-->

Cele mai frumoase amintiri de Crăciun, trăite de mari actori
https://www.ziarulmetropolis.ro/cele-mai-frumoase-amintiri-de-craciun-traite-de-mari-actori/

Mari actori români împart cu spectatorii lor câte o amintire dragă de la un Crăciun de altădată. Şi le fac cititorilor Ziarului Metropolis câte o urare pentru anul 2014. Teatrul Metropolis şi Ziarul Metropolis vă urează Sărbători Fericite!

Un articol de Ziarul Metropolis|24 decembrie 2013

Mari actori români împart cu spectatorii lor câte o amintire dragă de la un Crăciun de altădată. Şi le fac cititorilor Ziarului Metropolis câte o urare pentru anul 2014. Teatrul Metropolis şi Ziarul Metropolis vă urează Sărbători Fericite şi să vă bucuraţi alături de familie, de naşterea Mântuitorului!

Alexandru Arşinel: „Ioan Luchian Mihalea ne-a cântat de Crăciun“

„Eu am multe amintiri frumoase de Crăciun, însă una dintre ele m-a marcat foarte mult timp, pentru că a fost ceva ce rar ți se întâmplă într-o viață. Ceva de care îți amintești mereu cu nespusă nostalgie. S-a întâmplat, cred, în iarna lui 1987, într-o perioadă în care colindele adevărate erau interzise.

Asta nu însemna că noi nu ne colindam între noi și că nu vedeai colindători la tot pasul în preajma Sărbătorilor. Avusesem în noaptea aia niște invitați. Petrecerea se încheiase, invitații plecaseră, iar nevastă-mea se culcase deja. Mă pregăteam să mă schimb și eu și să mă pun în pat, când de undeva din ceruri parcă, dintr-un spațiu nedefinit, se auzea încetişor un colind aproape ireal. M-am dus la ușă și am deschis-o.

Erau cinci colindători și Ioan Luchian Mihalea, cu grupul cu care el obișnuia să colinde pe la diferite personalități. I-am invitat în sufragerie, i-am servit cu ce aveam pe acolo și i-am rugat să cânte încet, pentru că nu voiam să o trezesc pe nevastă-mea din somn. Colindele au durat vreo 30 de minute, o muzică divină, ceva, cum spuneam, coborât direct din ceruri. La plecare le-am dat adresa lui Dinu Săraru, să-l colinde și pe el, apoi m-am dus în dormitor. Am întrebat-o pe nevastă-mea dacă a auzit ceva în sufragerie. «Da, a fost ceva minunat» – mi-a spus, «am simțit că am ajuns în Rai»…

Spectatorilor şi cititorilor Ziarului Metropolis le doresc un an mai frumos și mai bun, un an în care să li se împlinescă toate dorințele!“.

Sebastian Papaiani: „Am fost luaţi prin surprindere“

„Îmi amintesc cu mare plăcere un Crăciun petrecut la Breaza, la niște prieteni, prin 2006. Cineva plantase în fața cabanei un brăduț cu vreo 4 sau 5 ani înainte. Bradul pe care îl împodobiseră crescuse extraordinar și era acum înalt și frumos cam cât doi oameni puși unul peste altul.

La un moment dat noi ne-am apucat să facem gratar. Cărniță, mititei, chestii din astea, când, dintr-o dată, a început nebunia în jurul nostru. Un reflector puternic lumina bradul, un cor format din 6 tineri a început să cânte colinde, iar alții au coborât din brad cu artificii și cu pocnitori.

Eram muți de uimire, dar și un pic înspăimântați, pentru că am fost luați prin surprindere. Una peste alta, țin minte că m-am bucurat atît de tare încât m-am și îmbătat în următoarele minute.

Spectatorilor ce să le mai urez, că săracii sunt și ei debusolați și deprimați de viața asta: le urez multă sănătate. Le doresc să le dea Domnul ceea ce îmi doresc sa îmi dea și mie. Și să ne bucurăm de anii rămași, iar când o fi să murim, să murim de bâtrânețe, nu de boală“.

Virgil Ogășanu: „L-am iubit pe Moş Crăciun“

„Mă bucur că m-ați întrebat despre cum era Crăciunul pe vremuri, pentru că eu, de când mă știu, l-am iubit pe Moș Crăciun. Pe vremea comuniștilor, în perioada asta ne puneau spectacole de teatru, ne încărcau programul ca să ne abată gândul de la cele sfinte. Eu și Florian Pittiș, Dumnezeu să-l odihnească, ne duceam de Crăciun la biserică și stăteam pe ziduri până se încheia toată slujba.

Evident că știau că ne ducem, dar nu aveau ce să ne facă. Sunt amintiri foarte plăcute, în ciuda greutăților și a cenzurii din acele vremuri. Îmi amintesc că cel mai trist Crăciun a fost când mama mi-a spus că Moș Crăciun nu există. În clipa aia lumea mea minunată s-a prăbușit. Crăciunul era un basm pentru mine și așa a rămas și acum, pentru că basmele nu se termină niciodată, nu-i așa? Atunci însă am fost dărâmat să aflu de la mama că de fapt Moș Crăciun n-a existat decât în imaginația mea.

Tot legat de Crăciun și biserică, când eram copil în Severin, am trecut într-o zi prin fața bisericii și m-am închinat. Lângă biserică era o clădire locuită de câțiva ruși care aveau în grijă zona respectivă. Eu veneam de la școală și eram îmbrăcat în pionier. Ajuns în fața bisericii m-am închinat, iar un rus mi-a tăiat calea țipând la mine disperat și gesticulând: «Niet, Niet, tu ești pionier, nu ai voie să te închini!». I-am spus mamei despre întâmplarea asta, iar ea mi-a sugerat să mă închin cu limba când mai trec pe lângă vreo biserică, gest pe care, din obișnuință, îl mai practic și astăzi, chiar dacă mă închin și cu mâna“.

Spectatorilor şi cititorilor Ziarului Metropolis le urez un an nou cu multă sănătate și mai puține certuri politice și mai multe realizări socio-culturale, pentru că avem nevoie ca de aer de cultură. Trebuie să ne punem din nou în valoare acest enorm potențial artistic al neamului. La mulți ani și multă sănătate!“

Damian Crâşmaru: o întâmplare cu Finteşteanu şi cu Ghibericon

„Cea mai mare bucurie a unui actor este să joace de Sărbători. Înainte, asta făceam, petreceam sărbătorile creştine pe scenă, cântând «La mulţi ani!» alături de publicul nostru. Emoţia actului artistic era amplificată de atmosfera aceea specială de Crăciun.

Îmi amintesc că într-un an jucam la un matineu, pe scena Teatrului Naţional, alături de mari actori. Printre ei, Finteşteanu şi Ghibericon. În acea zi, Ghibericon a intrat pe scenă, iar Finteşteanu şi-a dat seama că colegul lui avusese o noapte grea, pentru că petrecuse cam mult şi era cam mahmur. În momentul în care Ghibericon a intrat pe scenă, să-şi spună replica, Finteşteanu l-a luat tare şi i-a spus aşa personajului pe care îl juca Ghibericon: «Du-te, şi nu te mai întoarce!» Şi deşi Ghibericon mai avea replici în spectacol, a plecat şi nu s-a mai întors. Ba chiar i-a spus lui Finteşteanu: «Chiar asta voiam să şi fac!» Am râs foarte mult atunci, pentru că lucrurile, în lumina sărbătorilor, erau mult mai uşor de suportat.

Cititorilor şi spectatorilor le urez aşa: să găsească în familiile lor căldura, apropierea şi intimitatea pe care le găsim noi atunci când jucăm la Teatrul Metropolis, acest teatru de catifea, unde dispare bariera dintre actori şi public“.

Istvan Teglas: „Să ne iertăm, dacă e cazul“

„Din fericire, amintirile pe care le am din copilărie legate de sărbatorile de iarnă țin mai mult de partea sufletească, deși cadourile frumoase însemnau o mare parte a bucuriei, nu exista nebunia asta pentru cumpărături interminabile şi fără sens. Ele erau înlocuite cu plimbări lungi în natură, cu oameni vechi și noi, și deși era un frig îngrozitor pe vremea aia, eram entuziasmați de bucuria întâlnirii și de a fi împreună un pic altfel.

istvan teglas

Tânărul actor Istvan Teglas Foto: Anca Robu

Bineînțeles că nu toate întâlnirile decurgeau fără tensiuni. Reîntâlnirea cu membrii familiei, prieteni, sau colegi mereu năștea situații amestecate, care însă după discuții lungi lângă un pahar de vin bun se rezolvau. Între timp se pare că am rămas cu obiceiul ăsta.

Perioada sărbătorilor de iarnă înseamnă să putem să ne asumăm în ce ne-am transformat în ultimul an, să putem să ne ascultăm, să ne iertăm dacă e cazul, și să ajungem la o înțelegere. Dacă de-a lungul anului am avut o mie de motive de a nu face aceste lucruri, acum a venit momentul.”

Articol realizat de Petre Ivan / Judy Florescu

Foto: Cinemagia

27
/02
/26

În cadrul Lunii Francofoniei, Institutul Francez din România prezintă cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului Francez, care se va desfășura între 19 și 29 martie 2026, la București și în alte 15 orașe: Arad, Baia Mare, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Pitești, Ploiești, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

26
/02
/26

Teatrul Metropolis are două nominalizări importante la Gala Premiilor UNITER din acest an: Cătălina Mihai, la categoria 𝐂𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐫𝐢𝐭̧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥 pentru rolul 𝐽𝑎𝑛𝑖𝑠 și Ştefan Iancu la categoria 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐥 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐧𝐝𝐚𝐫, pentru rolul 𝐴𝑟𝑡𝑖, din spectacolul „𝐂𝐥𝐮𝐛 𝟐𝟕” de Cătălina Mihai, regia Alex Bogdan, scenografia Clara Ştefana.

26
/02
/26

Filmul o are în centru pe Lucia (Marina Palii), un personaj feminin complex, prins între rolurile de soție și mamă și o nevoie acută de libertate. O „vacanță de vis” la Krapets alături de familie și prieteni devine terenul acestei confruntări, care scoate la suprafață greșeli ale trecutului, frustrări reprimate și tot felul de dezechilibre de putere.

25
/02
/26

„De capul nostru” spune povestea unui grup de adolescenți dintr-un oraș mic din România, ai căror părinți lucrează în străinătate. Filmul explorează maturizarea forțată a unei generații nevoite să se descurce singură, surprinzând fragilitatea emoțională, nevoia de apartenență și solidaritatea care se naște între tineri lăsați să-și construiască propriile repere într-un context marcat de absența adulților.

25
/02
/26

Republica Moldova participă pentru prima dată oficial, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe, la Expoziția Internațională de Artă – La Biennale di Venezia cu proiectul În a mia și a doua noapte, realizat de artistul Pavel Brăila (Republica Moldova) și curatoriat de Adelina Luft (România).

25
/02
/26

Vernisajul va avea loc joi, 26 februarie, de la ora 18:00, la sediul galeriei din Piața Amzei 13, București. Expoziția poate fi vizitată până pe 4 aprilie 2026, de miercuri până vineri între orele 16:00 – 20:00, iar sâmbătă între 14:00 – 20:00.

25
/02
/26

KineDok – rețeaua europeană care aduce documentare creative în spații alternative – continuă în următoarele săptămâni, cu proiecții în toată țara. În București ne reîntâlnim cu două filme despre provocările pe care le navighează adolescenții, la Seneca Anticafe și Centrul Ceh.

19
/02
/26

Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită anual pe 19 februarie, marcând nașterea sculptorului, cu 150 de ani în urmă, la Hobița. Anul 2026 a fost declarat Anul Constantin Brâncuși și este marcat de Institutul Cultural Român și reprezentanțele sale din străinătate printr-o serie extinsă de expoziții, conferințe, evenimente multimedia, concerte, spectacole de teatru și intervenții artistice.

19
/02
/26

Marți, 24 februarie, vor fi prezenți la București pentru o serie de acțiuni Mariann Le-winsky și Karl Wratschko, doi dintre cei mai mari specialiști în cinema mut și timpu-riu, curatori, cineaști și experți în arhive audiovizuale. Evenimentul este organizat de UNATC „I. L. Caragiale” din București și Institutul Italian de Cultură din București.

19
/02
/26

Programul Salon des Refusés, dedicat filmelor valoroase rămase în afara circuitului tradițional de distribuție, își găsește o nouă casă la Apollo111 Cinema, unde va continua, în același format curatorial, să aducă în fața cinefililor din București titluri esențiale ale cinemaului de autor contemporan.

17
/02
/26

Vineri, 20 februarie 2026 (de la 19.00), aveți ocazia de a asculta la Sala Radio lucrarea ce a deschis toamna trecută Festivalul Internațional „George Enescu”: Concertul în re minor pentru vioară și orchestră semnat de Aram Haciaturian – în interpretarea solistică a unei invitate extraordinare: violonista Alexandra Conunova.

17
/02
/26

Scriitorul Mircea Cărtărescu va participa la Stockholm, pe 19 și 20 februarie 2026, la două evenimente de lansare a volumului Theodoros, publicat în limba suedeză, în traducerea lui Inger Johansson, de prestigioasa editură Albert Bonniers Förlag. Volumul în limba suedeză a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român, prin Translation and Publication Support Programme (TPS).

13
/02
/26

În Anul Constantin Brâncuși (instituit prin lege ca an aniversar, la 150 de ani de la nașterea artistului), Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu și Artmark lansează proiectul cultural „Tu ești Brâncuși!”: o intervenție artistică ce recreează celebra „Poartă a Sărutului” la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviță.

13
/02
/26

Din 2002, Campania Națională „Artiștii pentru Artiști” a devenit un simbol al solidarității în comunitatea teatrală românească, un apel la unitatea de breaslă, marcând luna martie ca un moment al legăturii umane autentice între cei care dau viață teatrului. Artistul Dragoș Buhagiar a transformat în mod emblematic această idee prin imaginea mâinilor împletite, simbol al protecției și sprijinului reciproc.