Ceva important despre Fidel Castro
https://www.ziarulmetropolis.ro/ceva-important-despre-fidel-castro/

Astăzi, Fidel Castro ar fi împlinit vârsta de 92 de ani. Ziaristul american Jon Alpert a regizat unul dintre cele mai puternice documentare despre Cuba – „Cuba and the Cameraman”. Omul a documentat patruzeci şi cinci de ani (!) din istoria cubanezilor. De la entuziasmul din anii 1970 până la funeraliile lui Fidel, din 2016, într-o ţară ruinată.

Un articol de Andrei Crăciun|13 august 2018

Povestea este fabuloasă, iar acesta nu este un adjectiv aruncat la întâmplare.

Astăzi, la Havana, poporul cubanez îl sărbătorește pe Fidel, deși Fidel nu mai trăiește de doi ani.

Toți oamenii din Cuba știu aceste sărbători. Toți oamenii din Cuba au fost marcați de Fidel.

Am fost cândva acolo, am văzut cu ochii mei.

Fidel Castro a fost un dictator. Bineînțeles că a fost.

Fidel Castro a fost un criminal, un dictator sângeros, comunist din convingere, dar mai mult din oportunism (ce partener mai bun decât Uniunea Sovietică în lupta cubanezilor cu Statele Unite ale Americii?).

Trei dintre protagoniștii documentarului „Cuba and the Cameraman” de Jon Alpert.

Fidel Castro a persecutat disidenții, și-a înfometat poporul, nedând înapoi în războiul irațional cu un adversar mult mai puternic (America a dictat împotriva cubanezilor o blocadă economică timp de jumătate de secol).

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Fidel Castro a fost un revoluționar romantic latino-american, unul dintre ultimii din istorie (ca să înțelegem dimensiunea romantismului revoluționar latino-american se impune o lectură din Alejo Carpentier – recomand Recursul la metodă).

Moștenirea lui Fidel e complicată – a lăsat Cuba ruinată economic, dar, cumva, neînvinsă.

Jon Alpert și Fidel Castro

Și, uite, Cuba continuă să fascineze.

Jon Alpert era – în anii 1970 – un tânăr care credea într-o lume mai dreaptă. Idealurile sale erau înalte, dar New Yorkul i le spulbera zi de zi, era o epocă dură în America.

La doi pași, în insula cubanezilor se vorbea despre un sistem de educație gratuit, despre un sistem de sănătate gratuit, despre pace, dreptate și egalitate între oameni. Cum să nu te duci să vezi?

Jon Alpert a făcut ce face un ziarist: și-a luat camera și a mers la Havana să adulmece revoluția.

Cameramanul a filmat atunci o Cubă astăzi cu desăvârșire dispărută, o Cubă din care nu lipsea nimic în afară de libertate. Galantarele erau pline, nu se stătea la cozi, nu se mânca pe cartelă. Comunismul nu intrase în descompunere. Cuba era subvenționată de Uniunea Sovietică.

Sigur, cubanezii care iubeau libertatea au fost alungați din insula lor, care se îndrepta spre 1984-ul lui Orwell.

Jon Alpert ajunge în apropierea lui Fidel Castro și devine unul dintre ziariștii preferați ai cubanezului – au legat o prietenie care a durat. Alpert l-a vizitat pe Fidel și când acesta a împlinit nouăzeci de ani, în anul morții îndrăgitului dictator (păstrați paradoxul, pentru că el redă fidel realitatea!).

Ați spune că, în asemenea condiții, opera lui Alpert este infestată de subiectivism și, poate, de aceea, nulă. Că îi este favorabilă lui Fidel. Că spune doar jumătate din poveste. Ați putea spune asta, dar ați greși.

Alpert este într-adevăr subiectiv, dar pentru că iubește Cuba. A făcut un documentar nu din dragoste de Fidel, ci din dragoste de Cuba.

E vizibil că iubește insula aceasta (e și greu să nu iubești Cuba, după ce ai pășit acolo). Documentarul său este încărcat de această dragoste, dar el nu o iubește irațional. E o dragoste lucidă – aceea la care ziariștii sunt obligați.

Alpert arată toate fețele lumii pe care Castro a creat-o și a lăsat-o în urmă. Omul ăsta a făcut un documentar întins pe patruzeci și cinci de ani, dați-vă seama! Iar cubanezii! Cubanezii care apar în filmul lui Alpert sunt pur și simplu inubliabili. Îi veți purta în inimă și în minte ani de zile – ce personaje, ce personaje!

De la Sarea pământului, care spunea povestea fotografului Sebastiao Salgado, nu am văzut un documentar mai puternic.

Cuba and the Cameraman este, în definitiv, o capodoperă a efortului de a înțelege.

Nu acesta este articolul 1 din Constituția oricărui ziarist?

Jon Alpert a înțeles.

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Foto: Imagini din filmul „Cuba and the Cameraman” (regia: Jon Alpert)/Netflix



20
/08
/14

Filmele scurte care au avut cel mai mare impact la public în 2013 și 2014 se reunesc sâmbătă, pe 30 august, la Teatrul de Vară Herăstrău. ShortsUP În Parc aduce sub cerul liber o colecție de scurtmetraje ce a strâns un număr record de emoții, aplauze și hohote de râs pe parcursul ultimilor doi ani.

19
/08
/14

Actriţa americană Diane Keaton va primi, în această toamnă, premiul Golden Icon pentru întreaga carieră, la cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Zurich, Elveţia (25 septembrie - 5 octombrie).

19
/08
/14

Prima ediţie a Festivalului de film inspiraţional din România, va avea loc în perioada 25-28 septembrie 2014, în Bucureşti, la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Invitatul special al acestei prime ediţii este Maia Morgenstern.

18
/08
/14

Între 3 şi 12 octombrie, cel mai dinamic şi îndrăgit festival de film din Bucureşti se întoarce pentru cea de-a noua ediţie. În deschidere va rula animația The Boxtrolls, proiectat în premieră în Europa de Sud-Est.

18
/08
/14

Lungmetrajul "Remote Control", de Byamba Sakhya, a câştigat marele trofeu la cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul, care s-a desfăşurat între 12 şi 17 august, în Bucureşti, la arena Verde Stop şi Cinema Studio.

17
/08
/14

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE Realizat într-o libertate mult mai mare pentru televiziunea iugoslavă în 1978, „Salonul nr. 6”, după scrierea omonimă a lui Anton Cehov, este denunţarea directă a sistemului totalitar pe care Lucian Pintilie nu a putut-o pune în practică în România.

15
/08
/14

Lungmetrajul "O vară de neuitat", de Lucian Pintilie, va fi proiectat la cea de-a cincea ediţie a Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară, din localitatea Cetate din judeţul Dolj, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la realizarea coproducţiei româno-franceze. Regizorul filmului, unul dintre invitaţii speciali ai festivalului, va fi prezent la eveniment.

14
/08
/14

În această seară, de la ora 22.40, Ana Ularu va putea fi văzută, la Arena Verde Stop din Bucureşti, în scurtmetrajul L1-L5, în cadrul Festivalului de Film Anonimul (intrarea liberă).

14
/08
/14

Razvan Vasilescu s-a nascut pe 14 august 1954, la Ploiesti. Actor de film, teatru şi televiziune, Vasilescu s-a apucat de actorie după ce l-a vazut pe Jean Gabin la televizor: „Aveam vreo 7-8 ani, priveam la televizor si l-am vazut pe Jean Gabin. Si-atunci am zis: Vreau sa ma fac ca asta! Artist de cinema!"

14
/08
/14

Cainele japonez, debutul în regia de lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu, este propunerea României la ediţia din 2015 a premiilor Oscar, la categoria "cel mai bun film străin". „Este un film bun şi fără să fie premiat la Oscar”, glumeşte Victor Rebengiuc.

13
/08
/14

"Minuni/ Le meraviglie", filmul recompensat cu marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes 2014 şi în care rolul principal este interpretat de românca Alexandra Lungu, a deschis, marţi seară, Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul de la Bucureşti.