Horaţiu Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, este convins că se mai fac mari spectacole româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating.
Un articol de Corina Vladov|15 iulie 2013
Horaţiu Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, că se mai fac mari spectacole româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating.
Actorul vorbeşte tranşant despre prostie, dogmă şi mediocritate, în cartea „O poveste cu Horaţiu“ de Doina Papp, apărută la Editura Allfa.
Iată câteva opinii ale lui Horaţiu Mălăele:
„Mi-a plăcut o vorbă a unui prieten, pe care am tot amintit-o în contexte diferite: «Sunt oameni atât de proşti încât nici nu pot să traverseze strada. Ei se nasc, trăiesc şi mor pe acelaşi trotuar»“.
„Am jucat peste tot în lume pentru comunităţile româneşti şi pentru doritorii băştinaşi, din China până în Australia, din Madagascar până în vestul sălbatic al Americii. Nu ştiu dacă am fost prins în conceptul de multiculturalitate, important este că am cunoscut oameni esenţiali cu care am legat prietenii dinamice, am văzut lumea şi, la rândul ei, ea m-a văzut pe mine.
Teatrul european este multiform, într-o continuă agitaţie şi schimbare. Teatrul românesc a rămas în găleata unui expresionism desuet şi formalist, trăind nostalgia gloriei anilor `70. Acum, marile spectacole sunt accidentale şi puţine în raport cu energia, fantezia şi talentul actorilor noştri“.
Citiţi şi: Horaţiu Mălăele: „Vanitatea şi orgoliul actorilor sunt mai mult prefăcute“
„Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut. De ce? Deschiderea orbească şi încrederea într-un occident necunoscut, cu bune şi rele, care conservă o formulă bizară în a vedea comedia. Am împrumutat întregul pachet de acolo şi am încercat să-l adaptăm. Iar acest hibrid a creat micul monstru de azi. Avem un public constant, deschis lucrului ieftin, care face rating. Şi ne supunem ratingului. Dinamica publicului trebuie s-o intuieşti“.
„M-am îmbrăcat în negru pentru că am înţeles că sunteţi morţi după mine“.
Horaţiu Mălăele
„Când desenez, de obicei în relaţia cu subiectul propus portretului încep cu nasul, din simplul motiv că este cel mai apropiat organ. Apoi continui la întâmplare. Dacă îmi fac propriul portret încep cu părul, să fiu sigur că mai apuc ceva şi termin cu semnătura, să mă asigur că nu l-a făcut altcineva“.
„Dacă veţi avea timpul să priviţi o clipă în viaţa mea, fie că este vorba de scrieri, de grafică, de actorie sau regie, veţi observa cu uşurinţă că nu sunt sclavul niciunui stil, curent sau dogme cunoscute sau conjuncturale. Deşii unii grăbiţi îmi pun în cârcă un stil anume, cred totuşi că fondul impune forma.
Bălăceala monostilistică de dragul analiştilor efemeri este neavenită… nu sunt idolul niciunei mode. Am totuşi o constantă curiozitate pentru filmele expresioniste sau realist fantastice. Cred că viaţa însăşi pendulează între comedie şi dramă. În România s-au născut Brâncuşi, Cioran şi Ionesco. Vizitaţi România şi veţi vedea cum fantasticul devine realitate“.
M-am născut în România. De ce? Am vrut să fiu aproape de mama“.
Horaţiu Mălăele
„În copilăria mea teatrală, l-am cunoscut pe Nichita Stănescu atunci când s-a mutat la un prieten comun. De-abia intrasem în cameră, când a rostit nişte vorbe care mi-au rămas în memorie de atunci: «Să bem, domnilor! Statornicia pietrei îi dă câinelui senzaţia de fugă!“. Iată o idee senzaţional de frumos îmbrăcată în vorbe. M-a emoţionat.
Pe urmă, am făcut un spectacol la o aniversare a lui Nichita, cu toată gaşca lui de prieteni. Printre ei, marele grafician Sorin Dumitrescu. Sau Ioana Crăciunescu, alt poet-actor fenomenal. Mari actori, mari scriitori.
Era o lume specială, era un grup boem, fabulos şi furtunos, cu ieşiri esenţiale de natură bahică urmate de veritabile explozii ale spiritului, un grup al creierelor care, prin modul lor de a trăi, se opuneau sistemului politic canceros al vremii. Am avut prilejul de a mă afla în centrul lor şi să cunosc nişte oameni despre care cei de azi nu ştiu decât din auzite.
Boemia actuală este aproape inexistentă. Ea a fost îngropată în interesul zilei de mâine. Pragmatismul refuză starea de boemie. Am avut privilegiul divin să-i cunosc pe marii optzecişti, marii risipitori socratici, cei care, în timp ce beau jamaica cu halba, rezolvau cumplite probleme de matematică, umpleau cu desene pereţii şi aşterneau bijuterii pe şerveţelele tuturor meselor din localuri.
Spunea Fănuş, marele plecat: «Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertf㻓.
Foto: Mihaela Marin / Teatrul de Comedie
INFO: Horaţiu Mălăele a regizat la Teatrul Metropolis spectacolul „Lautrec la bordel“, care poate fi văzut în stagiunea 2013-2014.
