Simona Deaconescu, directorul artistic al Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF), eveniment care se desfăşoară între 7-10 septembrie, vorbeşte despre acumulările de experienţe umane, intelectuale, senzoriale, care au dus festivalul până la ediţia cu numărul 9.
Un articol de Dan Boicea|4 septembrie 2023
Simona Deaconescu invită publicul la un eveniment interdisciplinar, plin de dezbateri constructive, cu filme de dans care au o dinamică aparte, cu experiențe VR inovative, conferințe, expoziții și workshop-uri. Descoperiți aici programul festivalului.
Ce oferă BIDFF #9
Simona Deaconescu: În BIDFF #9 se vorbește mult despre valori individuale și valori globale, despre perspective estice și vestice, despre modul în care (încă) ne afectează tradițiile și cât de mult ne raportăm la ele inconștient. Dar, nu prezentăm aceste teme ca perechi antagonice, ci ca discursuri care încearcă să se echilibreze. Festivalul vorbește despre nevoia de dezbatere constructivă, despre liberul arbitru și cenzură, despre auto-cenzură și cât de mult ne influențează părerile care se vehiculează viral. Într-o epocă în care orice fantezie poate trece ca fapt real, susținută de milioane de oameni, festivalul încearcă să ne readucă aproape de ceea ce ne definește uman, de natură, familie, prieteni, principii, dorințe, frici, pericole și plăceri.
Despre așteptările publicului
Mi se pare foarte important ca arta contemporană, emergentă, să fie pentru toată lumea, nu numai pentru cei „progresiști”, pentru cei „avizați” sau cei care „o înțeleg”. Festivalul încurajează dezbaterea și eu cred că toate ideile importante s-au construit prin dezbatere, așa că nu mi-e frică să discutăm despre ceea ce prezentăm. Cred că publicul pentru evenimente culturale a scăzut după pandemie, dar a devenit mai profund în abordare. Nu am mai auzit de mult pe cineva spunând că nu mi-a plăcut cutare lucru „din principiu”, lumea e un pic mai deschisă și asta este bine. Așa că-i aștept pe toți cei care se consideră conservatori să vină în special la scurtmetraje, unde avem o paletă largă de viziuni politice despre corp în raport cu societatea, practici spirituale păgâne sau discursuri îndrăznețe. Putem să încingem o discuție după.
Cel mai valoros lucru de la BIDFF
Posibilitatea de a cunoaște lumea prin mișcare. Pentru mine cel mai important lucru este să-mi petrec viața încercând să cunosc lumea și să mă bucur de ea. La festival nu aducem ce este pe val, nici ce este împotriva valului, ci acele lucruri care, dacă sunt prezentate în contextul potrivit, pot deveni un tsunami.
Satisfacțiile unui director artistic
Cea mai mare satisfacție pentru mine rămâne să văd sălile pline la festival. Am făcut acest festival pentru public și l-am construit în timp vorbind cu oamenii care au venit la evenimente. La fel de important este să văd cum funcționează echipa, cum crește în timp. Mi-aș dori ca generația cea mai tânără să preia acest festival și să-l regândească, să-l îmbunătățească, să-l schimbe. Cea mai mare satisfacție ar fi ca el să poată să existe și în afara mea. Abia atunci pot trage concluzia că el contează și pentru industria creativă din care fac parte. Cred că cel mai sănătos lucru pentru un proiect de genul acesta este transmisia și capacitatea lui de a crea noi mecanisme și procese care rezistă în timp și se transformă constant.
Țintele unui festival
De câțiva ani nu m-am mai gândit așa de mult la spiritul inovator, pentru că mi se pare că asta a devenit o sintagmă care nu mai zice foarte mult. Trăim în era inovației și totul este inovator pentru câteva ore. Mai importantă este coerența și capacitatea festivalului de a trezi imaginația publicului.
Prin folosirea etică a tehnologiei facem referire la promovarea unor discursuri în care instrumentul tehnologic devine și subiectul unor discursuri critice. Da, este adevărat că este imposibil să trăim în afara noilor tehnologii, dar putem găsi o cale în care tehnologia rămâne un instrument și nu un mesaj în sine.
Știm cu toții că o bună parte din inovațiile tehnologice de astăzi privesc oamenii ca utilizatori, îi transformă în cifre, îi dezbracă de individualitate și îi cuantifică numeric pentru a obține profit. Cred că e important pentru noi ca artiști și artiste să nu evităm aceste discuții și să încercăm mereu să favorizăm experiența umană, cea care conectează real, cea care aduce oamenii împreună fizic, emoțional și senzorial.
Este adevărat că în acest proces vom pierde poate cartea inovației, dar este în regulă să se întâmple asta și nu am nicio problemă în a nu promova anumite tendințe tehnologice, care simt că nu se aliniază la principiile etice pe care le susțin.
Cum se traduce succesul unui festival
Principalul indicator rămâne publicul, nu neapărat numeric, ci ca experiență. Este important dacă cineva a venit la festival și weekendul viitor merge la CNDB sau la Cinema Elvire Popescu să mai vadă altceva. Un alt indicator este felul în care funcționează echipa, dacă am avut situații de criză și cum le-am rezolvat împreună, dacă lucrurile s-au legat organic sau a fost nevoie de multă muncă de convingere.
Am făcut multe greșeli de-a lungul timpului, de la a băga multe resurse financiare proprii în organizarea festivalului, la fixația de a avea tot timpul sălile sold out, la încăpățânarea de a aduce anumiți artiști considerați importanți pe scena internațională. Mulți ar zice că nu sunt greșeli, dar cei nouă ani de festival m-au învățat că un public angajat mai mic aduce mai multe beneficii pe termen lung decât un public ocazional care nu investește în experiența artistică la care ia parte. Am învățat că un nume „mare” la nivel internațional poate avea un impact nesemnificativ în comunități care au alte probleme decât cele abordate de artist și că nu este nicio problemă să te poziționezi marginal atâta timp cât ești conștient de asta.
Cel mai important pentru mine este că am învățat că nu trebuie să le fac singură pe toate, inclusiv procesul de selecție.
Anul acesta Laurențiu Paraschiv, Cristian Pascariu, Simona Dabija și Alex Radu au selectat filmele din festival, iar eu m-am ocupat mai mult de contextualizarea lor și realizarea structurii festivalului. Nu am simțit deloc nevoia de interveni în alegerile lor pentru că un festival nu ar trebui să fie oglinda artistică a directorului său, ci, poate, ar trebui să ne provoace și pe noi ca manageri să punem în practică ceea ce atât de adesea spunem: nu e pentru mine, e pentru public.
Foto: Cristian Pascariu
