Ada Galeș: „Indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ada-gales-indiferent-de-perioadele-prin-care-am-trecut-in-viata-am-avut-mereu-spectacol-la-metropolis/

INTERVIU Ada Galeş este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis pentru rolurile din „Jake şi femeile lui” şi „Pentru o mai bună înţelegere”.

Un articol de Andrei Crăciun|15 aprilie 2019

Ada Galeș, joci de multă vreme (și) la Teatrul Metropolis din București. Cum au trecut acești ani? Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Ce înseamnă Jake și femeile lui în istoria personală?
Teatrul Metropolis a fost pentru mine primul teatru în care am jucat după facultate. Eram deja angajată pe vremea aia (sună de parcă ar fi acum zece ani, dar de fapt sunt doar trei) la Brașov și m-am prezentat la cast
ingul pentru Jake și femeile lui. Pentru mine a însemnat stabilitate, să mă reîntorc în clădirea aia la fiecare spectacol. Faptul că am lucrat cu Claudiu Goga, care pe vremea aceea îmi era și director, a fost foarte important pentru mine, mi-ar plăcea să „mai facem o figură frumoasă”. Eu am o sensibilitatea olfactivă aparte și mirosul teatrului îmi inundă memoria afectivă cu un sentiment de căldură, în același timp și de respect pentru că avea o miză mare pentru mine, fiind primul teatru din capitală în care am performat. Jake și femeile lui e spectacolul preferat a lui Ștefan (Iancu, iubitul meu) în care joc. Poate pentru că rolul mă surprinde cu toată puritatea și naivitatea de care sunt capabilă. Mă simt foarte bine în serile când joc spectacolul, m-am apropiat foarte tare de Carmen Tănase, de Andreea Vasile, dar și de restul fetelor, bașca lui Ștefan Bănică vreau să îi fac o mențiune specială ca fiind ultra-profesionist. După sau înainte de fiecare spectacol discutăm parcursul pe care l-am avut și cum am putea face să fie mai bine la următorul. Aș adăuga și faptul că este singurul spectacol cu care plec în turneu, până acum și mă bucur de fiecare dată când îl jucăm în alt oraș.

Dar Pentru o mai bună înțelegere al lui Mimi Brănescu?
Când am văzut Pentru o mai bună înțelegere mi-a plăcut atât de mult că am zis „mamă, ce mi-ar fi plăcut să joc în el”. Am avut noroc că s-a gândit Ioana Anastasia Anton, una din cele mai bune prietene ale mele, să facă un copil. I-a ieșit o minune de băiat, pot confirma, l-am văzut și iubit. Am intrat pe dublu cu ea și am lucrat cu Mimi Brănescu. După ce lucrezi cu Mimi Brănescu ți se schimbă puțin perspectiva, în sensul în care îți dorești să faci doar asta. E un geniu.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Publicul de la Metropolis e foarte prompt și dedicat. E meritul managerului și echipei de acolo. Eu încerc să cumpăr bilete pentru prieteni în spectacolele în care joc și totdeauna publicul e mai rapid decât mine.

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Am văzut de curând Ultimii, tot scris și regizat de Mimi Brănescu. A fost atât de bine scris și regizat și jucat, că în momentul în care am ieșit de la spectacol, creându-se o tensiune extraordinară în cele două ore pe scenă, am început să mă cert cu Ștefan în mașină pe drum spre casă. Înainte să ne înjurăm, am avut epifania amândoi că e de la spectacol. Fiind mimetici și empatici și fiind atât de bine ce se întâmpla pe scenă, am preluat imediat ce era acolo. Poate am noroc să mai facă Andreea Mateiu un copil și cine știe, să joc și în ăsta. (Glumesc.)

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis.
Ce e destul de amuzant e că la început, cât încă nu cunoșteam teatrul, mă tot pierdeam prin cotloanele lui, pentru că are coridoare în backstage destul de întortocheate. Mă pierdeam, sau, mai poetic, voiam să mă las pierdută. Frumos e că, indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis. E o constantă pentru mine. Un lucru frumos aș vrea să îl spun despre George Ivașcu. Nu sunt genul care știe să facă destăinuiri face-to-face persoanelor de care nu e apropiată și m-aș bucura mai tare să citească oameni care îl cunosc la fel de puțin ca mine despre el din perspectiva mea. L-am văzut în Richard III și mi-a plăcut enorm. Cred că e o lecție pentru tinerii actori (cât și pentru cei mai tineri în spirit) despre ce înseamnă verticalitatea și respectul pentru această meserie. În contextul politic în care ne aflăm, am văzut un artist apolitic care își face meseria cu ludicitate și har.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Tinerilor le-aș zice să nu se piardă prin cotloane, să se bucure că sunt acolo și să folosească experiența pe care o dobândesc în a-și defini entitatea artistică, de a o contura și de a o depăși, că sunt(em) abia la început de drum. Să-și găsească curajul de a rosti, dar odată având glas, să caute și o voce.

Ce e destul de amuzant e că la început, cât încă nu cunoșteam teatrul, mă tot pierdeam prin cotloanele lui, pentru că are coridoare în backstage destul de întortocheate. Mă pierdeam, sau, mai poetic, voiam să mă las pierdută. Frumos e că, indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis. E o constantă pentru mine. (Ada Galeș, actriță)

Foto: Alex Gâlmeanu

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.

30
/01
/14

Daniela Nane joacă în două spectacole, la Grand Cinema&More din Băneasa Shopping City, Bucureşti: „O noapte furtunoasă“ (premiera sâmbătă, 1 februarie, de la ora 19.00) şi „Black & White” (pe 8 februarie, de la ora 19.00).