Actriţa Dorina Lazăr va primi Premiul pentru întreaga carieră în cadrul Galei Premiilor Gopo 2026. Distincţia celebrează un parcurs actoricesc definit prin versatilitate, de-a lungul a peste şase decenii, în roluri care însoţesc momente semnificative din istoria cinematografiei româneşti – de la producţiile populare ale anilor ’80 la cinemaul de autor al anilor ’90 şi începutul anilor 2000.
Un articol de Liliana Matei|19 martie 2026
Premiul va fi înmânat la gala aniversară de luni, 4 mai, de la Teatrul Național București, eveniment care marchează a 20-a ediție a Premiilor Gopo.
Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Dorina Lazăr a debutat pe scenă în 1961, la Teatrul Regional București. Din 1969 face parte din trupa Teatrului Odeon, instituție de care și-a legat cea mai mare parte a activității artistice și pe care a condus-o în calitate de director între anii 2003–2017. Pentru această activitate de conducere a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor (2012) din partea Ministerului Culturii și Comunicării din Franța.
În cinematografie a debutat în 1974, în filmul Păcală, regizat de Geo Saizescu, apărând la un an distanță cu un rol mai puternic în Mastodontul lui Virgil Calotescu. Au urmat roluri în filme reprezentative pentru mai multe etape ale cinematografiei românești, între care Drumuri în cumpănă (1979, regia: Virgil Calotescu), Stop cadru la masă (1980, r. Ada Pistiner), Angela merge mai departe (1981, r. Lucian Bratu), Semnul șarpelui (1982, r. Mircea Veroiu), Liceenii (1986, r. Nicolae Corjos), Balanța (1992, r. Lucian Pintilie) sau Binecuvântată fii, închisoare (2002, r. Nicolae Mărgineanu). În 2013, actrița revine într-unul dintre rolurile principale din București NonStop, în regia lui Dan Chișu, adăugând o nouă tipologie galeriei sale de personaje. Filmografia Dorinei Lazăr include și participări în producții internaționale, precum Amen. (2002, r: Costa-Gavras, și Modigliani (2004, r: Mick Davis).
Unul dintre rolurile cele mai pregnante în imaginarul publicului cinefil român rămâne cel al taximetristei Angela Coman din Angela merge mai departe (1981). Pentru această interpretare, Dorina Lazăr a primit Premiul pentru cea mai bună actriță acordat de Asociația Cineaștilor din România. La peste patru decenii distanță, personajul revine într-un dialog cinematografic: în filmul Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023), regizorul Radu Jude include fragmente din producția din 1981 — uneori reluate în slow motion sau în cadru fix — și readuce personajul Angela în prezent, reinterpretat de actrița Ilinca Manolache, care revizitează multe dintre locațiile filmului original.
Întrebată de criticul de film Irina Coroiu despre capacitatea ei de a insufla calitatea firescului oricărui personaj jucat, Dorina Lazăr afirma: „Cred că pentru un creator – indiferent în ce domeniu – importantă, foarte importantă este experiența de viață. Tot ce am acumulat, începând cu prima vârstă, iese fără să vrei la iveală. Sunt mirosuri, gusturi, senzații, dureri, bucurii care te ajuta când lucrezi la un rol. Actorul trebuie să fie ca un burete care să absoarbă în el și bune și rele și să le folosească atunci când e nevoie.”
Activitatea de actriță în teatru și film a Dorinei Lazăr a fost recunoscută prin numeroase distincții, între care Premiul pentru întreaga activitate acordat de UNITER și Premiul pentru întreaga carieră al Festivalului Internațional de Film Transilvania. A fost decorată cu Ordinul Național ‘Serviciul Credincios’ în grad de Cavaler (2000) și este cetățean de onoare al orașului Hunedoara (2010).
Prin Premiul pentru întreaga carieră, acordat cu sprijinul Apa Nova București – o companie Veolia, Premiile Gopo recunosc contribuția Dorinei Lazăr la istoria filmului românesc.
