Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deşi sentimentală.
Un articol de Andrei Crăciun|17 septembrie 2015
Îi (re)cunoașteți, desigur, vocea lui Florin Piersic jr. Pentru un actor, vocea este foarte importantă. Nu mai puțin importantă este vocea pentru un scriitor. De aceea, cel mai sigur semn că ne aflăm în fața unui scriitor, a unui scriitor adevărat vreau să spun, este puterea vocii sale – teribilul ei ecou în fiecare cuvânt scris.
Florin Piersic jr. are o voce care se recunoaște și în scris. Timbrul său este inimitabil. Iar dacă ai încerca să îl imiți, repede, irevocabil, ai decădea în ridicol. El își exprimă ideile fără introduceri ample. El are puterea conciziei. Acesta este un talent care nu multora li s-a dat. Florin Piersic jr. poate să spună o poveste într-o frază, el poate să spună o poveste chiar și într-o propoziție, ba chiar și într-o singură literă, și aceea șoptită.
Textele pe care le veți citi în această carte sunt fie inedite, fie publicate în reviste în care există încă suficientă înțelepciune încât să le fi cuprins. Florin Piersic jr. scrie un jurnal imaginar al unor aventuri obișnuite, el își continuă operele sale cumplite cu un pas – nu înainte, dar nici înapoi; el își continuă destinul cu un pas lateral, ca într-un dans căruia doar el îi cunoaște regulile.
Pe scurt, Florin Piersic jr. scrie un text în interiorul căruia e întotdeauna un alt text, care rămâne nescris, dar care se simte. Cei mai norocoși îl simt până în adâncul cordului.
În prozele sale, Florin Piersic jr. ironizează, se autoironizează, își râde de el, de barba lui preistorică, de maimuță, de barba lui nebărbierită de când era el mic, de părul lui ciufulit, care stârnește revolta neo-conservatoarelor din orice scară de bloc, în textele sale, îndeobște, e lovit în cap cu diferite obiecte, mai ales mingi de fotbal. Este propriul personaj, dar nu întotdeauna, nu întotdeauna.
El se tratează cu umor, așa cum fac toți oamenii inteligenți, dar nu uită niciodată că o poveste este – în definitiv – o excursie în epicentrul unei sensibilități. Dacă v-a stârnit un zâmbet, e foarte posibil ca în următoarea proză, Florin Piersic jr., un minunat ticălos cunoscător al intimității afacerilor noastre de inimă, să vă stoarcă o lacrimă. Așa e el.
