz. Tinerii de azi nu au timp să înveţe ca să joace bine, consideră că ştiu totul, nu au convingerea că de la «talent» au de străbătut un drum lung de muncă ambiţioasă şi disciplinată până la a deveni «actori talentaţi». Sunt zoriţi să ajungă pe scenă, ecran şi măcar de i-ar interesa ideea de a juca, dar imediat întreabă: «cât?» Colegii mei de generaţie erau în culmea entuziasmului şi a bucuriei dacă li se dădea prilejul să facă o figuraţie pe o scenă profesionistă, alături de maeştrii lor. Astăzi, unii vor să devină capete de afiş încă din şcoală. – Olga Tudorache.
cai, lampa cu gaz. Tinerii de azi nu au timp să înveţe ca să joace bine, consideră că ştiu totul, nu au convingerea că de la «talent» au de străbătut un drum lung de muncă ambiţioasă şi disciplinată până la a deveni «actori talentaţi». Sunt zoriţi să ajungă pe scenă, ecran şi măcar de i-ar interesa ideea de a juca, dar imediat întreabă: «cât?» Colegii mei de generaţie erau în culmea entuziasmului şi a bucuriei dacă li se dădea prilejul să facă o figuraţie pe o scenă profesionistă, alături de maeştrii lor. Astăzi, unii vor să devină capete de afiş încă din şcoală. – Olga Tudorache.În martie 2006 a primit din partea preşedintelui României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Mare Cruce.
Şase ani mai târziu, la finalul spectacolului „Portretul Doamnei T“, actrița primit decoraţia regală „Nihil Sine Deo“, din partea Principesei Margareta a României. „Piesa aceasta este cu adevărat povestea mea. Nu am jucat nicio clipă un personaj, pentru că nu era nevoie“, declara marea actriţă despre „Portretul Doamnei T“.
Foto: Olga Tudorache – facebook
