“În dulcele stil clasic”, „Donul liniştit”, „Românismul, Catehismul unei noi spiritualităţi”, „Moara cu noroc”, „Leo Africanus” sau chiar… „Abecedarul” sunt cărţi care au trasat direcţii în personalitatea şi cariera actualilor lideri ai României. De Ziua Internaţională a Cărţii, revista Q Magazine a “interogat” câteva dintre personalităţile zilei pe tema cărţii preferate. Vă prezentăm mai jos scurte fragmente din acest demers.
Un articol de Petre Ivan|24 aprilie 2016
Despre carti, de Ziua Internațională a Cărții
Criticul literar Răzvan Voncu: O lecție de poezie
Am să vă vorbesc despre una dintre cărțile care mi-au modificat drumul în viață, determinându-mă, la 16 ani, să aleg Literele și cariera de critic literar.
Este vorba de volumul lui Nichita Stănescu din 1970, intitulat În dulcele stil clasic. Pe care l-am citit în lunga iarnă a anului 1985, când Ceaușescu, ca să facă economie de energie, a prelungit vacanța de iarnă și-a interzis circulația automobilelor. Stând, vrând-nevrând, acasă, am citit, între altele, această carte și mi-am spus: îmi doresc să devin critic literar, ca să pot scrie despre asemenea cărți. (…)
Rând pe rând, sub ochii noștri uimiți, Nichita se dezbracă de „hainele” poetice ale anilor șaizeci – tot de el croite -, și îmbracă, în joacă, anteriul lui Conachi și caftanele Văcăreștilor, jobenul și bastonul lui Bolintineanu, blănurile în care ieșea cu sania, la Mircești, Alecsandri. Încearcă și straie eminesciene, dar cu acea sfială cu care fiii probează prima dată cravata tatălui. (…)
Articolul integral, aici.
Gen.Nicolae Ionel Ciucă: Românismul,Catehismul unei noi spiritualități
Cartea „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, scrisă de Constantin Rădulescu Motru, în anul 1936 este cea pe care o îndrăgesc poate cel mai mult, nu pentru că o consider a fi o radiografie a societății noastre de la vremea respectivă, ci pentru faptul că o găsesc cât se poate de profundă și bazată pe o analiză, nu doar istorică, ci și socio-politico-militară a tot ceea ce au însemnat valorile societății românești până la momentul la care marele filosof a așternut pe hârtie propria-i perspectivă. Există și un argument emoțional pentru această alegere, și anume că păstrez unul dintre exemplarele primei ediții, din 1936.
Articolul integral, aici.
Ana Diculescu Șova, avocat : Abecedarul
Cartea pe care o iubesc cel mai mult și care m-a transformat este abecedarul.
Fără „cartea de citire și scriere” nu puteam intra în vraja Cărții, fie că aceasta era o culegere de descântece , fie o antologie de poezie, fie o istorie a literaturii universale văzute ca porți deschise de un copil sau adolescent spre lumea – simplă uneori, sofisticată în cele mai multe cazuri – în care urma să viețuiesc ca om matur.
Articolul integral, aici.
Istoricul Ioan-Aurel Pop: Literatura oferă „zborul gândului”
(…) În „Moara cu noroc” se vede o deznădejde a vieții rău trăite, împinse din cumințenie și smerenie spre semeție și bogăție prost agonisită. Tot tâlcul nuvelei – de forța narativă a unui roman – stă în fragmentul cuprins în primele pagini: „Timp de un ceas și jumătate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, și după ce ai coborât iar în vale, trebuie să faci un popas, să adapi calul ori vita din jug și să le mai lași timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iar mai departe locurile sunt rele”. Drumul acesta bun la început, urmat de pripor, de nevoia popasului și de locurile rele, are funcția simbolică a drumului vieții. Ghiță și cu Ana s-au avântat grăbiți spre „locurile rele”, fără să adaste și să asculte povața bătrânei, adică a vieții trăite, experimentate.
Articolul integral, aici.
Fostul premier Victor Ponta: „Leo Africanus”
(…) Și totuși…aleg nuvela „Leo Africanus” a lui Amin Maalouf, citită în versiunea sa orginală, în adolescența mea pariziană. (…)
Este cartea -și personajul- de la care am învățat cel mai mult că viața este un ocean rareori liniștit, că trebuie să te bucuri de acalmii, iar în fața furtunilor neașteptate te lupți să nu te îneci.
Articolul integral, aici.
Laura Andrei, Președintele Tribunalului București: „Donul liniştit” m-a zidit ca om
În casa părinţilor biblioteca ocupa locul central. Un zid de volume ce se înălţa din podea până în tavan. Din toate cărţile aflate acolo îmi amintesc viu două tomuri,cu coperţi roşii şi silueta desenată a unui călăreţ, ce m-au fascinat. Aveam cam 13 ani, iar tatăl meu mi-a spus că este mult prea devreme să citesc o asemenea carte. Nimic mai motivant decât acea interdicţie! Coperţile roşii adăposteau o capodoperă a literaturii universale, romanul „fluviu” „Donul liniştit”. Citit şi recitit cu entuziasmul adolescenţei, cu energia tinereţii şi cu înţelepciunea vârstei mature, „Donul liniştit” rămâne pentru mine, alături de „Război şi pace”, una din scrierile care m-au zidit ca om. (…)
Articolul integral, aici.
Foto: Despre cărţi, de Ziua Internațională a Cărții – Q Magazine
