A murit Marin Moraru!
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-murit-marin-moraru/

„Suntem ce sunt amintirile noastre.” – Marin Moraru. Cunoscutul actor a decedat duminică după-amiază, la Spitalul Elias. În vârstă de 79 de ani, actorul Marin Moraru (Marinuş, pentru prieteni) a fost unul dintre cei mai mari actori români ai generaţiei sale. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Cimitirul Belu, pe Aleea Artiştilor.

Un articol de Petre Ivan|21 august 2016

Îndrăgitul actor se internase la Spitalul Elias în urmă cu aproximativ 10 zile, el prezentând o formă gravă de boală.

Trupul neînsufleţit al actorului Marin Moraru va fi depus în seara zilei de marţi 23 august 2016 la biserica Sfântul Gheorghe Nou şi miercuri 24 august 2016, între orele 10.00 – 13.00, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti. Înmormântarea va avea loc la ora 14.00 la Cimitirul Bellu ortodox.

Născut la 31 ianuarie 1937 la București, Marin Moraru  a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din Capitală în 1961, la clasa profesoarei Dina Cocea, rolul său pentru examenul de diplomă fiind Agamiță Dandanache, în piesa ‘O scrisoare pierdută’ de I.L. Caragiale.

Un actor îşi doreşte să joace până în ultimul moment al vieţii lui. – Marin Moraru

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I. L. Caragiale” în 1961, sub îndrumarea lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Tineretului timp de trei ani, apoi la Teatrul de Comedie şi la Bulandra.

Cariera în film şi-a început-o în 1966, cu ”Haiducii”, alături de Ion Besoiu, Toma Caragiu, Amza Pellea şi Colea Răutu. Actorul a devenit foarte popular în România anilor ’70 şi ’80, când a avut roluri importante în filme regizate de Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”), Dan Piţa (”Concurs”, ”Faleze de nisip”, ”Filip cel bun”), Mircea Drăgan (”Chiriţa în Iaşi”) sau Horea Popescu (”Cuibul de viespi”).

Pentru un talent adevărat, orice defect poate deveni calitate. Marile talente au capacitatea de a-şi transforma micile defecte în calităţi. – Marin Moraru

Din 1971, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, având în paralel roluri în peste 20 de filme.

Timp de şase ani, a predat actoria la IATC, carieră pe care a abandonat-o în 1980 pentru a se dedica în totalitate celei de la TNB – unde din 2002 este societar de onoare – şi de pe marele ecran.

Dacă munca pe care o faci devine un hobby, atunci eşti omul cel mai norocos. – Marin Moraru

Marin Moraru a primit mai multe distincţii pentru întreaga activitate şi a ajucat în zeci de piese de teatru şi filme celebre. Actorul nu mai juca de un an de zile pe scena de teatru.

A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Mare Cruce (2008) şi cu Premiul Gopo pentru întreaga carieră (2009),  a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti, în iunie 2012, şi premiul de excelenţă la cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) din 2015.

Privind în urmă, pot să spun că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă intensă şi fericită. – Marin Moraru

A fost căsătorit timp de 52 de ani cu Lucia Popescu – Moraru, redactor muzical la postul public de radio.

Comedia lui Victor Ion Popa „Take, Ianke şi Cadâr” montată la TNB a fost unul dintre spectacolele în care triada Marin Moraru, Gheorghe Dinică şi Radu Beligan a realizat roluri memorabile, de mare clasă.

Cei trei monştri sacri ai teatrului românesc – Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică – au jucat spectacolul timp de stagiuni succesive, cu sălile pline.

Fericirea nu există pentru că atunci când spui sunt feiricit, ai fost deja. Nu poţi să pui mâna pe ea. Dacă ajungi să spui sunt fericit înseamnă că această constatare e trecută prin conştiinţa ta şi e lăsată în urmă, fericirea care a fost, deci nu exitsă. Totul trece. Dumnezeu ne-a lăsat cu această pierdere, adică uităm. (…) Dacă îţi propui să fii fericit, o bucăţică de fericire ajunge. (…) Fericirea mea e munca. – Marin Moraru

Foto: Marin Moraru – facebook, wikipedia

06
/09
/23

Atelierele de film documentar pentru adolescenți organizate de Asociația One World Romania capătă anul acesta o nouă dimensiune: cu scopul de a crea noi contexte de schimb intercultural și de a contribui la incluziunea socială a refugiaților ucraineni aflați în România, fiecare dintre cele 4 ateliere (Oradea, Brașov, Timișoara, București) va aduce laolaltă 16 participanți, dintre care 8 ucraineni.

05
/09
/23

În perioada 6 – 10 septembrie, la Brașov, are loc prima ediție a festivalului „CULMEA: Film și educație de mediu“, primul festival de film pe teme de mediu dedicat copiilor și tinerilor, un demers inițiat de Sabina Baciu – director festival, alături de Raluca Bugnar – director artistic și Alexandra Safriuc – selecționer scurtmetraje.

05
/09
/23

Cinemaul românesc este din nou în centrul atenției cu ocazia evenimentului Noaptea Albă a Filmului Românesc care va avea loc anul acesta pe 𝟏𝟓 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, la 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐂𝐥𝐮𝐣-𝐍𝐚𝐩𝐨𝐜𝐚 și 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚.

01
/09
/23

Creativitatea dobândește o nouă definiție la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest. Între 6 și 15 octombrie, singurul eveniment cinematografic din România care califică filme pe lista candidaților eligibili la Oscaruri aduce pe marile ecrane din capitală cea mai bogată și mai diversă selecție de filme de până acum.

01
/09
/23

Începutul anului 2024 va aduce pe marile ecrane cel mai de anvergură documentar realizat în România despre Generația de Aur a fotbalului românesc. Și despre performanțele sale uluitoare, care au pus România pe harta lumii și au oferit unei țări întregi cele mai frumoase cadouri: identitate, într-o epocă a uniformizării, și multă speranță, într-una a tranziției.

01
/09
/23

Dincolo de a fi o celebrare a mișcării sistemului nostru solar în jurul centrului Căii Lactee, Galactic Tick Festival este un eveniment cultural și educativ dedicat copiilor și tinerilor. O sărbătoare a bucuriei transpusă în activități ce implică, printre altele, dans galatic și ateliere creative menite să facă din această călătorie o poveste de neuitat, asemeni celor pe care bunicii noștri ni le împărtășeau la gura sobei.