Cartea gesturilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/cartea-gesturilor/

„România în 7 gesturi”, cea mai recentă carte de Radu Paraschivescu (Editura Humanitas, 2015), este o culegere necesară, care reuşeşte să pună un diagnostic exact, deci sever, stării de fapt a naţiunii în trecerea de la vechiul regim la debandada care s-a prelungit până astăzi.

Un articol de Andrei Crăciun|11 Ianuarie 2016

Radu Paraschivescu este dintre acei scriitori care împart cititorii fără echivoc. Sunt cititori care îl plac pentru umor și intransigență, pentru abilitățile de a satiriza și pentru talentul de a pune etichete care nu se mai șterg. Există, pe de altă parte, cititori care nu se împacă – deloc – cu stilul dumisale moralizator, cu exigențele etice pe care le impune unor contemporani deprinși mai degrabă să meargă și așa. La mijloc rămân atât de puțini.

Fără să fiu un paraschivescolog radical, deloc fanatic, îl prefer, ba chiar îl iubesc, în roman (“Fluturele negru” rămâne o carte mare, care mi l-a apropiat până la obsesie pe Michelangelo Merisi, acel pictor renumit sub numele de Caravaggio).

Dar Radu Paraschivescu este cunoscut mai ales (din păcate, îmi îngădui să scriu) pentru textele în care taxează tot ceea ce face România nu doar altfel, ci și insuportabilă. Radu Paraschivescu reușește să treacă astfel, mai ales, drept ceea ce nu este. Critica (de altfel, deloc excesivă) societății românești îl așază redutabil de partea aceasta a baricadelor, a celor care, deși disperă, nu renunță la speranța că ne-am putea vindeca.

O carte a gesturilor, deci. Din mulțimea de derapaje care au avut loc în spațiul public în ultimii douăzeci și cinci de ani (un sfert de secol nu e o glumă), Radu Paraschivescu decupează șapte gesturi și bricolează în marginea lor eseuri impecabile stilistic.

Gesturile acestea sunt: palma pe care Mihai Tatulici i-o aplică lui Nicu Ceaușescu, din palma căruia mâncase până la îndestulare, lipsa de rușine a lui Cornelius Roșiianu pozând în om care s-a sacrificat pe altarul elogierii comunismului televizat, dublată de bruierea oportunistă a Proclamației de la Timișoara, stăruința lui Ion Iliescu în minciună, neisprăvirea reporterului care întreabă o tânără văduvă cum se simte, după ce tocmai i-a dat vestea că i-a murit soțul, Mihai Stoica aplicând un pumn în gura unui suporter stelist, la rândul său fragil moral, căci nu a durat mult până să fie cumpărat în viu, una dintre flegmele pe care Ioan Becali le-a lăsat ca urmă a trecerii sale pe pământ, și împroșcarea cu apă a unui executor judecătoresc de către defunctul (de-acum) Corneliu Vadim Tudor. De ce acestea, de ce nu altele? Contează? Să fim întru totul de partea liberului-arbitru auctorial.

Radu Paraschivescu extrage just din aceste gesturi consecințe mai ample pentru societatea românească. Condamnă oportunismul lui Tatulici într-un text care ar trebui multiplicat și distribuit în toate redacțiile în care marele nostru om de televiziune se mai afișează. Nu uită (și bine face) nici girul pe care acest Tatulici l-a acordat țepei Caritas, făcându-se părtaș, fie și moral, la escrocarea atâtor naivi de la începutul tranziției.

Radu Paraschivescu este un cititor de presă scrisă, unul dintre ultimii, din păcate. Nu ezită să-și facă documentarea pentru acest volum (și) pe baza gazetelor noastre cele de toate zilele. Nu ezită să își numească sursele, să îi numească pe ziariștii care au muncit pentru a le pune înainte acestor impostori din ultimele decenii o elementară oglindă (două mențiuni la superlativ pentru cuplul Cristian Delcea-Mihai Voinea, deloc întâmplător doi dintre cei mai buni prieteni pe care îi am în presă, deci în viață).

Radu Paraschivescu, de altfel, este și printre rarii publiciști care scrie și în jurnale cu conștiința că nu scrie pentru clipă, ci pentru totdeauna. Scrie în jurnale ca în cărți. Este o virtute pentru care s-ar cuveni să îi fim – noi, cititorii săi – mult mai recunoscători.

radu-7-gesturi

Marea frumusețe a acestor eseuri stă însă în formulările cu care îi nemurește pe cei care au comis gesturile. Are câte un adjectiv inubliabil pentru fiecare dintre acești șapte făptuitori pe care se sprijină catedrala mârlăniei neamului. Are cuvinte potrivte și pentru palmă, și pentru fățărnicie, și pentru minciună, și pentru nesimțirea în numele ratingului, și pentru pumn, și pentru scuipat și pentru isteria pe care apa nu o spală, ci, dimpotrivă, o susține, poluând.

Radu Paraschivescu nu are milă față de caracterele acestor oameni, și nici nu ar avea de ce să aibă. Căci de ce ai fi îngăduitor cu “pacificarea prin violență” care a fost calvarul Mineriadei din iunie `90?

Sunt, de asemenea, în aceste aproape două sute de pagini, minunate rânduri adiacente temelor, mai exact – splendide uverturi la temă. Preferatele mele rămân cele despre ferparele din ziare, sublimă probă că omul este supremul ipocrit dintre toate viețuitoarele de pe pământ.

Căci scrie Radu Paraschivescu: “Anunțul trimis la ziar emană de cele mai multe ori o ipocrizie grețoasă și conființește, cu o pioșenie jucată, falsificarea realității. Morții din ferpare pot să populeze cea mai amplă utopie din istoria omenirii. Iar cel care judecă lumea doar după aceste texticule mustind de epitete elogioase și rafale de superlative conchide, bietul de el, că Pământul e o planetă a concordiei și nobleței, ai cărei locuitori sunt statui umblătoare, eroi de o puritate virginală, albatroși, nuferi și martiri.”

Această carte poate fi, iată, citită peste alți douăzeci și cinci de ani ca o bună radiografie a României la cumpăna dintre mileniile al doilea și al treilea. Rezistă prin câteva formule care marchează ca fierul aprins vitele de jug. De exemplu, acel “pretutindenarii” cu care Radu Paraschivescu îi alintă pe cei care locuiesc în televizor, dându-și cu părerea oricând, oricât, despre orice.

Și ar mai fi și această construcție textuală în trena unui mafiot parodic, așa cum bine îi spune celui mai în etate dintre Becalii din nenorocire publici: “(…) asta înseamnă că Ioan nu are cum să devină Giovanni. El poate fi cel mult Nelu.”.

Foto: Digi24



23
/08
/19

"Îmi place poza asta pentru că-l înfățișează pe Andrei Pleșu așa cum îl cunosc eu: un om ludic, firesc, lipsit de bățoșenia pe care unii ar crede că o impune statutul lui și, în același timp, un om cald, deschis, integrator. Tot așa e și ca om de cultură, iar prezența sa în spațiul cultural de la noi (nu numai prin cărțile lui, dar și prin instituțiile pe care le-a creat) ne-a ajutat enorm să regăsim sau să reconstruim normalitatea. Mulțumim, Andrei Pleșu! La mulți ani!" - Cezar Paul-Bădescu. Scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu împlineşte, astăzi, 71 de ani.

22
/08
/19

Sâmbătă, 31 august 2019, de Ziua Limbii Române, de la orele 16:00 la 19:00, Radio România Cultural difuzează a XI-a ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, un eveniment înregistrat sâmbătă, 18 mai 2019, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti, în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB) și al TNCP (Târgul Național al Cărții de Poezie).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

21
/08
/19

„Cultura de masă în Epoca de Aur - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este un proiect de cercetare ce prezintă și analizează politicile culturale din perioada lui Nicolae Ceaușescu, declinat în expoziție și publicație. Lansarea cărții omonime are loc pe 23 august 2019 la ora 11.00, în expoziția găzduită de Muzeul Nicolae Minovici București.

19
/08
/19

Moştenitorii lui J.D. Salinger au anunţat, după ani în care au refuzat ca opera scriitorului să fie digitizată, că puţinele scrieri ale sale vor fi publicate în format ebook pentru prima dată. Autorul romanului "De veghe în lanul de secară", care a murit în 2010 la vârsta de 91 de ani, prefera experienţa lecturii unei cărţi în format fizic și ura internetul. 

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

12
/08
/19

(continuare) Da, m-am albit, dar în sufletul meu a înflorit revolta, pentru că sînt neam de revoluționar. Cum, domnule, cum de e posibil? Tocmai eu, din universul ăsta larg, am fost ales să intru în rahat? Ah, am să mă răzbun. Ați profitat de mine, vrăjitoarelor. Mai ales, tu, domnișoară Raluca, ai profitat cu glasul tău catifelat și m-ai dus cu vorba…

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

Page 1 of 9412345...102030...Last »