La treizeci şi şase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienţi în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care şi-l imagina împreună cu soţia s-a evaporat.
Un articol de Petre Ivan|28 septembrie 2016
„Cu ultima suflare” este cronica transformării sale dintr-un student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viață plină de sens, în neurochirurg, apoi în pacient și într-un tată care trebuie să-și înfrunte propria moarte.
Cartea a inspirat sute de mii de oameni din întreaga lume, devenind imediat bestseller, tradus în zeci de țări, a fost bestseller New York Times și cea mai bună carte pe Amazon în ianuarie 2016.
De ce merită trăită viața? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai șansă la viață? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoționante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un elogiu al vieții.
„Cu ultima suflare este un gest emoțional care a meritat: o înduioșătoare și meditativă cronică de familie, dar și despre medicină și literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“The Washington Post
Fragmente:
”Îmi petrecusem atât de mult timp studiind literatura la Stanford şi istoria medicinei la Cambridge, în încercarea mea de a înţelege mai bine particularităţile morţii, doar ca să ajung la concluzia că acestea îmi sunt la fel de enigmatice ca şi la început. Descrieri ca ale lui Nulandmăconvingeaucăasemenealucruritrebuiecunoscutenumai direct. Urmammedicina ca săfiumartorulmisterelorîngemănatealemorţii, ale manifestăriloreibiologiceşiexistenţiale: deopotrivăprofund personale, dar şidin cale afară de impersonale.”
”Incertitudineafără limite a viitoruluimeumăscoteadinminţi. Oriundemăuitam, umbramorţiianulasemnificaţiaoricăreiacţiuni. Îmiamintescmomentulîn care nelinişteacopleşitoare s-a mai domolit, cândceea ce părea un oceanimposibil de trecut s-a separat. M-amtrezitîndurerişiînfaţauneialtezile, în care oricealtproiectdincolo de miculdejunpărea de neimaginat. Nu potcontinua, mi-atrecutprin cap şiimediatantifonul a răspuns, completândceleşaptecuvinte ale lui Samuel Beckett, cuvintepe care le învăţasemcumulttimpînurmă: Aşacăvoi continua. M-amdatjosdin pat şiamfăcut un pas, repetândfrazaîntruna: „Nu pot continua. Aşacăvoi continua.”
Paul se mândreacucartea lui, care reprezintă un apogeu aliubirii sale faţă de literatură (mi-amărturisitodatăcăpoeziaîllinişteamai multdecâtcuvântulScripturii) şi al capacităţii sale dea-şi transforma viaţaîntr-o povesteconvingătoareşiputernicădespre cum sătrăieştialături de moarte. Când Paul i-a trimis une-mail prietenuluisăucel mai bun în mai 2013, ca săîlinformezecă are cancer înfazăterminală, a scris: „Vesteabună e cădejaamtrăit mai multdecâtsurorileBronte, decât Keats şi Stephen Crane.Vesteaproastă e că nu am scrisnimicpânăacum.“Călătoriasaulterioară a fostuna de transformare. De la o vocaţieplină depasiune la alta, de la soţ la tatăşi, în final, de la viaţă la moarte,transformareasupremă care ne aşteaptăpetoţi. (din Epilogul scris de Lucy Kalanithi)
Despre Paul Kalanithi
Paul Kalanithi, neurochirurg și scriitor, s-a născut pe 1 aprilie 1977 la New York. A crescut în Kingsman, Arizona, după care a studiat literatura și biologia la Stanford University. A urmat studii aprofundate de istoria și filosofia științei și de medicină la University of Cambridge, absolvind cu distincția cum laude Yale School of Medicine.
S-a întors la Stanford pentru a-și continua rezidențiatul în neurochirurgie și studiile postdoctorale în neuroștiințe, obținând cea mai înaltă distincție a Academiei Americane de Neurochirurgie.
În anul 2013 a fost diagnosticat cu o boală terminală, despre care a scris în The New York Times și The Washington Post. În 2014 și-a încheiat rezidențiatul. A murit în martie 2015, în timp ce lucra la această carte, care a fost publicată de către soţia lui, Lucy.
Foto: Cu ultima suflare – nemira.ro
