Care este legătura dintre Seinfeld şi o tumoare pe creier? Adrian Novac ne invită să descoperim răspunsul în romanul său de debut, „Eu, Seinfeld şi tumoarea”, inspirat din propria sa întâlnire cu „apocalipsa medicală”.
Un articol de Teodora Gheorghe|6 ianuarie 2014
CRONICĂ DE CARTE Care este legătura dintre Seinfeld şi o tumoare pe creier? Adrian Novac ne invită să descoperim răspunsul în romanul său de debut, „Eu, Seinfeld si tumoarea“, inspirat din propria sa întâlnire cu „apocalipsa medicală“.
Pentru Andrei, anul 2012 aduce, într-adevăr, sfârşitul unei lumi. Existenţa sa de om perfect banal se cutremură când află că are un neurinom, sau, după cum ne informează chiar împricinatul, “Un creier mai mare decât al lui Einstein”.
Întreg universul său, până atunci neclintit, începe să deraieze de la axa liniştii rutiniere, iar protagonistul îşi începe marea călătorie în labirintul spaimelor.
Şi cum ar putea fi altfel, când la capătul tunelului îi face cu ochiul doamna cu coasa? În rest, se poate considera un tip norocos. Acasă îl aşteaptă Melania, soţia iubitoare şi cei doi copii, Eva şi Matei.
Un prieten face rost miraculos de o sumă indecentă de bani, care îi permite să vadă viaţa în nuanţe mai puţin sumbre, graţie doctorului Samii, binefăcătorul său din Germania.
Simona, îngerul din spatele tastelor, îi trimite e-mailuri în care îl călăuzeşte pe calea cea bună prin sfaturi spirituale.
În ciuda înlănţuirii mai mult sau mai puţin bizare de întâmplări băftoase, Andrei se loveşte (nu doar cu capul) de ostilitatea unei societăţi în care nu numai oamenii sunt bolnavi, ci şi sistemul medical.
Cucuiul de indiferenţă rezultat din impact se evaporă abia când paşii îl poartă în afara ţării. Până atunci, coşmarul include priviri răutăcioase, grimase intimidante, o lipsă stupefiantă de empatie şi, surprinzător sau nu, o psihiatră irascibilă cu vocabular licenţios.
Eu, Seinfeld si tumoarea, de Adrian Novac
Adrian Novac îşi condimentează textul cu un cinism încântător. Ştie că la urma urmei, când moartea bate la uşă, a-ţi plânge de milă nu e varianta cea mai sănătoasă.
Umorul lui se încadrează într-o categorie aparte, a învingătorilor cerebrali şi autoironici.
În povestea cu iz biografic, sarcasmul reprezintă metoda cea mai eficientă de supravieţuire: „Hm, habar n-aveam că există peste un milion de pagini doar pe Google.com despre această tumoare. Noroc cu boala, că mai află omul una, alta.”
Războiul tragi-comic dintre om şi tumoare oferă o lecţie importantă tuturor celor care se simt copleşiţi de apăsarea unui destin aparent implacabil: nimic nu este imposibil, chiar dacă te afli în plină apocalipsă. Orice sfârşit aduce cu sine o renaştere.
„Dacă sunteţi curioşi cum am tras lozul medical necâştigător şi am ajuns, în final, să spun fericit Dear brain tumor. F*ck you. I won, citiţi romanul meu de debut”, ne spune Adrian Novac.
Foto cu Seinfeld și „Eu, Seinfeld si tumoarea” – wikipedia, Facebook
