Cartea „Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa, traducere din limba spaniolă de Mihai Cantuniari, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în 2019.
Un articol de Andrei Crăciun|8 aprilie 2019
Mario Vargas Llosa nu a fost blând cu Istoria lui Mayta. Îl consideră unul dintre romanele mai puțin reușite din fabuloasa sa carieră literară.
E adevărat, Istoria lui Mayta nu este cât Orașul și câinii sau Mătușa Julia și condeierul. Pe de altă parte, acestea sunt cărți pe care nu puteau să le dea zece scriitori din tot secolul XX. Nici măcar Llosa însuși mereu.
Nuanțele
Fără să fie un Everest, Istoria lui Mayta este o carte care ne folosește pentru a mai adăuga nuanțe la secolul XX. După cum știm, nuanțele nu ne prisosesc în a înțelege ceva din trecerea oamenilor pe pământ.
Istoria lui Mayta spune povestea unui revoluționar troțkist, Alejandro Mayta. Un comunist, deci. Un comunist care credea în revoluția continuă, deci.
Revoluția acestuia a eșuat, figura sa nu a apucat să intre în legendă. El nu a fost un Fidel Castro. El nu a fost un Che Guevara. Mayta nu a sfârșit nici ca martir, nici ca dictator.
A rămas doar un troțkist marginal din anii `50, care n-a apucat să mai facă o insurecție armată în Anzi.
De unde veneau fanaticii care au crezut în utopie?
Mario Vargas Llosa scrie o lucrare cu înțelegere față de sărăcia care ne-a dat istoria fanaticilor care s-au încrezut în utopie (pe atunci, fanaticii nici măcar nu știau că regimul politic visat de ei este o sângeroasă utopie).
Mizerabilă metropolă era acea Lima care i-a marcat epoca lui Mayta. Am fost cândva în Lima, Perú, și mi s-a părut că e o lume construită fidel din însemnările din cărțile lui Llosa. Am găsit un oraș splendid și ruinat, unul dintre cele mai fascinante și mai periculoase locuri de pe fața pământului. Un paradis fragil, mutilat de gunoaie, câini maidanezi, droguri și violență.
O baie, ca burghezii
Visul lui Mayta în anii `50 era acesta: să își permită să facă, fie și din când în când, o baie, ca burghezii. Nu-și permitea însă decât să-și țină picioarele într-un lighean cu apă rece, adusă de departe.
Mayta a fost un revoluționar periferic, activând în grupuri tot mai mici și mai ridicole. Când i s-a dat ocazia acțiunii, și-a ratat revoluția.
Povestea e lungă, Mayta va fi și trădat și încarcerat și învins, și va ajunge să-și trăiască anii din urmă tot într-o casă fără apă.
Ratarea și succesul
Nu devoalez subiectul cărții, Llosa e limpede de la început: scrie istoria unei ratări și e bine că ni se readuce în atenție această istorie (publicată inițial în 1986), acum când lumea a căzut într-o căutare frenetică a succesului în înțeles consumerist. Trăim o eră a obiectelor – am uitat că pe lume mai există și idei.
Istoria lui Mayta vine să ne arate că utopia cea mai seducătoare din secolul XX a fost o religie care a înlocuit în atâtea suflete vechile religii.
Greva foamei în solidar cu săracii lumii
În adolescență, Mayta, catolic fervent, a intrat într-o grevă a foamei, în solidar cu toți săracii lumii care nu aveau ce pune pe masă.
Forța comunismului (ca a tuturor religiilor) a stat – și Llosa a înțeles-o – în maniheism, în împărțirea lumii între buni și răi. În ochii comuniștilor, ei erau – desigur – binele, iar răul trebuia stârpit. Era – în această falsă logică – justificată stârpirea contrarevoluționarilor.
Și poate cea mai groaznică descoperire pe care o face troțkistul Mayta aceasta este: că lumea nu se împarte doar între buni și răi.
Nuanțe.
Puritatea și căderea în irealitate
Din cartea aceasta rămân cu o altă idee mare, idee llosiană, care, de asemenea, ne este utilă în această epocă înclinată spre adorație neîntemeiată: când cauți în politică puritatea, cazi în irealitate.
Istoria lui Mayta este un bun roman politic, o căutare de a înțelege ițele unui timp foarte complicat.
Încercarea lui Llosa este nobilă. Iar Istoria lui Mayta este o carte salvată tocmai de autenticitatea acestei căutări.
Visul lui Mayta în anii `50 era acesta: să își permită să facă, fie și din când în când, o baie, ca burghezii. Nu-și permitea însă decât să-și țină picioarele într-un lighean cu apă rece, adusă de departe.
