Adrian Tibu: „Cred că teatrul e unul dintre cei mai importanți catalizatori de empatie”
https://www.ziarulmetropolis.ro/adrian-tibu-cred-ca-teatrul-e-unul-dintre-cei-mai-importanti-catalizatori-de-empatie/

INTERVIU De vorbă cu Adrian Tibu, directorul Teatrului pentru Copii şi Tineret Gong, despre importanţa teatrului văzut încă de la vârste mici şi despre magia Festivalului Tânăr de la Sibiu, desfăşurat între 2 şi 11 noiembrie.

Un articol de Alina Vîlcan|30 octombrie 2018

Dragă Adrian Tibu, iată-ne în fața unei noi ediții a Festivalului Tânăr de la Sibiu, a IV-a. Cum a apărut festivalul, în urmă cu 4 ani, și ce aduce nou ediția din acest an?

Acum patru ani când preluam conducerea Teatrului „Gong” din Sibiu, îmi doream o lume în care să avem timp pentru noi și să fim conștienți de prezența „celuilalt” de lângă noi. Iar teatrul tânăr poate să aibă forța aceasta, pentru că e mai sincer. Am creat Festivalul Tânăr de la Sibiu, în primul rând, pentru a oferi un program coerent tuturor categoriilor de public cu care Gongul lucrează, iar aici mă refer mai ales la adolescenți, un public oarecum neglijat la noi în țară. Totodată, mi-am propus ca prin acest festival să dezvoltăm o nouă estetică, să creăm un orizont nou de așteptări, iar pentru a putea crea proiecte sustenabile aveam nevoie de un public, care la acel moment nu exista. Iată că de la 5 zile de festival cu mai puțin de 40 de artiști, anul acesta avem un program derulat pe parcursul a 10 zile cu peste 200 de invitați. Ca o noutate, am structurat fiecare weekend în jurul unei teme. Primul weekend de festival, cel din perioada 2 – 4 noiembrie, este unul francez, în care aducem la Sibiu Compagnie La Balle Rouge, Théâtre Sans Toit, Compagnie Des Fourmis dans la Lanterne și Act2 Catherine Dreyfus. Cel de-al doilea weekend este dedicat teatrului gastronomic, ca un preambul pentru Programul Sibiu 2019 – Regiune Gastronomică Europeană. În perioada 9 – 11 noiembrie prezentăm spectacole ca Identic Natural, Să gătim cu picioarele! sau Eat Me. Ca un inedit, aducem pentru prima dată la noi în țară un spectacol de teatru participativ pentru copiii cu autism și familiile acestora. Acesta va fi prezentat chiar în deschidere, de britanicii de la Flute Theatre. Desigur că vom continua seria spectacolelor pentru bebeluși sau a celor de marionete pentru copii, precum și secțiunea spectacolelor pentru adolescenți, fie că vorbim de teatru, dans sau muzică.

Aducem pentru prima dată la noi în țară un spectacol de teatru participativ pentru copiii cu autism și familiile acestora. (Adrian Tibu – directorul Teatrului Gong, gazda Festivalului Tânăr de la Sibiu)

Cum și de ce au fost selectate spectacolele acestei ediții?

Selecția festivalului nostru e oarecum neobișnuită pentru că nu e făcută de un curator sau un director artistic. Încă suntem o echipă mică, așa că pentru majoritatea spectacolelor tot eu girez. În general sunt încântat să invit spectacole ce nu se regăsesc în repertoriul teatrului de la Sibiu, creații care să facă o cronică provocatoare a lumii din jurul nostru și care să aducă, totodată, bucurie. Anul acesta am avut chiar și un open call, ceea ce ne-a adus în vedere foarte multe companii independente, pe care nu aș fi putu să le văd în marile festivaluri. Iar asta mă interesează. Mă interesează zona de laborator, a experimentelor. O bună parte din spectacolele invitate au fost vizionate în urma unor invitații făcute de centrele culturale din Europa. În același timp, primim recomandări din partea unor critici sau artiști cu care lucrăm și suntem bucuroși să putem facilita acest tip de întâlniri. Aș putea spune că e foarte eclectic acest proces de selecție.

Cum ai descrie publicul de teatru tânăr?

Cel mai sincer dintre toate! În cazul acestui public convenția dintre scenă și sală e una neclară, iar interacțiunea și reacțiile sunt autentice. Desigur că poate fi și foarte periculos, fiindcă riști să fii penalizat foarte ușor dacă ceva e fals sau nepotrivit pentru cel din sală. Poate deveni o comedie!

„Totul e foarte normal”, spectacolul Centrului Replika, invitat în Festivalul Tânăr de la Sibiu

De ce crezi că e nevoie pentru a pregăti publicul de teatru de mâine? Cât de important consideri că e să vezi teatru încă de la vârste mici?

Cred că teatrul e unul dintre cei mai importanți catalizatori de empatie. Iar în acest moment ducem o lipsă acută de simpatie și înțelegere a celor din jurul nostru. Spectatorul de teatru nu e unul pasiv, ci dimpotrivă. Într-adevăr, stai așezat într-un fotoliu, dar observi oameni diferiți în situații cu care poți rezona. Inevitabil, afectiv ești pus în locul lor. Iar asta generează o mai bună înțelegere, o gândire critică sau măcar o dilemă. Provocați de la vârste mici să aibă o dezbatere prin observație, spectatorii se transformă în adulți mai responsabili, dar și într-un public al teatrului de mâine. Dar pentru asta e nevoie să venim cu un program coerent, în care să credităm acest tip de teatru ca fiind unul complex cu un puternic efect social și educațional. Teatrul pentru publicul tânăr e unul cât se poate de matur. Din acest motiv, cred că ar trebui să renunțăm la avalanșa asta de spectacole – serbări școlare din teatrul public. Nu asta e relevant.

Pe lângă acest festival, care sunt noutățile pe care Teatrul Gong le aduce în această toamnă?

Cred că cea mai mare bucurie de acum e premiera cu Regulile Jocului, scris și regizat de Yann Verburgh. Un spectacol poetic, cu un vizual puternic, despre forța distrugătoarelor a războaielor și puterea salvatoare a imaginației copiilor. E un spectacol pentru preadolescenți, ce propune o utopie. Desigur că vor urma și sărbătorile de iarnă, iar așa cum ne-am obișnui deja, va urma Sibiu Magic Show, unicul festival cu magicieni de la noi în țară. Aici, pe scena cea mică de la Gong.

Care este cea mai mare satisfacție a ta de când ești directorul Teatrului Gong și ce ai învățat în acești ani?

Nu știu dacă e neapărat cea mai mare satisfacție, dar conștientizarea limitelor în care funcționăm și asumarea lor mi-a adus o liniște în care am învățat să iau lucrurile așa cum sunt, să le exploatăm și să facem ce ne stă în putere pentru mai bine. Iar asta mi-a adus bucurie pentru că nu mai alerg haotic, nu mă mai biciuiesc inutil.

Oamenii s-au obișnuit să asocieze Sibiul cu teatrul, datorită Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). Cum e să trăiești într-un oraș al teatrului, cum arată cotidianul tău, ce oferă orașul în viața de zi cu zi și ce locuri de neratat i-ai recomanda vizitatorului venit din alte părți în Festivalul Tânăr?

FITS e cel mai important festival de artele spectacolului și nu doar prin program, ci prin atmosfera pe care o creează. Probabil că Festivalul Tânăr de la Sibiu nu ar fi avut programul de azi, dacă orașul nu ar fi avut acest motor. Dacă veniți la Festivalul Tânăr nu trebuie să ratați Grădina BIS care conturează foarte bine mișcarea independentă a creatorilor de teatru din oraș, dar nici multiculturalitatea Complexului Muzeal ASTRA, o bijuterie din inima Transilvaniei. Ce e interesant la Sibiu, e că orașul în sine are un aer special. E suficient să te plimbi prin piețele largi ale orașului, iar arhitectura sa te învăluie într-un carusel al unor istorii pe cât de abstracte, pe atât de personale. O plimbare pe strada cetății și Aleea Celebrităților e absolut de neratat. Pe înserat, orașul e magic!

Provocați de la vârste mici să aibă o dezbatere prin observație, spectatorii se transformă în adulți mai responsabili, dar și într-un public al teatrului de mâine. (Adrian Tibu, directorul Teatrului Gong din Sibiu)

Foto: Dan Susa, Centrul Replika

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.