Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuaţie uitate de cei care scriu. Din grabă sau neştiinţă, ignorăm importanţa folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.
Un articol de Cristina Drăgulin|20 august 2014
Hai să trecem în revistă, pe scurt, principalele cazuri când trebuie să apelăm la ghilimele.
- Scopul principal al ghilimelelor este de a marca un citat. Deci, de fiecare dată când ne folosim de spusele altcuiva într-un text scris de noi, trebuie să le introducem între ghilimele.
Nu se pune spațiu între ghilimele și prima și ultima literă din citat. Este greșit deci: „ Credem că putem face miere fără să împărtășim soarta albinelor ”, scrie Muriel Barbery în cartea „ Eleganța ariciului ”. Așa cum se observă, înainte de ghilimele folosim două puncte.
- Un alt scop al ghilimelelor este de a marca titlul oricărei opere scrise (literare, muzicale, științifice, jurnalistice etc.).
- Dacă dorim să utilizăm ironic un cuvânt sau o sintagmă, dacă vrem să subliniem ideea că acestea se folosesc cu un alt sens decât cel obișnuit ori într-o manieră neconvențională, atunci apelăm la ghilimele.
O greșeală frecventă este introducerea unei punctuaţii neadecvate la terminarea textului din interiorul ghilimelelor (virgulă, punct, semne de întrebare sau de exclamație).
Dacă folosim citatul independent de alte fraze, punctul, semnul întrebării sau semnul exclamării se pun înainte să închidem ghilimelele: „Arta este viața, dar pe un alt ritm.” Asta este ceea ce simte protagonista romanului „Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery.
Dacă fraza se termină cu un citat, este recomandabil să nu dublăm punctuația. Astfel: „Unde se află frumusețea?”, se întreabă personajul lui Muriel Barbery. „În lucrurile mărețe care, ca și celelalte, sunt osândite să moară, sau în cele mărunte care, fără a avea nici o pretenție, știu să incrusteze în clipă o gemă de infinit?”
Dacă punem un citat în mijlocul frazei, nu mai folosim punctul: „Arta este emoția fără dorință”, scrie Muriel Barbery în cartea „Eleganța ariciului”. În schimb, dacă autorul folosește semnul exclamării sau al întrebării, acesta trebuie păstrat: „Unde se află frumusețea?”, se întreabă personajul lui Muriel Barbery.
Foto cu ghilimelele – facebook
