Cristi Juncu s-a născut la 8 ianuarie 1968, în Bucureşti. A studiat regia de teatru la Academia Luceafărul, între 1990 şi 1995, având-o ca profesoară pe Cătălina Buzoianu.
Un articol de Petre Ivan|8 ianuarie 2015
De atunci, Cristi Juncu a realizat peste cincizeci de spectacole. Dintre acestea amintim: Portugalia de Zoltan Egressy, Trilogia belgrădeană de Biljana Srbljanovic; Conversaţie după o înmormântare de Yasmina Reza, Furtuna de William Shakespeare şi Năpasta de I.L. Caragiale, Un pic prea intim de Rajiv Joseph, American Buffalo de David Mamet, Vestul singuratic de Martin McDonagh şi Hoţii (This Lime Tree Bower) de Conor McPherson la Teatrul 74 din Târgu Mureş.
Într-un interviu, Cristi Juncu afirma că este un burghez şi că are preocupări dictate de o structură conservatoare, dorind să trăiască o viaţă confortabilă, cu o familie reuşită, fără revoluţii. De aceea piesele de teatru pentru care optează sunt mai puţin despre marginali, despre revoluţionari sau despre indivizi care vor să întoarcă lumea cu fundul în sus.
Eu cred că regizorul e un fel de individ pe care, dacă eşti binevoitor, îl poţi numi enciclopedic, iar dacă eşti mai direct, semidoct. Ştie din toate câte nimic. În schimb, ştie să îmbine nimicurile astfel încât să iasă ceva. Eu aşa am fost mereu – Cristi Juncu
Juncu este un regizor cu un program ideatic îndrăzneţ, coerent din punct de vedere estetic şi temeinic elaborat. După ani de tatonări, de căutări şi descoperiri, Juncu a devenit un artist elaborat, în ale cărui spectacole se vede şi se aude gândul regizorului pretenţios, atât la nivelul textului dramatic, cât şi la c el al jocului actorilor. Soluţiile sale scenice sunt fie surprinzătoare şi inspirate, fie de o discreţie bine temperată, dar niciodată lăsate la voia întâmplării, după cum îl caracterizează Dan Marius Zarafescu
Avarul îndrăgostit, de Cristian Juncu, după Moliere
Foto: Cristi Juncu – teatrul Nottara
