Cum scria Albert Camus la douăzeci și doi de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-scria-albert-camus-la-douazeci-si-doi-de-ani/

În 2018, a fost publicată la editura Polirom prima carte a lui Albert Camus, „Faţa şi reversul” (traducere din limba franceză de Irina Mavrodin).

Un articol de Andrei Crăciun|14 iulie 2019

Albert Camus a scris „Fața și reversul” (o carte de scurte proze) în 1935-1936, pe când avea douăzeci și doi – douăzeci și trei de ani. A fost publicată în Algeria, un an mai târziu.

Mulți ani, scriitorul a refuzat ca acest volum să fie reeditat, considerând că la vârsta aceea nu știa să scrie.

Sunt pe lume oameni, ca de pildă filosoful și eseistul francez Brice Parain, care dimpotrivă cred că aceasta este, pur și simplu, cea mai bună carte camusiană, fiind cea mai pură, izvorul tuturor marilor opere ale celui care a fost nobelizat la doar patruzeci și patru de ani.

Albert Camus avea să moară în 1960, la nici patruzeci și șapte de ani (într-un suspect accident), nu înainte de a fi acceptat să fie republicată prima sa carte, cedând acestui argument: cartea deja există, dar fiindcă este rară, a devenit foarte scumpă și este accesibilă doar celor bogați. Camus nu putea îndura o asemenea nedreptate.

Recitindu-și prima operă, avea să scrie așa: (…) opera unui om nu-i nimic altceva decât acest mers îndelung ce vrea să regăsească pe căile ocolite ale artei cele două sau trei imagini simple asupra cărora inima s-a deschis pentru prima oară.

Iată, așadar, cum putea să scrie domnul Camus la douăzeci și doi de ani (intertitlurile ne aparțin și explică fragmentele)

  1. Bătrânețea

Mergea pe străzi, cu pasul lui mărunt, dar încăpățânat. Era singur și bătrân. La capătul unei vieți, bătrânețea se simte ca o greață. Nu te mai ascultă nimeni. Bătrânul merge înainte, dă colțul unei străzi, se împiedică și e cât pe ce să cadă. L-am văzut. Toate astea sunt ridicole, dar ce-am putea face? Tot mai bine e în stradă decât la el acasă, în acele ceasuri când o fierbânțeală bolnăvicioasă îi ascunde chipul bătrânei și-l silește să stea singur în odaia lui.

  1. Rădăcinile Străinului

Trebuie să plec. Nu mai vreau să cobor acea pantă atât de primejdioasă. E drept că privesc pentru ultima oară spre golf și spre luminile lui și că spre mine urcă nu speranța unor zile mai bune, ci o indiferență senină și primitivă față de tot și față de mine însumi. Dar trebuie să sfărâm această curbă prea moale și prea ușoară. Și pentru asta am nevoie de toată luciditatea mea. Da, totul e simplu. Numai oamenii complică lucrurile. Să nu ni se mai spună povești! Să nu ni se mai spună despre condamnatul la moarte: Își va plăti datoria față de societate!”, ci: „O să i se taie gâtul”. Diferența pare mică. Totuși nu-i același lucru. Și apoi, există oameni care preferă să-și privească destinul în față.

  1. În Italia

Intru în Italia. Recunosc unul câte unul semnele ce-mi dau de veste că se apropie acest pământ făcut pe măsura sufletului meu. Sunt primele case cu țiglă coșcovită, primii butuci de viță-de-vie întinși pe un zid pe care au sărit stropi albăstrii de piatră vânătă. Sunt primele rufe întinse prin curți, dezordinea lucrurilor, îmbrăcămintea neglijentă a oamenilor. Și primul chiparos (atât de subțiratic, totuși atât de drept), primul măslin, smochinul prăfuit. Piețe năpădite de umbre în micile orașe italiene, ceasuri de după-amiază când porumbeii caută un adăpost, încetineală și lene; aici sufletul își tocește revoltele.

  1. Idealiștii care pun ordine în toate

La marginea orașului Alger se află un mic cimitir cu porți negre de fier. Dacă mergi până la capătul lui, descoperi valea, și în fund de tot, golful. Poți să visezi ceasuri în șir în fața acestei ofrande ce respiră odată cu marea. Dar când te-ntorci, dai peste o inscripție cu „Regrete eterne”, pe un mormânt părăsit. Din fericire, există idealiștii, care se pricep să pună ordine în toate.

  1. Prețul călătoriilor

Fără cabarete și fără ziare ar fi greu să călătorești. Un jurnal tipărit în limba noastră, un loc unde seara încercăm să ne apropiem de alți oameni ne îngăduie să ne mimăm, cu un gest familiar, pe noi înșine, așa cum eram la noi acasă, pe omul care am fost și care, de la distanță, ne pare atât de străin. Căci prețul călătoriei stă în frică. Călătoria năruie în noi un fel de decor interior. E cu neputință să mai trișezi – să te ascunzi în dosul orelor de birou sau de șantier (ore împotriva cărora protestăm și care ne apără atât de bine de suferința de a fi singuri).

Intru în Italia. Recunosc unul câte unul semnele ce-mi dau de veste că se apropie acest pământ făcut pe măsura sufletului meu. (Albert Camus)



12
/05
/14

Miercuri, 14 mai, la ora ora 17.00, în Sala „Mircea Vulcănescu” a Bibliotecii Naţionale a României, va avea loc o dezbatere pe tema „Limba exilată şi epistolele ei”, pornind de la cel mai recent volum semnat de Norman Manea, Plicuri şi portrete, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărut de curînd la Editura Polirom.

07
/05
/14

La început, l-am văzut, cu adevărat, pe Florin Piersic Jr. pe scenă. Mi-a fost atunci greu să îl compar cu ceva cunoscut. Juca atât de firesc, felul în care dădea din mână, felul în care se mișca, într-o dezordine perfect controlată, totul îmi arăta că l-am întâlnit pe acela pe care îl căutam. Actorul.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

02
/05
/14

Secolul XIX a reprezentat o perioadă ȋnsemnată ȋn istoria literaturii spaniole. Ocupația franceză din primele decenii a știrbit avȃntul creativ al spaniolilor. Ȋn 1833 ȋnsă, moartea lui Fernando VII a prilejuit instalarea romantismului prin scriitori ca Ángel de Saavedra sau José Zorrilla. Și cum iubirea a reprezentat dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru romantici, ȋn anii 1800 au luat naștere numeroase opere valoroase din care se desprind povești diafane și drame psihologice inedite. 

30
/04
/14

În perioada 30 aprilie-18 mai 2014, Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, se va afla în România pentru mai multe întîlniri cu cititorii.

30
/04
/14

Admit: doar v-am ademenit cu acest titlu. Nu e ca și cum aș ști. Altfel, vă trimiteam ilustrate din Lanzarote sau ceva. Nu e cazul.

29
/04
/14

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui astăzi (29 aprilie), de la ora 19.00, o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei, care va avea ca subiect cartea „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut, aparută recent la editura Humanitas.

27
/04
/14

Rusia – controversată și ȋntinsă, țara marilor artiști și a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi ȋntr-o singură carte. Natalia Kliuceariova ȋși propune să-i capteze esența, sufletul alcătuit din frȃnturi de viață. Uneori triste, alteori posedȃnd o carismă neȋnțeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie ȋn care descoperi mereu ceva surprinzător.

26
/04
/14

Am citit abia acum, bărbat la 30 de ani, “De ce fierbe copilul în mămăligă” (Polirom, 2013). Am simțit, abandonându-mă unui entuziasm când insolent, când resemnat, inima îmbătrânindu-mi. Trăiesc de atunci ca și cum aș ști răspunsul la o întrebare care nu i-a fost pusă, de fapt, niciodată nimănui. M-am întâlnit cu Aglaja Veteranyi, autoarea, așa cum un drum îmbrățișează un alt drum la o răscruce.

19
/04
/14

Paisprezece titluri semnate de Gabriel Garcia Marquez au apărut în ultimii 20 de ani în România şi s-au vândut în peste 600.000 de exemplare, au declarat pentru agenţia Mediafax reprezentanţii editurii Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian.

18
/04
/14

Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

10
/04
/14

Astăzi, de la ora 18.30, la Librăria Dalles din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banus, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică, Însemnările mele, disponibile şi în ediţie digitală.

09
/04
/14

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, spitalizat pe 31 martie, din cauza unei infecţii pulmonare şi urinare, a fost externat marţi.

07
/04
/14

Dan Alexe a scris „Miros de roşcată amară şi alte povestiri” (Humanitas, 2014). Sunt puține paginile care se mai pot scrie de-acum la același nivel al limbii române în proza scurtă.