„Exploziv” lent, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova
https://www.ziarulmetropolis.ro/exploziv-lent-la-teatrul-national-marin-sorescu-din-craiova/

În recenta premieră a spectacolului cu piesa “Exploziv”,  în regia lui Andrei Măjeri, de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, acţiunea se petrece în mare parte într-o şcoală.  Proiectul spectacolului este câştigător al ediţiei a V-a a concursului de proiecte regizoral-scenografice, organizat în 2015 de Naţionalul craiovean.

Un articol de Monica Andrei|2 februarie 2016

Tulburarea psihică numărul unu a societății este inadaptabilitatea emoţională, care tinde  să accentueze un conflict interior aflat între egoism (rivalitate, competiţie acerbă, agresivitate) şi umanitarism. Reechilibrarea emoţională începe prin a conştientiza faptul că a trăi într-un timp supus competiţiei incită în fiecare om rivalitatea.

În învăţământ se inovează greu. Peste tot în lume există un învăţământ informaţional. Se transmit cunoştinţe generale şi speciale. Educaţia din şcoli nu include şi aspecte revelatorii, pentru că fenomenul presupune alt tip de cunoaştere.  Învăţământul revelatoriu nu presupune un aspect miraculos sau paranormal, ci, dimpotrivă, o perfectă normalitate: formează caracterul, gândirea pozitivă, ridică pragul de toleranţă la frustrare, întăreşte echilibrul fiinţei, claritatea mentală. Nicio programă nu a introdus studiul unor metode pentru stimularea morală, deblocarea energiilor inhibate. Adică un mod de a sădi speranţe în om, de a programa mintea cu scenarii pozitive. Activare psihică prin plantarea unui sens în mijlocul non-sensului.

Din inadaptabilitatea emoţională se nasc marile conflicte interioare şi marile drame ale adolescenţilor şi ale oamenilor, în general. În situaţii de criză adolescentul apucă drogurile, alcoolul şi, în cel mai bun caz  mâncarea, care, în exces, dăunează la fel de rău sănătăţii ca și celelalte tentaţii.

Am scris toate acestea deoarece, în recenta premieră a spectacolului cu piesa “Exploziv”,  în regia lui Andrei Măjeri, de la Teatrul Naţional “Marin Sorescu”  Craiova, acţiunea se petrece în mare parte într-o şcoală.  Proiectul spectacolului este câştigător al ediţiei a V-a a concursului de proiecte regizoral-scenografice, organizat în 2015 de Teatrul Naţional “Marin Sorescu” Craiova.

Piesa este scrisă de Elise Wilk, o tânără dramaturg, cu ambiţia măreaţă şi nefondată,â de a “reinterpreta” modern “Bacantele”, după cum scrie în caietul program al spectacolului, ca o legătură cu ce se întâmplă în şcolile româneşti. În realitate, piesa lui Euripide nu are nicio legătură cu subiectul celei scrise de autoarea amintită.

Gândind altfel, spectacolul poate avea succes la un anume segment de public. Este adevărat că unii vin la teatru şi vor să vadă pe scenă “spectacolul” lor de acasă, de la şcoală sau de la serviciu, iar alţii aşteaptă să fie contrazişi. În primul caz, succesul este garantat, iar, în al doilea, nu. Piesa scrisă de Elise Wilk e un text slab care reflectă superficial problemele adolescenţilor români şi mai ales de la şcoală.

unspecifiedDenis (Cătălin Miculeasa) este băiatul fatal şi agresiv cu părul verde, cu pantaloni în carouri şi ghete pestriţe. E îndrăgostit de psihologul şcolii (Nataşa Raab), iar după el sunt înnebunite toate fetele. Numele lui cu inimioare şi alte poze este scris şi în toaleta şcolii. Toate scenele se derulează în jurul lui. Finalul piesei anunță sinuciderea fiului psihologului şcolii.

Nişte dulapuri devin pe rând toaleta şcolii, clasa elevilor, vestiarele, sala de sport, cabinetul psihologului. Spectacolul este salvat prin soluţia regizorului Andrei Măjeri şi a scenografei Alexandra Panaite. Cei doi se corelează în idei și fac un spectacol  cât de cât pentru scenă.

Tinerii actori  din spectacol ce interpretează elevii şi profesorul (Marian Politic, Raluca Păun, Romaniţa Ionescu, Ioana Manciu, Monica Ardeleanu, Alex Calangiu, Ştefan Cepoi, Cătălin Miculeasa, Andrei Ştefănescu) s-au “aşezat” bine în roluri, păstrându-şi spontaneietatea şi farmecul scenic.

În rolul psihologului, marea actriţă Nataşa Raab joacă inspirat, deși nu este un rol pentru nivelul ei. Sperăm ca în viitor să o vedem distribuită şi în alte roluri pe măsura talentului său, la teatrul amintit.
FOTO: Bogdan Dănescu, Dragoș Mălăescu

06
/09
/14

Teatrul Nottara pregăteşte pentru noua stagiune, premiere ale unor regizori de succes, ediţia a doua a Festivalului Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, expoziţii, aniversări şi alte evenimente inedite. O parte dintre producţiile teatrului vor participa în acest an, la festivaluri în ţară sau vor avea turnee în străinătate. 

06
/09
/14

Primăria Municipiului București, prin Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Asociaţia Culturală “Pro Valores” și Radio România Cultural vă invită în perioada 4 – 12 octombrie 2014, la un regal poetico – muzical.

05
/09
/14

Radio România Muzical şi Ministerul Educaţiei Naţionale au semnat un protocol de colaborare în cadrul căruia proiectul "Ascultă 5 minute de muzică clasică" devine program naţional în şcoli, începând cu anul şcolar 2014-2015.

05
/09
/14

A mai rămas o zi până la startul primei ediții a Festivalului de Artă și Cultură Urbană Creative Fest. În primul weekend al toamnei, între 16:00- 23:00, în Parcul Tineretului (Aleea Centrală), bucureșteni de toate vârstele sunt invitați să celebreze creativitatea alături de unii dintre cei mai talentați artiști.

05
/09
/14

CRONICĂ DE FILM Adaptare a celebrei nuvele a lui Panait Istrati, „Kyra Kyralina” este reconfirmarea epuizării ca regizor a lui Dan Pița, în pofida insistenței sale de a dovedi contrariul. Un film livresc, fără suflu și departe de a reda pasiunile ucigătoare care domină povestea din sursa literară de inspirație.

05
/09
/14

Debut în forţă, la cea de-a cincea ediție a Les Films de Cannes à Bucarest (24 și 30 octombrie), care programează în deschidere unul dintre cele mai puternice filme lansate anul acesta la Cannes, Leviathan, în regia lui Andrei Zviaghințev.

05
/09
/14

Recitesc, la nici jumătate de deceniu de la apariție, “Harta și teritoriul”, de Michel Houellebecq. Nu obișnuiesc să recitesc atât de repede. Și atunci, de ce?