Dorel Vişan – Cinci roluri esenţiale în cinema
https://www.ziarulmetropolis.ro/dorel-visan-cinci-roluri-esentiale-in-cinema/

Dorel Vişan a debutat târziu în cinema, după vârsta de 35 de ani, însă a devenit rapid unul dintre cei mai distribuiţi actori români, activ şi astăzi. În patru decenii de carieră cinematografică, a făcut zeci de roluri în filme şi a lucrat cu mari regizori din generaţii diferite.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 decembrie 2015

La mijlocul anilor ’70, Dorel Vişan a ajuns să facă film după circa un deceniu de actorie de teatru la Cluj, unde fusese angajat după absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti şi unde a continuat să joace pe scenă în paralel cu activitatea din cinema.

A avut roluri în peste 50 de filme, iar printre regizorii cu care a lucrat se numără mulţi dintre cei mai importanţi autori români de cinema, din generaţii diferite: Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Dan Piţa, Iosif Demian, Mircea Veroiu, Stere Gulea sau Cristian Mungiu.

A avut numeroase roluri principale, dar a interpretat şi mai multe personaje secundare. A fost, de cele mai multe ori, preot, poliţist, primar, preşedinte de CAP sau secretar de partid, demnitar în post-comunism, director de fabrică, dar şi militar, ţăran sau miner. A jucat chiar şi personalităţi, cea mai cunoscută fiind Ion Creangă.

Inevitabil, o carieră atât de bogată, întinsă pe patru decenii tulburi ale cinematografiei române, a însemnat, pe lângă apariţia în filme remarcabile sau cel puţin vizionabile, şi destule roluri în producţii de duzină, de propagandă sau pur şi simplu lipsite de valoare.
Toate însă au consolidat, pe merit, faima unui actor dotat cu o forţă a jocului impresionantă, cu un lăudabil simţ al naturaleţii, dar şi cu o înclinaţie specială spre roluri de compoziţie.

În cele mai bune interpretări ale sale, a ştiut să nuanţeze discret personaje aflate în poziţii de autoritate, relevându-le slăbiciunile sau ridicolul. A reuşit de asemenea să arate tăria şi inteligenţa unor protagonişti – oameni simpli – aparent vulnerabili. Fiecare personaj al său, chiar şi cele malefice sau hâtre, dezvăluie, datorită unei interpretări actoriceşti întotdeauna credibile, nebănuite resurse de umanitate şi de bonomie. Un actor care s-a luptat, în cuvintele regizorului Iosif Demian, „să ducă la capăt fiecare „atentat” împotriva manierismului”.

Am ales cinci roluri care pot fi definitorii pentru stilul lui Dorel Vişan. Nu sunt doar interpretări diferite şi foarte bune, recunoscute ca atare. Dar sunt parte a unor filme la rândul lor îndrăzneţe şi rezistente la proba timpului, aceste calităţi fiind printre criteriile principale de selecţie. Patru sunt roluri principale, iar unul este secundar. Trei sunt interpretări cunoscute de un public mai larg (în filme de Mircea Daneliuc şi Stere Gulea), în timp ce două sunt apariţii în filme nedreptăţite ale cinematografiei române din timpul comunismului şi demne de a fi (re)descoperite, ambele regizate de Iosif Demian.

O lacrimă de fată (1980) – Iosif Demian

În acest film (foto sus) puţin cunoscut dar extrem de modern, unul din cele mai bune din cinematografia română, Dorel Vişan interpretează, cu eleganţă, echilibru şi în special reţinere, un anchetator care, împreună cu asistentul său, ajunge într-un sat de pe Valea Mureşului pentru a investiga moartea suspectă a unei tinere, tehnician agronom, stând de vorbă cu persoanele care au cunoscut-o şi cu simplii săteni (majoritatea „jucaţi” de ţărani autentici).

Interpretarea în cheie cât mai realistă se contopeşte în stilul special al acestui film în care Iosif Demian favorizează elipsele, discontinuitatea, fragmentarul, totul ducând spre un demers deconstructivit în căutarea adevărului. Dorel Vişan creează un personaj care impune respect, nu datorită funcţiei, ci prin firescul său.

Baloane de curcubeu (1982) – Iosif Demian

dorel visan baloane de curcubeuDorel Vişan joacă un personaj comic cu momente de seriozitate, un preşedinte hâtru de CAP prins între iubirea faţă de o tânără – care îi este „furată”, imediat după nuntă, de un rival din sat – şi datoria de a conduce o comunitate pestriţă, un univers (cinematografic) închis şi cu propriile reguli.

Este unul din foarte puţinele filme burleşti ale cinematografiei române, iar acest discurs propus de Iosif Demian, care face trimiteri inclusiv la tradiţia slapstick-ului, impune un joc special al actorilor, care mimează o anumită lejeritate şi care sunt puşi în situaţii de vulnerabilitate.

Iar Dorel Vişan face unul din cele mai bonome personaje ale carierei sale, uşor de ţinut minte şi de îndrăgit.

Moromeţii (1987) – Stere Gulea

Când se vorbeşte de acest film-cult, prima calitate care este adusă în discuţie o constitutie distribuţia plină de nume mari. Dorel Vişan îl joacă pe Bălosu, vecinul ceva mai înstărit al lui Ilie Moromete. Este singurul rol secundar din cele cinci alese, însă, din nou, talentul, creativitatea, instinctul şi experinţa îl ajută pe Dorel Vişan să facă un personaj rămas în memoria cinefilă.

dorel visan morometii.php

Cu pălărie, cu vestă peste cămaşa albă, cu mustaţă şi cu un ochi suferind, dar, mai ales, cu siguranţa unei situaţii materiale mai bune, Bălosu devine, prin jocul discret şi sigur al lui Dorel Vişan, un personaj extem de autentic. Un cap de familie a cărui siguranţă este zdruncinată de răzvrătirea fetei sale Polina.

Iacob (1988) – Mircea Daneliuc

iacob dorel visanEste, probabil, cel mai consistent rol al său.

Datorită scenariului şi mai ales regiei lui Mircea Daneliuc, lipsită, ca întotdeauna, de preţiozitate, dar în căutarea voluptoasă a autenticităţii, Dorel Vişan face din minerul Iacob un personaj viu, complex, tuşant.

Un personaj credibil, cu răutăţi şi răbufniri violente, dar şi cu frici şi dileme, a cărui moarte tragică din final – după ce rămâne singur, în noaptea de Crăciun, într-un funicular deasupra unui hău îngheţat – aruncă o altă lumină asupra existenţei sale de până atunci. Un joc actoricesc bogat în nuanţe şi tonuri şi capabil să dea profunzime psihologică personajului.

Senatorul melcilor (1995) – Mircea Daneliuc

În acest film cu care Mircea Daneliuc a fost prezent la Festivalul de la Cannes, Dorel Vişan interpretează unul din personajele obsesive ale cinematografiei române post-revoluţionare: politicianul – care, prin fişa postului imaginată de mulţi cineaşti, trebuie să fie veros, grotesc, demn de cel mai profund dispreţ.

senatorul melcilor dorel visan
Excesivul senator Vârtosu are toate aceste „calităţi”, plus doze separate de cinism, emfază şi ridicol. Prin jocul său dezinvolt, a cărui aparentă lejeritate camuflează construcţia atentă a personajului, Dorel Vişan îşi salvează protagonistul de la schematism şi caricaturizare. Îl face caraghios, îl umanizează, nu însă până într-acolo încât să devină şi simpatic.

Un rol de compoziţie, pe care Dorel Vişan îl va relua şi în alte filme, în forme mai accentuate sau mai discrete.

28
/09
/14

Festivalul de film documentar Docuart Fest începe  pe 1 octombrie, ora 17:00, când publicul este invitat să vadă  realitatea surprinsă și văzută de studenții UNATC, în trei dintre cele mai premiate documentare ale lor.

26
/09
/14

Cinci filme intense regizate de cineaste sau axate pe personaje feminine puternice vin în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie), la Cinema Patria, Cinema Studio și Elvira Popescu. Două dintre ele au obținut premii importante la Cannes: Le Meraviglie a câștigat Marele Premiu, iar Party Girl – Camera d’Or.

25
/09
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Dolce far niente” (1998) este cel mai puţin cunoscut film al lui Nae Caranfil, nedreptăţit de lipsa unei distribuţii în România. Însă complexitatea construcţiei şi amestecul de umor caranfilian şi dramă de epocă în stil italian îl recomandă ca unul dintre cele mai reuşite filme ale regizorului.

25
/09
/14

La cea de-a noua ediţie a festivalului Anim’est, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, animaţia e colorată în accente regale: şcoala invitată oficial la Bucureşti este Royal College of Art, din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume.

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

19
/09
/14

Începând cu primul weekend din octombrie, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est deschide, la cea de-a noua ediţie, împreună cu cei de la Calup, porţile unei noi locaţii-gazdă: o frumoasă casă istorică ridicată în anii’40 la numărul 46, pe strada Jean Louis Calderon, devine Re:Animation Hub.