Ceva important despre Fidel Castro
https://www.ziarulmetropolis.ro/ceva-important-despre-fidel-castro/

Astăzi, Fidel Castro ar fi împlinit vârsta de 92 de ani. Ziaristul american Jon Alpert a regizat unul dintre cele mai puternice documentare despre Cuba – „Cuba and the Cameraman”. Omul a documentat patruzeci şi cinci de ani (!) din istoria cubanezilor. De la entuziasmul din anii 1970 până la funeraliile lui Fidel, din 2016, într-o ţară ruinată.

Un articol de Andrei Crăciun|13 august 2018

Povestea este fabuloasă, iar acesta nu este un adjectiv aruncat la întâmplare.

Astăzi, la Havana, poporul cubanez îl sărbătorește pe Fidel, deși Fidel nu mai trăiește de doi ani.

Toți oamenii din Cuba știu aceste sărbători. Toți oamenii din Cuba au fost marcați de Fidel.

Am fost cândva acolo, am văzut cu ochii mei.

Fidel Castro a fost un dictator. Bineînțeles că a fost.

Fidel Castro a fost un criminal, un dictator sângeros, comunist din convingere, dar mai mult din oportunism (ce partener mai bun decât Uniunea Sovietică în lupta cubanezilor cu Statele Unite ale Americii?).

Trei dintre protagoniștii documentarului „Cuba and the Cameraman” de Jon Alpert.

Fidel Castro a persecutat disidenții, și-a înfometat poporul, nedând înapoi în războiul irațional cu un adversar mult mai puternic (America a dictat împotriva cubanezilor o blocadă economică timp de jumătate de secol).

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Fidel Castro a fost un revoluționar romantic latino-american, unul dintre ultimii din istorie (ca să înțelegem dimensiunea romantismului revoluționar latino-american se impune o lectură din Alejo Carpentier – recomand Recursul la metodă).

Moștenirea lui Fidel e complicată – a lăsat Cuba ruinată economic, dar, cumva, neînvinsă.

Jon Alpert și Fidel Castro

Și, uite, Cuba continuă să fascineze.

Jon Alpert era – în anii 1970 – un tânăr care credea într-o lume mai dreaptă. Idealurile sale erau înalte, dar New Yorkul i le spulbera zi de zi, era o epocă dură în America.

La doi pași, în insula cubanezilor se vorbea despre un sistem de educație gratuit, despre un sistem de sănătate gratuit, despre pace, dreptate și egalitate între oameni. Cum să nu te duci să vezi?

Jon Alpert a făcut ce face un ziarist: și-a luat camera și a mers la Havana să adulmece revoluția.

Cameramanul a filmat atunci o Cubă astăzi cu desăvârșire dispărută, o Cubă din care nu lipsea nimic în afară de libertate. Galantarele erau pline, nu se stătea la cozi, nu se mânca pe cartelă. Comunismul nu intrase în descompunere. Cuba era subvenționată de Uniunea Sovietică.

Sigur, cubanezii care iubeau libertatea au fost alungați din insula lor, care se îndrepta spre 1984-ul lui Orwell.

Jon Alpert ajunge în apropierea lui Fidel Castro și devine unul dintre ziariștii preferați ai cubanezului – au legat o prietenie care a durat. Alpert l-a vizitat pe Fidel și când acesta a împlinit nouăzeci de ani, în anul morții îndrăgitului dictator (păstrați paradoxul, pentru că el redă fidel realitatea!).

Ați spune că, în asemenea condiții, opera lui Alpert este infestată de subiectivism și, poate, de aceea, nulă. Că îi este favorabilă lui Fidel. Că spune doar jumătate din poveste. Ați putea spune asta, dar ați greși.

Alpert este într-adevăr subiectiv, dar pentru că iubește Cuba. A făcut un documentar nu din dragoste de Fidel, ci din dragoste de Cuba.

E vizibil că iubește insula aceasta (e și greu să nu iubești Cuba, după ce ai pășit acolo). Documentarul său este încărcat de această dragoste, dar el nu o iubește irațional. E o dragoste lucidă – aceea la care ziariștii sunt obligați.

Alpert arată toate fețele lumii pe care Castro a creat-o și a lăsat-o în urmă. Omul ăsta a făcut un documentar întins pe patruzeci și cinci de ani, dați-vă seama! Iar cubanezii! Cubanezii care apar în filmul lui Alpert sunt pur și simplu inubliabili. Îi veți purta în inimă și în minte ani de zile – ce personaje, ce personaje!

De la Sarea pământului, care spunea povestea fotografului Sebastiao Salgado, nu am văzut un documentar mai puternic.

Cuba and the Cameraman este, în definitiv, o capodoperă a efortului de a înțelege.

Nu acesta este articolul 1 din Constituția oricărui ziarist?

Jon Alpert a înțeles.

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Foto: Imagini din filmul „Cuba and the Cameraman” (regia: Jon Alpert)/Netflix



08
/12
/21

Întâmplarea a făcut să revăd recent într-un cinematograf din Palermo, la un cineclub şi în versiune originală, adică vorbit în engleză, nu dublat în italiană, „Sunset Boulevard”, clasicul film noir din 1950 al lui Billy Wilder.

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.