East 15, aflată în topul şcolilor de teatru din Marea Britanie, îşi va aduce un reprezentant la Bucureşti, marţi, 4 martie, la Teatrul Metropolis, pentru a organiza audiţii în vederea admiterii la diferite programe academice.
Un articol de Dan Boicea|24 februarie 2014
East 15, aflată în topul şcolilor de teatru din Marea Britanie (cotată pe primul loc în cel mai recent Sondaj Naţional al Studenţilor) şi parte a Universităţii din Essex, îşi va aduce un reprezentant la Bucureşti, marţi, 4 martie 2014, pentru a organiza audiţii în vederea admiterii la diferite programe academice. Participarea este gratuită şi va avea loc la Teatrul Metropolis din Bucureşti ( Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2) între orele 11.00 şi 16.00.
Cel mai aprig susţinător al acestor programe este tânărul regizor Alexandru Nagy, care şi-a propus să creeze o punte între şcoala românească şi şcoala britanică, prin promovarea unor întâlniri la vârf între mari profesori de la academii prestigioase din Marea Britanie şi studenţi, profesori, amatori de teatru din România.
E15 Acting School, fondată la Londra în urmă cu peste 50 de ani, oferă antrenament intensiv în regim de conservator sub egida Universităţii din Essex. Este o instituţie unică şi pregăteşte generaţii întregi de actori britanici, dar şi internaţionali, obţinând de-a lungul timpului numeroase premii.
Regizorul Alexandru Nagy vorbeşte despre importanţa acestor întâlniri, într-un interviu acordat Ziarului Metropolis.
Ziarul Metropolis: Ţi-ai asumat un rol activ în promovarea acestui eveniment. De unde a început totul?
Alexandru Nagy: În 2012, am mers la un Study Abroad Advising Center, un centru care te ghidează şi care te ajută să studiezi în străinătate, pentru a afla cum pot face un master în regie de teatru. Nici ei nu mai auziseră de această specializare pe care voiam eu s-o fac. Eram singurul care le ceruse vreodată aşa ceva. Dar nu s-au oprit acolo. Au căutat şi au găsit East 15 Acting School, un conservator privat, certificat de Universitatea din Essex, cel mai bun şi cel mai de încredere conservator pe care îl puteau găsi.
Ulterior, am aflat că cei de la East 15 organizaseră o audiţie, o selecţie doar pentru actori, chiar în România, în 2012, la Teatrul Masca. Dar foarte puţini colegi de-ai mei au ştiut că s-a întâmplat acest lucru. Colega mea, Ana Udroiu, care a făcut în acelaşi timp cu mine un master în actorie, a fost la audiţia respectivă, dar mie nu mi s-a părut deloc normal să aflu foarte greu sau chiar după ce a avut loc evenimentul că nişte profesionişti au făcut un efort să vină până în România. Prezenţa lor a trecut aproape neobservată. Mai ales că eu nu mai cunosc o altă şcoală din Londra, care să vină în România pentru a face audiţii.
Tocmai din acest motiv, am reuşit să-i conving pe cei de la E15 să organizeze audiţia mult mai central, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. Mi-am asumat responsabilitatea pentru promovare, în parteneriat cu UNATC şi cu Teatrul Metropolis. Ar fi minunat ca aceşti oameni să nu vină până la Bucureşti pentru a vedea 3-4 candidaţi, ci să vadă cum entuziasmul candidaţilor „rupe uşile teatrului“. Nu glumesc, chiar cred că aşa va fi, pentru că East 15 Acting School a fost propulsată în vârful topului celor mai bune şcoli, în 2013, în urma analizei unor chestionare completate de studenţi.
E 15 este pe locul întâi în Marea Britanie, din punct de vedere al satisfacţiei studenţilor. Sunt şanse, deci, pentru cei care se înscriu la audiţii, să fie văzuţi de o comisie importantă şi să primească burse, care înseamnă o admitere pe loc, la E15. De obicei, procesul de admitere este foarte greu de parcurs pe cont propriu, trebuie să faci un dosar complex, dar prin audiţia de la Teatrul Metropolis poţi fi admis direct la East 15 Acting School, prin cele două burse pe care le oferă, pentru două persoane, la Actorie şi la Regie de teatru.
Poate participa oricine care a absolvit o facultate de profil, din Bucureşti sau din ţară, fără limită de vârstă.
Afişul evenimentului susţinut de regizorul Alexandru Nagy
În ce fel se poate înscrie cineva la audiţie?
Din comisie o să facă parte un profesor, Zois Pigadas. Pentru înscriere, pot cere informaţii pe adresa [email protected]. Cei interesaţi pot găsi mai multe informaţii despre procedura de auditie pe website-ul E15.
Pentru regizori, audiţia constă într-o discuţie în limba engleză şi un portofoliu. Oricine poate face o prezentare cât mai convingătoare, poţi veni cu recomandări, poţi face o proiecţie din laptop… E important că oamenii călătoresc de la Londra la Bucureşti, pentru a te vedea pe tine. Audiţia are loc doar o dată pe an, şi este pentru programul de Master, care durează un an sau pentru programul de Master of Fine Arts, care durează doi ani.
Nu eşti la prima iniţiativă de acest gen…
Asta mi-am propus să fac: proiecte care să contruiască o punte între şcoala de teatru londoneză şi cea românească.
Când am organizat prima ediţie a proiectului London Calling, în decembrie 2013, au venit de la Londra doi profesori de renume, regizorul David Gothard și actrița Tracy Collier, personalități marcante ale teatrului britanic. Ei au susţinut masterclass-uri cu sprijinul Universităţii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L. Caragiale“ şi cu sprijinul Institutului Cultural Român.
David Gothard a susţinut un masterclass cu tema Kantor/Beckett/New Writing, iar Tracy Collier un masterclass despre Tehnica Rudolph Laban.
Proiectul London Calling a constat într-o serie de întalniri, conferințe si workshop-uri susținute de către profesori și personalități ale teatrului londonez la București, găzduite de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică și adresate tuturor studenților universității dar și profesioniștilor din afara ei.
În urma workshop-urilor, doi tineri studenți participă anul acesta la stagii de pregătire la Londra, coordonate de cele două personalități teatrale.
Mi-aş dori să pot aduce cel puţin doi profesori din Anglia, pe semestru, pentru că vreau să asigur un flux de informaţii. Avem foarte multe de învăţat de la şcoala lor. E o zonă care nu există în şcoala românească – noi avem tehnici mai restrictive, avem metodele Stanislavski sau Cojar, dar unui student poate că i-ar folosi alte metode prin care să se exprime – tehnica Rudolph Laban, de exemplu, pe care foarte puţini profesori din România o ştiu. Este un tabel de mişcări care te ajută să-ţi conştientizezi corpul şi îţi arată cum se poate orienta actorul în spaţiu.
Ce proiecte personale ai, ca regizor, la începutul acestui an?
Sunt implicat într-un proiect la Teatrul de Sufragerie, lucrez la o piesă care se numeşte: „Ne vom revedea în anul care a trecut“, de Ştefan Caraman – din nou, dramaturgie românească. Am făcut, ca regizor, foarte multe piese româneşti, pentru că am învățat un lucru de la Londra, unde am studiat: că trebuie să montezi foarte multă dramaturgie naţională.
Specificul naţional e foarte important, pentru că dramaturgia românească îşi are seva în nevoile şi în problemele noastre. Teatrul de Sufragerie va fi producătorul acestui spectacol, iar noi urmărim ca el să se joace într-un teatru profesionist. Distribuţia îi include pe Gelu Niţu, Cătălina Mustaţă, Meda Victor şi Mihai Smarandache. Scenografia este făcută de Ioana Pascha, iar premiera oficiala va fi după jumătatea lunii martie.
Teatrul de Sufragerie a reuşit să adune distribuţia mea de vis, într-o sală de 25 de locuri. Sunt numai roluri principale şi patru actori foarte buni, pe care nu prea îi vezi împreună.
Ce urmăreşti tu, ca regizor, într-un spectacol?
Mă interesează ca spectacolul să fie adevărat, să mă preocupe, să mă facă să-mi pun probleme, să mă gândesc la mine şi la reacţiile mele, să mă determine să produc o schimbare la nivel personal. În banalitatea de zi cu zi nu mai am timp de reflecţie, iar teatrul asta îţi oferă: anumite tipuri de rezolvări. Îmi place să mă duc cu povestea, să fiu prins de ea.
Există vreun spectacol pe care l-ai făcut şi care îţi este foarte drag?
„Omul pubelă“ (foto sus). Mi-am propus să trăiesc senzaţii diferite cu acest spectacol în care publicul e mult mai implicat, chiar un pic agresat. E un teatru mult mai viu, un travelling performance, cu multe senzaţii şi cu trei actori foarte buni. Nu cred că poţi face o distribuţie mai bună decât cea pe care o am în „Omul pubelă“: Andrei Huţuleac, Alex Bogdan şi Ştefan Pavel. Sunt actorii generaţiei mele şi sunt cei mai buni, proaspeţi şi calzi actori, veniţi de pe băncile şcolii. E top, e “crema” generaţiei mele. Şi spectacolul nu are cum să dea greş.
Foto cu Alexandru Nagy – arhiva personală
