“Consider că un popor poate fi numit civilizat atunci când îşi ocroteşte şi îşi respectă bătrânii. La noi însă s-a pierdut demult această calitate. Ne urâm unii pe alţi, aşa cum niciodată nu s-a întâmplat” – Carmen Stănescu. Cunoscuta actriţă s-a stins din viaţă în noaptea de miercuri spre joi, la vârsta de 92 de ani.
Un articol de Petre Ivan|12 aprilie 2018
Când avea 6 ani, părinții au dus-o la Teatrul National, să vadă ”Vlaicu Vodă”. Fascinată de decoruri, de actori, de subiectul piesei, în mintea sa a apărut dorința de a deveni actriță.
În adolescență, a făcut mult sport: volei, tir, natație devenind campioană la tir, dar un accident a determinat-o să renunțe la tir, practicând însă alte sporturi.
A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu. A debutat în teatru în 1945, cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa ”Frații Karamazov”, jucată la Teatrul ”Constantin Nottara”.
Primul său rol pe scena Teatrului Național din București a fost Ileana Cosânzeana din spectacolul ”Înșir-te, mărgărite” (1945).
Au urmat nenumărate roluri pe această scenă, interpretând peste 30 de personaje, de-a lungul carierei sale jucând alături de actori precum: Silvia Dumitrescu Timică, Sonia Cluceru, Costache Antoniu, Alexandru Giugaru, Alexandru Finți, George Calboreanu, Emil Botta, Grigore Vasiliu-Birlic și mulți alții.
Carmen Stănescu s-a lansat în film, în 1958, cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu.
A mai jucat în filmele: ”Telegrame” (1959), ”Bădăranii” (1960), ”Tinerețe fără bătrânețe” (1970), ”Frații Jderi” (1974), ”Mușchetarul român” (1975), dar și în serialul TV ”Războiul de independență” (1977)
A făcut carieră și în televiziune alături de Mișu Fotino care i-a fost partener în multe emisiuni de divertisment.
În 2003 a publicat volumul intitulat ”Destăinuiri” (Ed. Universal Dalsi), la lansarea căruia Fănuș Neagu declara că marea actriță Carmen Stănescu este de neegalat.
Toți cei care se încumetă să se arunce în acest iad adorabil și adorat se prefac până la urmă în aburul ce plutește pe vecie în acest iubit lăcaș de tortură care e teatrul. – Carmen Stănescu
Printre distincțiile actriţei, care a fost Societar de onoare al Teatrului Național „I.L.Caragiale” din anul 2001, s-au numărat Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2000), Ordinul Național ”Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (2000), Premiul de excelență în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivității ”Femeile de succes ale anului 2004”.
A fost căsătorită cu actorul Damian Crâșmaru, pe care l-a cunoscut în 1955, când i s-a propus să intre în spectacolul cu piesa ”Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise. Spectacolul avea un succes enorm la public.
‘Pe vremea aceea nu se suspendau spectacolele cu una cu două. Maestrul Sică Alexandrescu, directorul artistic al teatrului, pune urgent dublura. De atunci, nu ne-am mai despărțit, și după trei ani ne-am cununat civil. În biserică am intrat după câțiva ani, la Mănăstirea Sinaia” – Carmen Stănescu
Foto: Carmen Stanescu – cinemagia
