A fost premieră la UNTEATRU, „Hughie”, piesă de Eugene O’Neill, în regia lui Alexa Visarion, cu Richard Bovnoczki şi Andrei Seuşan.
Un articol de Diana Trăncuţă|27 mai 2017
A fost numai teatru la UNTEATRU, pentru că O’Neill nu pune în textul acestei piese decât două personaje și replicile lor, atâtea câte sunt. Nu există acțiune, intrigi sau momente de vârf. E o atmosferă lineară, aproape funebră. Nu se-ntâmplă decât viața și moartea în piesa asta, lucru care-i va dezamăgi pe spectatorii (mulți) care vin la teatru ca să râdă. Sau pe aceia care vin, poate, să plângă.
În holul unui hotel oarecare din New York-ul anilor ’20, un jucător de noroc, Erie Smith (Richard Bovnoczki) se povestește pe sine însuși noului funcționar de noapte, Charlie Hughes (Andrei Seușan), ceea ce face ca piesa să fie mai degrabă un monolog decât un dialog, deși tăcerea lui Charlie, în inerția ei, spune destule și ea. Doar că norocul lui Smith pare că a murit odată cu Hughie, fostul funcționar, precursorul lui Hughes.
Nu există nebunie mai mare decât aceea de a-ți duce viața.
Iar viața, o spun și lamentările lui Erie, nu e decât un lung șir de încercări de validare în ochii celorlalți. Hughie îi fusese lui Smith confident, dar nu prieten – prietenii îți sunt, totuși egali; în schimb, Hughie îi construise lui Smith statui ridicate pe propriile sale slăbiciuni, pe temelia a tot ceea ce el nu putea fi. Moartea lui nu e doar a unui om, ci a unui întreg sistem de credințe prin care viața ajunsese să fie trăită. E moartea iluziilor.
Toți ne naștem regi și murim în exil.
Imaginea lui Smith despre sine însuși devine nulă cât timp nu mai există cineva care să-l venereze, însă ura de sine, înspăimântătoare pentru cineva care se crezuse idol, n-are șanse să dureze din moment ce există, totuși, posibilitatea de-a o lua mereu de la capăt. În fond, existența omului pe pământ e în sine un joc de noroc, chiar dacă acest truism s-a făcut, cu timpul, clișeu. Iar Smith știe cel mai bine asta, astfel încât, deși inițial reticent, începe să vadă și în Charlie un eventual adept. Renaște iluzia, iar viața, cea care nu e decât moartea care se dă mare, și moartea, cea care nu e decât viața trăită, capătă din nou sensul pierdut în realitate, în orașul agitat și în deșertăciunea a ce suntem.
„Hughie” de Eugene O’Neill. Regia: Alexa Visarion Cu: Richard Bovnoczki și Andrei Seușan
Foto: Adi Bulboacă
În holul unui hotel oarecare din New York-ul anilor ’20, un jucător de noroc, Erie Smith (Richard Bovnoczki) se povestește pe sine însuși noului funcționar de noapte, Charlie Hughes (Andrei Seușan).
