„Cu ultima suflare” – un elogiu adus vieții
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-ultima-suflare-un-elogiu-adus-vietii/

La treizeci şi şase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienţi în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care şi-l imagina împreună cu soţia s-a evaporat.

Un articol de Petre Ivan|28 septembrie 2016

„Cu ultima suflare” este cronica transformării sale dintr-un student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viață plină de sens, în neurochirurg, apoi în pacient și într-un tată care trebuie să-și înfrunte propria moarte.

Cartea a inspirat sute de mii de oameni din întreaga lume, devenind imediat bestseller, tradus în zeci de țări, a fost bestseller New York Times  și cea mai bună carte pe Amazon în ianuarie 2016.

De ce merită trăită viața? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai șansă la viață? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoționante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un elogiu al vieții.

„Cu ultima suflare este un gest emoțional care a meritat: o înduioșătoare și meditativă cronică de familie, dar și despre medicină și literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“The Washington Post

Fragmente:

”Îmi petrecusem atât de mult timp studiind literatura la Stanford şi istoria medicinei la Cambridge, în încercarea mea de a înţelege mai bine particularităţile morţii, doar ca să ajung la concluzia că acestea îmi sunt la fel de enigmatice ca şi la început. Descrieri ca ale lui Nulandmăconvingeaucăasemenealucruritrebuiecunoscutenumai direct. Urmammedicina ca săfiumartorulmisterelorîngemănatealemorţii, ale manifestăriloreibiologiceşiexistenţiale: deopotrivăprofund personale, dar şidin cale afară de impersonale.”Cu ultima suflare

”Incertitudineafără limite a viitoruluimeumăscoteadinminţi. Oriundemăuitam, umbramorţiianulasemnificaţiaoricăreiacţiuni. Îmiamintescmomentulîn care nelinişteacopleşitoare s-a mai domolit, cândceea ce părea un oceanimposibil de trecut s-a separat. M-amtrezitîndurerişiînfaţauneialtezile, în care oricealtproiectdincolo de miculdejunpărea de neimaginat. Nu potcontinua, mi-atrecutprin cap şiimediatantifonul a răspuns, completândceleşaptecuvinte ale lui Samuel Beckett, cuvintepe care le învăţasemcumulttimpînurmă: Aşacăvoi continua. M-amdatjosdin pat şiamfăcut un pas, repetândfrazaîntruna: „Nu pot continua. Aşacăvoi continua.”

Paul se mândreacucartea lui, care reprezintă un apogeu aliubirii sale faţă de literatură (mi-amărturisitodatăcăpoeziaîllinişteamai multdecâtcuvântulScripturii) şi al capacităţii sale dea-şi transforma viaţaîntr-o povesteconvingătoareşiputernicădespre cum sătrăieştialături de moarte. Când Paul i-a trimis une-mail prietenuluisăucel mai bun în mai 2013, ca săîlinformezecă are cancer înfazăterminală, a scris: „Vesteabună e cădejaamtrăit mai multdecâtsurorileBronte, decât Keats şi Stephen Crane.Vesteaproastă e că nu am scrisnimicpânăacum.“Călătoriasaulterioară a fostuna de transformare. De la o vocaţieplină depasiune la alta, de la soţ la tatăşi, în final, de la viaţă la moarte,transformareasupremă care ne aşteaptăpetoţi. (din Epilogul scris de Lucy Kalanithi)

Despre Paul Kalanithi

Paul Kalanithi, neurochirurg și scriitor, s-a născut pe 1 aprilie 1977 la New York. A crescut în Kingsman, Arizona, după care a studiat literatura și biologia la Stanford University. A urmat studii aprofundate de istoria și filosofia științei și de medicină la University of Cambridge, absolvind cu distincția cum laude Yale School of Medicine.

S-a întors la Stanford pentru a-și continua rezidențiatul în neurochirurgie și studiile postdoctorale în neuroștiințe, obținând cea mai înaltă distincție a Academiei Americane de Neurochirurgie.

În anul 2013 a fost diagnosticat cu o boală terminală, despre care a scris în The New York Times și The Washington Post. În 2014 și-a încheiat rezidențiatul. A murit în martie 2015, în timp ce lucra la această carte, care a fost publicată de către soţia lui, Lucy.

Foto: Cu ultima suflare – nemira.ro

12
/05
/14

Miercuri, 14 mai, la ora ora 17.00, în Sala „Mircea Vulcănescu” a Bibliotecii Naţionale a României, va avea loc o dezbatere pe tema „Limba exilată şi epistolele ei”, pornind de la cel mai recent volum semnat de Norman Manea, Plicuri şi portrete, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărut de curînd la Editura Polirom.

07
/05
/14

La început, l-am văzut, cu adevărat, pe Florin Piersic Jr. pe scenă. Mi-a fost atunci greu să îl compar cu ceva cunoscut. Juca atât de firesc, felul în care dădea din mână, felul în care se mișca, într-o dezordine perfect controlată, totul îmi arăta că l-am întâlnit pe acela pe care îl căutam. Actorul.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

02
/05
/14

Secolul XIX a reprezentat o perioadă ȋnsemnată ȋn istoria literaturii spaniole. Ocupația franceză din primele decenii a știrbit avȃntul creativ al spaniolilor. Ȋn 1833 ȋnsă, moartea lui Fernando VII a prilejuit instalarea romantismului prin scriitori ca Ángel de Saavedra sau José Zorrilla. Și cum iubirea a reprezentat dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru romantici, ȋn anii 1800 au luat naștere numeroase opere valoroase din care se desprind povești diafane și drame psihologice inedite. 

30
/04
/14

În perioada 30 aprilie-18 mai 2014, Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, se va afla în România pentru mai multe întîlniri cu cititorii.

30
/04
/14

Admit: doar v-am ademenit cu acest titlu. Nu e ca și cum aș ști. Altfel, vă trimiteam ilustrate din Lanzarote sau ceva. Nu e cazul.

29
/04
/14

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui astăzi (29 aprilie), de la ora 19.00, o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei, care va avea ca subiect cartea „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut, aparută recent la editura Humanitas.

27
/04
/14

Rusia – controversată și ȋntinsă, țara marilor artiști și a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi ȋntr-o singură carte. Natalia Kliuceariova ȋși propune să-i capteze esența, sufletul alcătuit din frȃnturi de viață. Uneori triste, alteori posedȃnd o carismă neȋnțeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie ȋn care descoperi mereu ceva surprinzător.

26
/04
/14

Am citit abia acum, bărbat la 30 de ani, “De ce fierbe copilul în mămăligă” (Polirom, 2013). Am simțit, abandonându-mă unui entuziasm când insolent, când resemnat, inima îmbătrânindu-mi. Trăiesc de atunci ca și cum aș ști răspunsul la o întrebare care nu i-a fost pusă, de fapt, niciodată nimănui. M-am întâlnit cu Aglaja Veteranyi, autoarea, așa cum un drum îmbrățișează un alt drum la o răscruce.

19
/04
/14

Paisprezece titluri semnate de Gabriel Garcia Marquez au apărut în ultimii 20 de ani în România şi s-au vândut în peste 600.000 de exemplare, au declarat pentru agenţia Mediafax reprezentanţii editurii Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian.

18
/04
/14

Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

10
/04
/14

Astăzi, de la ora 18.30, la Librăria Dalles din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banus, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică, Însemnările mele, disponibile şi în ediţie digitală.

09
/04
/14

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, spitalizat pe 31 martie, din cauza unei infecţii pulmonare şi urinare, a fost externat marţi.

07
/04
/14

Dan Alexe a scris „Miros de roşcată amară şi alte povestiri” (Humanitas, 2014). Sunt puține paginile care se mai pot scrie de-acum la același nivel al limbii române în proza scurtă.