Mama, o expoziție cu îngeri fără aripi
https://www.ziarulmetropolis.ro/mama-o-expozitie-cu-ingeri-fara-aripi/

O expoziţie inedită a avut vernisajul pe 8 martie, la Centrul Cultural Casa Artelor, o expoziţie intitulată „Mama. Eseu despre iubire”, în cadrul căreia 21 de artişti s-au lăsat fotografiaţi de Cătălina Flămînzeanu, alături de mamele lor.

Un articol de Monica Andronescu|9 Martie 2017

Oana Pellea, Alice Barb, George Ivașcu, Florin Piersic Jr, Lia Bugnar, Mariana Cămărășan, Tudor Istodor, Șerban Pavlu, Chris Simion, Medeea Marinescu, Anghel Damian, Maria Obretin, Ioana Calotă, Florina Gleznea, Carol Ionescu, Istvan Teglas, Ana Ularu, Ioana Mărcoiu, Carla Maria Teaha, Irina Sârbu, Marcela Motoc sunt artiștii care au acceptat provocarea Cătălinei Flămînzeanu, de a se lăsa portretizați alături de mamele lor, unele actrițe celebre. O provocare ce s-a materializat în expoziția găzduită de Centrul Cultural Casa Artelor, până pe 22 martie, și de Teatrul Metropolis între 23 martie și 23 aprilie.

Imagini emoționante, care dezvăluie tandrețe și, privite cu atenție, lasă să se ghicească mici secrete, fotografiile au adunat un public numeros în seara de 8 martie când a avut loc vernisajul, la care au participat o mare parte dintre cei care au acceptat invitația Cătălinei Flămînzeanu.

„Vă urez bun venit la Casa Artelor și vă urez la mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor și în mod absolut special tuturor mamelor. Cred că această seară este o seară a îngerilor”, a deschis Alice Barb evenimentul. „Este o seară pe care Cătălina a dedicat-o mamelor a 21 de artiști, o expoziție frumoasă și emoționantă, plină de gingășie, cu un mesaj teribil de puternic, o expoziție frumoasă în totalitatea ei, care nu ar fi ieșit așa dacă ea însăși nu ar fi fost mamă. Cred că cine face copii atât de frumoși și-i crește atât de frumos nu poate să facă decât niște expoziții extraordinare pentru că știe să vadă frumosul”, a mai spus Alice Barb, ea însăși una dintre protagonistele expoziției.

IMG_2599„Cătălina a văzut prin noi, dincolo de noi, a văzut poveștile noastre și, mai presus de orice, a văzut că mamele noastre sunt îngerii noștri păzitori și expoziția din această seară, pe care suntem onorați s-o găzduim, este un prilej oferit de ea pentru ca noi să vedem aripile nevăzute ale acestor îngeri. Cuvintele sunt mult prea mici ca să le mulțumim mamelor noastre pentru tot ce-au făcut și continuă să facă și atunci când încă există lângă noi, dar și când nu mai sunt lângă noi și ne acoperă cu aripile lor de îngeri. Aș vrea să închei cu ceva ce mama mea mi-a spus azi la plecarea încoace. M-a întrebat unde plec. I-am spus: „Mă duc la o expoziție.” „Despre ce este expoziția?” „E o expoziție despre iubire.” „Păi atunci să iubim”, mi-a zis, „oricum, e singurul lucru important din viață”.

Cătălina Flămînzeanu, vizibil emoționată, le-a mulțumit tuturor celor prezenți și tuturor celor care i-au acceptat provocarea. „Mulțumesc tuturor celor care au acceptat să facă parte din acest proiect, emoția ne-a adus pe toți împreună aici, iubirea se pare că unește inimi frumoase. Mă bucur că frumosul din oameni ne-a adus pe toți aici”, a spus ea.

Fiecare dintre fotografiile expuse în cadrul expoziției este însoțită de câteva cuvinte ale protagonistului, despre relația cu mama…

„Am privit din cer și mi-am ales părinții. Pe urmă am venit pe lume și i-am adorat. Au plecat în cer și îi ador. Mama este iubirea vieții mele pentru toate eternitățile. Tata la fel. În fotografia de mai sus țin în brațe un portret al mamei, făcut de tata, iar eu sunt fotografiată cu ei de fata frumoasă care mi-e tare dragă. Deci în fața ta, celui care ne privești, suntem 4: Amza, Domnica, Oana și Cătălina. Și uite-așa, Cătălina mi-a intrat în viață și în familia mea de suflet și tare drag mi-e de ea și de Talentul și de Lumina ei” sunt cuvintele actriței Oana Pellea, care a fost prezentă aseară la vernisaj.

Una dintre cele mai emoționante imagini, însoțită cu siguranță de cele mai emoționate cuvinte, este cea a regizoarei Alice Barb, alături de mama ei Maria Nagy:

„Mama mea are Alzheimer. Nu mă mai recunoaște. Într-o zi am întrebat-o:

-Mami, tu chiar nu mai știi cine sunt eu?

Mi-a răspuns:

-…nu.

-Dar cine ești tu mai știi?

-…da. Eu sunt îngerul tău fără aripi.

Această expoziție este despre aripile nevăzute ale mamelor noastre.”

IMG_2510Scurt și intens este mesajul lui Florin Piersic Jr. alături de Tatiana Iekel, o superbă imagine împreună, pe care merită cu siguranță s-o vedeți la fața locului: „Mother, do you think they’ll like the song?”

Actorul George Ivașcu spune doar câteva vorbe. Care conțin totul: „Ea m-a dus prima oară la TEATRU. Datorită ei m-am îndrăgostit de TEATRU. Ea m-a încurajat în clipele mele de deznădejde. RESTUL E TĂCERE! ÎȚI MULȚUMESC, MAMĂ!”

Cuvintele Liei Bugnar însoțesc o imagine superbă, una dintre cele mai frumoase din întreaga expoziție: „Ideea Cătăline e, ca toate lucrurile simple, nu numai frumoasă, dar și eficientă. Cum poți să vezi mai tare esența unui om decât așezându-l lângă omul din care el a venit pe lumea asta? Deci Cătălina s-a gândit să ne facă un fel de portrete văzute enorm și simțite monstruos. Nici dacă ne fotografia în pielea goală nu eram mai dezveliți decât cu mamele lângă noi. Cât despre relația mea cu mama, nu mi se pare mare lucru c-o iubesc, mare parte din populația globului își iubește mama. Ce e interesant și valoros este că o plac. Pur și simplu îmi place de ea. E haioasă, bună, isteață foc și iubește viața cu toate ale ei. Cred că aș fi plăcut-o și dacă nu era mama (poate chiar aș fi plăcut-o mai mult). Da, îmi place de maică-mea, întotdeauna mi-a plăcut și asta mi se pare un mare noroc.”

IMG_2638La fel și cuvintele Mariei Obretin, pierdută toată într-o îmbrățișare de copil: „Mama mea este plină de iubire și griji, mama mea a visat pentru mine mai mult decât am îndrăznit eu vreodată. În ea sunt toate lecțiile de iubire, generozitate, căldură, lumină, bucurie. O iau des în brațe, să risipim grijile, să rămână doar iubirea.”

Tudor Istodor și Maia Morgenstern… Și câteva vorbe… „O iubesc de mor pe mama, și ca artist, dar în primul rând ca mamă. PS. Mami, mai vreau murături cu miere, alea care ți-au ieșit ție cel mai bine.”

Fotografii Laura Dobre

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

22
/11
/18

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

24
/10
/18

TURISM CULTURAL Știam despre războiul de la Sarajevo din documentare, din filme, din presă. Imaginile cu clădiri în flăcări, cu oameni disperați, agățați de ziduri, cu bombe care explodează în plină stradă, cu oameni care suferă atroce, existau undeva în memoria mea de adolescentă, bine și adânc îngropate.

14
/10
/18

METROPOLIS SPECIAL Între 3 și 7 octombrie, pășeai prin Iași ca pe tărâmul literaturii. Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași transformase orașul în spațiul fermecat în centrul căruia întâlneai la tot pasul scriitori, iar dacă aveai noroc aceștia erau Jón Kalman Stefánsson, Jonathan Franzen, Veronica Roth...

25
/09
/18

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internațional dedicat lecturii, desfășurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – așadar, o dare de seamă.

09
/09
/18

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

Page 1 of 1012345...10...Last »