Ilona Brezoianu: „La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ilona-brezoianu-la-metropolis-intri-intr-o-familie-si-mereu-te-intorci-ca-acasa/

INTERVIU Ilona a jucat în două spectacole la Teatrul Metropolis, prima dată pe când era freelancer, „sau şomer, cum se mai spune”, precizează actriţa. E un loc special pentru ea, a funcţionat ca o trambulină. Între timp, Ilona a prins aripi, joacă în multe teatre din capitală şi mai e şi angajată, la Comedie. Iată cum a fost.

Un articol de Andrei Crăciun|6 mai 2019

Ilona Brezoianu, în ce spectacole ai jucat (și poate că încă mai joci) la Teatrul Metropolis din București? Și care e povestea fiecăruia dintre ele?
Am jucat în spectacolul „10 pentru New York” și încă mai joc în „Peretele” , ambele scrise și regizate de Lia Bugnar. Spectacolul „10 pentru New York”, care momentan nu se mai joacă, a fost scris special pentru 10 tineri, care au participat la casting, unde criteriul principal a fost acela de a nu fi angajați într-un teatru de stat. Pe atunci și eu eram freelancer – sau șomer, cum se mai spune. Ideea acestui proiect a fost una extrem de nobilă, având în vedere lipsa posturilor din teatrele de stat. Așadar, eram 10 actori care ne câștigam existența strict din colaborări, iar spectacolul ăsta a fost o gura de aer proaspăt. Iar în „Peretele”, am intrat acum vreo 3 ani, pentru a fi dublura Nataliei Călin, și asa am rămas, în familie.

Ilona Brezoianu, în „10 pentru New York”, în regia Liei Bugnar

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Poate funcționa acesta ca o trambulină pentru foarte tinerii noștri actori, cum ai fost și dumneata până de curând (dacă nu cumva încă mai ești)?
Sigur că poate funcționa ca o trambulină pentru actorii tineri. Vorbim aici și de una profesională, dar și de una financiară. E nevoie de astfel de teatre pentru a-și găsi locul și cei pentru care teatrele de stat au
închis ușile. La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci, ca acasă.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii.

Ca spectator, ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Am umblat, da, și ca spectator. Și așa am ajuns să îmi dau seama ce simte publicul atunci când vine aici. Și este fix așa cum am spus mai sus.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis?
Păi, evident că cele mai amuzante sunt cele de la „Peretele”. Nu există una anume. La fiecare spectacol se întâmplă câte ceva. Noi tot timpul plecăm de acolo bine dispuși.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Nu prea sunt eu cu povețele, dar le-aș ura mult succes să prindă aripi într-un loc unde cu siguranță își vor dori să revină cât mai des.

„Peretele” (regia: Lia Bignar), la Teatrul Metropolis

Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii. (Ilona Brezoianu, actriță)

Foto: Eduard Enache, Mihai Georgiadi, Călin Beșliu

13
/06
/14

Actrița Rodica Lazăr este un buchet de energii multinuanțate. Privirea ei azurie este într-un contrast perfect cu timbrul pregnant al vocii ei. Ai putea vorbi la nesfârșit cu actrița, despre meseria ei, despre începuturi, despre continuări și despre perserverența pe care trebuie să o conții pentru evoluția profesională.

11
/06
/14

Convenţia a fost simplă. Pornind de la fiecare literă din alfabet, Eduard Kunz a ales un cuvânt cheie care îi defineşte viaţa. Şi l-a explicat. Şi, ca orice artist care se respectă nerespectând regulile, a sărit chiar peste litera A. Şi a început aşa:

07
/06
/14

Eusebiu Ștefănescu a primit anul acesta Premiul UNITER pentru rostirea poeziei, despre care spune că nu se poate face pe dinafară, ci ,,pe dinăuntru”. Când era mic, credea că o să devină poet. Apoi, o ședință de spiritism i-a arătat că destinul său este legat de actorie...

31
/05
/14

În ultimul episod al interviului cu Şerban Tomşa, veţi afla despre tabieturile de scriitor ale romancierului ( sau despre cum şi când scrie Ş. T. ) şi de ce acesta a stat mulţi ani departe de masa de lucru.

27
/05
/14

Ziarul Metropolis inaugurează o serie de „interviuri – foileton” cu scriitori români contemporani. Primul pe lista noastră este Şerban Tomşa, autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociației Scriitorilor din București) şi „Călugărul Negru”.

26
/05
/14

Baletul e scump, spune povești siropoase și se adresează mai mult fetelor. Sunt câteva dintre miturile care ne țin departe de sala de spectacol. Corina Dumitrescu, de 20 de ani prim-solistă a Operei Naționale București, ne spune cum stau lucrurile în realitate.

21
/05
/14

Un interviu neconvențional, să-i spunem atât de previzibil așa, cu actorul, omul de televiziune, starul Mihai Bendeac. Despre cum s-a legat prietenia cu cantautorul Gabriel Cotabiță, despre cum l-a ajutat în carieră calviția și despre relația cu “Mondenii”.

17
/05
/14

Angajat al Teatrului Mic din București, Ștefan Lupu își ia meseria de actor foarte în serios, exploatându-i toate laturile. Spectacolul de teatru-dans ZIC-ZAC, în care joacă alături de Andrea Gavriliu și de Gabriel Costin, a fost premiat de Uniunea Teatrală din România la gala din luna aprilie.